Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman” și Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe vă invită marți, 19 decembrie 2023, începând cu ora 17:30, la o dezbatere organizată în cadrul expoziției „Decret. Deportare. Lagăr”. Evenimentul se va desfășura în prezența domnului Adrian Cioflâncă, director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman” (CSIER), a doamnei Anca Tudorancea, secretar științific al CSIER și a domnului Doru Liciu, director al Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe.
Proiectul expozițional prezintă publicului diferite aspecte ale evenimentelor care s-au derulat după publicarea decretelor cu putere de lege, începând cu cel din ianuarie 1938, prin care se revizuia cetățenia evreilor din România. Monitoarele oficiale în care au fost publicate decretele amintite, documente, fotografii, obiecte care au aparținut celor trimiși în lagăre, precumꓽ tensiometru și stetoscop folosite de dr. Kasion Blum în tratarea bolnavilor din lagărele de concentrare de la Vapniarka și Grosulovo (1941-1943), semne de carte realizate de deportați, un caiet cu însemnări din lagărele de la Vapniarka și Grosulovo, însemne ale grupului român din lagărul de concentrare de la Buchenwald, bilete de cantină pentru personalul SS din lagărul de la Buchenwald, fișă medicală, ecusoane pentru deținuți din lagărul de exterminare de la Auschwitz, sunt doar o parte dintre exponatele ce pot fi văzute.
Aceste mărturii, păstrate în colecția Muzeului Național de Istorie a României, spun povestea populației evreiești din România, așa cum a fost ea, într-unul dintre cele mai tulburi momente pe care istoria contemporană le notează. Alături de acestea, vor fi expuse, până la începutul anului 2024, o serie de bunuri culturale și documente din patrimoniul Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe. Obiectele, cu o mare valoare istorică, reflectă modul în care statul român a reacționat, prin intermediul diplomaților săi, după publicarea decretelor cu putere de lege.
Notă. A se vedea și celelate articolele asociate despre Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. Cu tristețe și regret, anunțăm dispariția dintre noi a istoricului Lya Benjamin (16 mai 1931–9 noiembrie 2023). Cercetător al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România–„Wilhelm Filderman” din 1985, participa încă la activitatea de cercetare și publicare ca membru senior și a lucrat până în ultimul moment având mereu în lucru un articol pentru „Realitatea Evreiască” sau Revista Baabel. Este autoarea a numeroase studii, volume de documente și antologii privind istoria evreilor din România în general și în particular despre perioada Holocaustului (Raportul Elie Wiesel). A fost membru al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România și a îngrijit editarea volumului de documente ce a însoțit raportul comisiei (Polirom, 2005). A participat la conferințe și simpozioane în România, dar și în alte țări precum: Statele Unite, Israel, Germania ș.a. A primit în 2007 Premiul Ianculovici pentru lucrările publicate pe tema Holocaustului și a istoriei evreilor din România, decernat la Haifa, Israel, iar în 2014 a fost premiată de Ambasada SUA în România în cadrul premiilor „Femei Curajoase”. A fost un reper al istoriografiei evreiești din România, a cercetat teme dificile și a spus adevăruri incomode și nu în ultimul rând a fost un model pentru colegi. A lucrat cu generozitate împreună cu tineri la expoziții, culegeri de documente, cărți, proiecte, lăsând în urmă multe amintiri și momente. Ne amintim vocea ei, atenția ei la detalii, intervențiile ei pentru a completa detalii care mergeau până la citarea paginilor din bibliografie. În ultimii ani a fost prezentă la multe întâlniri înregistrate pe internet ale Centrului și astfel datorită tehnologiei va fi mereu aici. În ultimii ani lucra la o biografie, pentru care a lăsat o serie de înregistrări și însemnări. Mărturiile ei despre istoria trăită ne vor fi din nou utile.
Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (CSIER) din cadrul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România–Cultul Mozaic (FCER–CM) şi-a schimbat titulatura (din 2019), devenind Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman”.
Wilhelm Filderman (1882-1963) a avut un rol esenţial în dezvoltarea şi prezervarea vieţii evreieşti, precum şi în obţinerea şi apărarea drepturilor evreilor în vremuri de cumpănă. Lider timp de trei decenii al principalelor organizaţii evreieşti, a ţinut piept atât tendinţelor extremiste, în perioada interbelică, cât şi regimurilor dictatoriale–carlist, legionar, antonescian şi comunist. Preocupat de a documenta viaţa evreiască, Filderman a lăsat în urmă scrieri fundamentale şi o bogată arhivă, fără de care am şti infinit mai puţin despre istoria evreilor din România în secolul al XX-lea.
Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (CSIER) a fost înființat în mai 1977, ca structură de cercetare în cadrul Federației Comunităților Evreiești din România, cu scopul de a studia trecutul evreilor din România și de a valorifica patrimoniul documentar al Federației. Inițiativa constituirii Centrului a aparținut profesorului Alexandru Vianu și a primit imediat girul șef rabinului Moses Rosen și al conducerii Federației. Direcțiile de cercetare au fost fixate după consultări cu personalități ale lumii culturale și științifice, între care amintim pe Alexandru Graur, Ovid S. Crohmălniceanu, Henri Wald, Solomon Marcus, Nicolae Cajal, Paul Cornea, Virgil Cândea, Zigu Ornea, Ioan Massoff, Andrei Pippidi, Iso Schapira, etc. Constatând că în istoriografia română existau puține sinteze, monografii, bibliografii istorice, volume de documente și alte instrumente de lucru temeinice privind istoria evreilor, grupul de lucru care a pus pe picioare instituția de cercetare a pornit de la ideea că este nevoie de un efort sistematic pentru studierea trecutului evreilor din România.
În perioada comunistă, Centrul, care la început s-a numit „Laboratorul de istorie a evreilor din România”, a funcționat în condițiile vitrege ale dictaturii și controlului ideologic. Existând pericolul dispariției arhivelor unor comunități din țară, s-a căutat transportarea acestora la București și s-a urmărit colectarea datelor din diferite ziare evreiești și românești pentru a crea instrumentele de lucru necesare prezentării diverselor momente importante ale vieții evreiești în volume tematice. Istorici evrei și neevrei aflați în România sau Israel au colaborat periodic cu Centrul pe diferite tematici. Sub umbrela acestuia s-a lucrat la primele volume de istoria evreilor de după cel de-al Doilea Război Mondial și au fost organizate evenimente pentru cunoașterea istoriei evreilor sub forma unor lecții deschise denumite „Conferințele de sâmbătă seara”. Printre lucrările cele mai importante editate în perioada comunistă menționăm primele două volume de documente „Izvoare și mărturii referitoare la evreii din România, precum și lucrarea Remember. 40 de ani de la masacrarea evreilor din Ardealul de Nord sub ocupaţie hortystă”, carte publicată în limbile română, engleză, franceză și spaniolă.
După 1989, odată cu înlesnirea accesului la Arhivele Naționale ale României, o prioritate a devenit strângerea datelor cu privire la perioada Holocaustului și editarea de studii privind viața comunitară. Totodată, sub conducerea lui Sergiu Stanciu, a fost creată editura Hasefer, la început ca o anexă a Centrului de Istorie, iar ulterior devenind un departament autonom. Încă din a doua jumătate a anilor ‘80 s-a mărit numărul cercetătorilor angajați permanent, fapt ce a contribuit la o creștere a activității publicistice, și s-a definitivat organizarea arhivei ce a fost mutată la adresa din str. Mămulari nr. 3, unde a funcționat într-o clădire atașată Templului Unirea Sfântă. Lui Sergiu Stanciu i-au succedat la conducerea Centrului Eugen Preda (care a încurajat reînceperea colecției Buletinului CSIER), Dumitru Hâncu (în perioada căruia Centrul a avut o intensă activitate publicistică–4 ediții ale Buletinului, dar și multe alte volume de documente) și Liviu Rotman, promotor activ al unei noi generații de cercetători tineri, ceea ce a condus la schimbarea fizionomiei de vârstă a Centrului și la sublinierea caracterului academic al activității. În această perioadă Centrul s-a implicat în proiecte de cercetare internaționale și a fost organizată prima Școală de vară adresată tinerilor cercetători. Sub conducerea profesorului Rotman, Centrul împreună cu arhiva au fost relocate în Calea Călărașilor 57B.
Articole asociate
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
[…] Dezbatere în cadrul expoziției „Decret. Deportare. Lagăr”, la MNIR (Muzeul Național de Istor… […]