Pentru mulţi, cuvântul „scriitor” are asocierea clasică a cuiva care, precum Ion Creangă sau J. R. R (John Ronald Reuel) Tolkien, imaginează cu un spirit boem şi debordant, lumi întregi, creează opere care să fure atenţia cititorului şi să-l poarte pe un tărâm de vis. Ei bine, această asociere era valabilă poate acum 100 de ani, când într-adevăr nu oricine îşi permitea să scrie şi să publice cărţi. În ziua de astăzi însă, self-publishingul a adus o reinventare a cuvântului, mai ales în era în care poţi face o carte de memorialistică publicând schimburile de e-mail-uri pe care le-au avut două persoane. În plus, mai este vorba şi despre aceia care nu scriu beletristică, ci cărţi de specialitate. Cuvântul „scriitor” a fost întotdeauna cantonat în aria beletristicii, iar atunci când ne gândim spre exemplu la Philip Kotler, guru al marketingului, nu ne gândim la el ca la un scriitor, ci ca la un economist care a scris nişte cărţi de referinţă. Aşadar, care să fie cuvântul potrivit pentru cei care scriu manuale de specialitate? Ei bine, în primul rând trebuie să luăm în considerare că aceste cărţi nu au fost scrise peste noapte. Ele au avut nişte stări incipiente, premergătoare celor de tomuri cu peste 1.000 de pagini (mă gândesc în mod deosebit la Managamentul marketingului şi la Principiile marketingului). Au fost mai întâi articole, manuale pentru studenţi, sinteze, analize, care adunate de-a lungul timpului, corelate, legate între ele, au dat naştere într-o perioadă îndelungată de „coacere” unor cărţi pe care acum toată lumea le ştie – sau ar trebui să le ştie.

Cuvântul pe care toată lumea îl recunoaşte este cel de „autor”, care în realitate este mult mai rafinat decât cel de scriitor. Spre exemplu, in extremis, cineva care scrie un e-mail este un scriitor, pentru că scrie, dar nu este un autor. Un autor poate să fie un blogger, spre exemplu, iar dacă peste câţiva ani se hotărăşte să publice o carte, acesta nu devine „scriitor”, ci rămâne tot „autor”. Autor poţi să fii şi dacă scrii o colecţie de articole la un ziar, şi dacă scrii pe un blog (individual sau colectiv), şi dacă scrii un audiobook, un podcast, şi dacă filmezi şi montezi un video pe care îl pui pe youtube, şi dacă scrii o carte de specialitate, şi dacă scrii un roman sau o carte de poveşti.

Anchetă culturală: Care este diferența dintre un scriitor de succes și un scriitor de valoare?

Mai există un aspect care poate fi neglijat: mai există percepţia că scriitorul este un om cult–a citit alţi scriitori, nu-i aşa? Ei bine, autorul nu trebuie să fie un om cult, ci un om informat. Desigur, pentru unii poate să fie o ruşine că nu l-ai citit pe Shakespeare, însă mai grav este în ziua de azi pentru cineva care vrea să obţină bani din drepturi de autor să nu ştie cum să folosească wordpress-ul. Cultura tehnologică a mijloacelor de exprimare moderne a depăşit ca importanţă cultura literară. Astăzi, în epoca specializărilor şi a nişelor, nu mai ai nevoie să ştii totul pentru a înţelege. Nu mai ai nevoie să fii „citit” ca să transmiţi o informaţie de valoare. Multe s-au mutat în online, iar a şti cum să găseşti o informaţie pe un motor de căutare sau cum să interacţionezi cu blogurile, agregatoarele şi aplicaţiile, devine la fel de neînlocuit cum era acum 20 de ani să ştii pe de rost o poezie de Eminescu.

De aceea, a numi pe cineva un „scriitor” în secolul al XXI-lea constituie o limitare foarte importantă a experesivităţii lui şi în acelaşi timp, un termen imprecis. Numindu-l „autor”, riscul de a greşi este mult mai mic. Din cauza aceasta, deşi am publicat 3 5 cărţi până acum, refuz să fiu numit scriitor şi prefer termenul „autor”. Sunt blogger, am publicat articole în reviste şi ziare, am publicat video pe Youtube, am scris proză scurtă, am publicat cărţi de specialitate. Sunt autor. Şi sunt mândru de asta.

Marcus Victor Grant (consultant și trainer în învățare eficientă-citire rapidă, memorare, concentrare, productivitate, modelare NLP), consilier în carieră, Global Career Development Facilitator și cofondator al Asociaţiei Române de Coaching

Citește-mă în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției

„Sesiunea științifică anuală a Academiei Germano-Română din Baden-Baden – 2024” (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București (partener cultural – educațional al Jurnalului Bucureștiului)

Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de înățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiectele de concurs (Modelizare matematică) – 2024 pentru doctori în științe (matematice)

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’Agrégation” din anii 2017 – 2023

Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…