În urmă cu câteva zile am văzut un reportaj TV despre un oarecare lac din Asia de Sud-Est, unde populațiile de pești sunt aproape dispărute. Se povestește cum până nu demult erau pești mari prin lac, acum sunt doar exemplare mici din variate specii. Se arată cum pe malurile lacului e plin de oameni, cu barăci, case rudimentare și sărăcie cât încape. Piețele de alimente, cu pești, vai de mama lor. Oameni care ies la pescuit toată ziua pe lac, inclusiv copii mici trag de plase, doar că nu mai prea au ce să prindă. Din imagini se percepe clar că asupra biodiversității lacului există variate presiuni antropice, de la creșterea demografică umană din zona malurilor (și evident de peste tot prin mari suprafețe din zone sărace ale Asiei și Africii), combinat cu suprautilizarea resurselor piscicole–de către marile cantități de oameni înfometați, poluarea de toate felurile care se scurge în apă șamd. Dar, despre toate astea nu se amintește nimic în reportaj, în schimb o fufă care se consideră expertă în schimbări climatice povestește cu convingere cum peștii sunt afectați de schimbările climei, încălzire, car…se subînțelege, este cauzată de om. Nu are date cu cât a crescut temperatura apei, măcar o medie, că oricum, nu contează. Nici noi nu e cazul să discutăm acum despre schimbările climatului, cât de naturale sau antropice sunt ele; cât de natural a fost climatul antequaternar, cel din etape glaciare sau interglaciare și pe ce baze sunt schimbările dramatice ale climei în general.
În contextul concret al lacului, al exploziei demografice umane din regiune, al supraexploatării resurselor naturale, poluării din ce în ce mai complexe cauzate de oameni… evident că peștii mari sunt pe ducă. Deja au fost digerați, iar peștii mici sunt prinși încă înainte de a ajunge mari. Dar toate astea nu contează. O astfel de negare a evidențelor ecosistemice, o ignorare a realității complexe, alegerea unui cal de bătaie care e de vină pentru toate: schimbarea climatică indusă de om…arată foarte bine unde a ajuns ecologismul, protecția mediului, conservarea biodiversității, dezvoltarea durabilă…manipularea oamenilor prin mass media. Și nimeni nu mai este surprins. Este instalat un fel de autism oligofren, un fel de imbecilitate extraordinară, un fel de declin al gândirii critice raționale, ceva absolut aberant. Aici este azi ecologismul – a pierdut orice contact cu realitatea.
Aprofundarea tematicii
- Les poissons d’eau douce à l’heure du changement …
- Impact du changement climatique sur les populations piscicoles
- Thèse de Doctorat (Université de Toulouse)
- Impacts du changement climatique sur la pêche artisanale
- L’eau et le changement climatique
- Conséquences du changement climatique sur les écosystèmes marins exploités par la pêche et la conchyliculture
- Changement climatique et Pêche
- Impacts du changement climatique sur la pêche hauturière vietnamienne
Articol asociat
Peștele Panga(sius) al fluviului Mekong (din Asia de Sud – Est), sănătate sau otravă?
Nota autorului. Scrierea proiectelor, a cererilor de finanțare, a aplicațiilor pentru granturi are unele aspecte pozitive, pe lângă speranța de a obține finanțarea. Fiind un sistem competitiv, sau mai frecvent hipercompetitiv, te pune în ipostaza de a ridica ștacheta mult de tot. Că altfel, degeaba te… afli în treabă. Te pune în situația de a face parteneriate, de a negocia aspectele legate de activități, responsabilități, asumarea unor aspecte financiare; în așa fel încât să existe un fel de sustenabilitate/rentabilitate pentru toți. Probabil că cel mai important element este că te face să te dezvolți, te forțează să descoperi noi teritorii, pe care anterior nu le cunoșteai… și care nu erau ocupate de alți actori semnificativi din zonă. Spre exemplu, dacă vrei să faci o carte cu Maramureșul Acvatic, e bine să nu existe ceva tare de tot făcut de altcineva înaintea ta. Că dacă mai adaugi calitativ un 5-10%, degeaba e zbaterea, mai ales că există și posibilitatea să nu ajungi nici măcar la nivelul de performanță a celui de dinaintea ta. Să gândești un sistem care este definit și limitat în timp, cu elemente clare de atins, cu bugete decente și adecvate. Un fel de plan de lucru. Dacă reușești să faci un proiect bine articulat, coerent, credibil, convingător, imovativ, și mai ai și ceva noroc să nu fie aruncat la o parte de ceva interese politico-mafiote, apare șansa să îți transpui visele în realitate. Deduci de aici că inițial trebuiau să existe niște vise, destul de interesante și finanțabile. Și ceva capacitate de exprimare.
În 2009 a fost tipărită cartea cu titlul Maramureșul Acvatic; 370 de pagini, color, format A4, coperte groase. A rezultat dintr-un proiect de doi ani de muncă pe teren, implicând resurse semnificative, experți, echipamente șamd. Cartea se baza nu doar pe imaginile realizate în timpul proiectului ci include numeroase alte fotografii create în anii de înainte de el; la fel, expertiza în privința informațiilor din text a fost clădită cu mulți ani înainte. Cam așa se face ceva care să aibă sens. Până acum e cel mai relevant volum din țara asta, care să prezinte în imagini autentice și în text clar situația ecosistemelor acvatice și a speciilor legate de acestea în careva areal geografic; lacuri, tinoave, mlaștini eutrofizate, pâraie, râuri, libelule, efemeroptere, plecoptere, trichoptere, raci, pești, broaște, tritoni, reptile acvatice, mamifere acvatice, păsări din preajma apelor, aspecte legate de impact antropic, valoarea peisagistică etc. Pentru ca situația din țara asta să fie penibilă până la capăt, nici măcar Delta Dunării nu are o asemenea carte ilustrată bine–deși au fost utilizate pe acolo sume colosale pentru proiecte eco care toate s-au terminat cu bine. Acum că a trecut un deceniu, cred că ar trebui reluată ideea, refăcute studii de teren și făcut un film cu subiectul Maramureșul Acvatic.
Doar că filmul este totalmente altceva decât cartea. Au mai crescut și pretențiile, de atunci. Pentru a ajunge ceea ce trebuie să fie, filmul trebuie să fie la nivelul celor mai bune creații similare realizate pe Planetă, altfel nu are nici un sens. Dacă suntem realiști, un film de 52 de minute, care să fie la nivelul de performanță al cărții Maramureșul Acvatic, plus să fie la nivelul filmelor din domeniu realizate prin lumea civilizată, are nevoie de cel puțin 5 ani și o finanțare care să fie pe la un milion de euro, minim; adică, orice ai face, fără suma asta nu ai nici măcar o șansă; în asta intră și finanțarea studiilor de teren, a tuturor experților fără prezența cărora e imposibil de implementat o asemenea idee.
Când vezi cât de penibile sunt sistemele de finanțare, programele care mai de care mai de căcat, mafiotizarea și ultrabirocratizarea lor, aproape că ai zice că este imposibil ca ceva serios să se poată face. Eventual, mai multe proiecte mai mici care să aibă și ceva componentă utilă pentru filmul Maramureșul Acvatic, ceva peticeli care să mai pună câte o cărămidă la un astfel de edificiu…poate-poate. Cred că este evident că doar din pasiune, orice ai face, nu se poate realiza o astfel de creație. Și nici cu 5 lei. Exact ca și cartea de care vorbesc, care a apărut ca idee cu mulți ani înainte de tipar, la fel și în cazul acesta, doar ani și ani de străduințe, muncă, eșecuri 100, reușite uneori, tensiuni, înjosiri, conflicte, compromisuri de toate felurile, asumarea de riscuri…foarte multe broaște râioase înghițite, e posibil ca odată să fie creată o asemenea operă. Din acest motiv sunt ele atât de rare.
Dacă e să faci un film de acest gen, la nivelul care să taie respirația, fiecare secundă trebuie să fie perfectă. Altfel nu are nici un sens. Fiecare interviu, fiecare cuvânt zis, fiecare imagine să fie la locul lui. Fiecare cadru perfect, nu mai scurt, nu mai lung decât e fix necesar; culorile, luminile, încadrarea, mișcarea din cadru și mișcarea camerei, totul trebuie să fie chiar impecabil. Nu poți abuza nici de imagini cu drona, nici de cadre cu țestoase de baltă care se uită în obiectiv, nici de imagini cu libelule colorate, nici de pești care respiră monoton… ci ai nevoie de cadre atât de dinamice, atât de interesante, încât fiecare în parte să fie o capodoperă. Iar asta presupune foarte mult timp, energie, resurse pentru deplasări, echipamente ultra-performante, oameni profesioniști, creativitate șamd. Aș putea zice că realizarea filmului la 15 ani după… în așa fel încât să fie demn de a sta lângă cartea omonimă, presupune un efort de 10 ori mai mare.
Desigur, unele cadre se pot trage destul de bine cu tehnologia uzuală, de la filmări cu drona la interviuri; dar imaginile video cu organisme acvatice aflate în mediul fluid, care să se comporte natural, dar să fie perfect iluminate, în prim-plan, în fața unor camere ultra-performante… asta e o mare durere. Până a avea tras un singur cadru cu un pește de râu–o imagine 1. dinamică, 2. perfectă din punct de vedere tehnic, 3. coloristic, 4. compozițional, în care 4. dihania să aibă comportament natural… trebuie să treci prin oricâte situații imposibile. Ești pe un teritoriu atât de ne-uzual, cu atât de multe bariere de toate felurile, încât până experimentezi modalitatea prin care se poate face imaginea…deja ai investit foarte mult. Dacă ai conturat un fel de protocol de abordare care duce previzibil și controlat la rezultatele necesare, deja ulterior se poate replica situația cu ajustări mai mici sau mai mari de la caz la caz… dar până atunci… Mai poți adăuga la dificultăți când e vorba de specii rare, cu viață foarte ascunsă, sensibile la prezența umană șamd. Există atât de multe bariere tehnice, compoziționale, comportamentale… încât e foarte dificil să obții imaginea care să fie perfectă din punct de vedere atât naturalistic cât și cinematografic pentru a putea zice: asta este, în sfârșit!
Dr. biolog Peter Lengyel (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la„ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”. Notă. Alte articole ale autorului Dr. Biolog Lengyel Péter în Jurnalul Bucureștiului
Notă. Articolele lui Peter Lenyel în Jurnalul Bucureștiului
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024