Ineficacitatea diplomelor elementare și aprofundate ale limbii franceze (DELF și DALF) în universitățile franceze.

Evident, dacă în cazul studiilor științifico–ingineresti și medico– farmaceutice, cunoașterea limbii franceze și a subtilităților lingvistice ale acesteia, respectiv, a culturii generale, este mai puțin „solicitată” (într-un mediu, oarecum pseudo–intelectual) și diplomele DELF/DALF sunt mult mai eficiente, în domeniile socio-uman (inclusiv juridic), economic–comercial, respectiv, literar–artistic, acestea joacă un rol deosebit de important, pe care un viitor candidat la concursurile de admitere în școlile de înalte studii sau universitățile franceze nu le poate dobândi, sub nicio formă, în diplomele eliberate de către Institutul Francez.
Întocmai, din acest motiv, lucrările mele științifice (fizico – matematice), cu un caracter „formativ” și „intuitiv” (specific învățământului francez), concepute și elaborate pe suportul unor teme aplicative (extrase din realitate), cărora sunt asociate cursuri teoretice corespunzătoare (în loc de cel „informativ” și „abstract”, specific învățământului românesc, care, mai mult, îl dezorientează și îl „destabilizează” pe elevul sau studentul român), respectiv, cele de cultură generală (promovată prin intermediul faptului divers – sub formă de investigații jurnalistice în serial), reușesc relizarea unei „convergente” dintre cele două sisteme educative, cel francez și cel românesc, într-un timp scurt, ceea ce permite atât studenților care vor susține concursul de admitere în școlile superioare de înalte studii (grandes écoles) cât și celor care vor fi admiși (pe baza de dosar) în universități să facă față primului ciclu universitar francez (CPGE – Licență).
Într-adevăr, cu mai mult sau mai puțin succes, în funcție de modul în care programa a fost aprofundată.
Din câte știu, sunt „sigur pe lume”, cel care a realizat asemenea lucrări complexe, de mare anvergură, ceea ce și justifică interesul (deosebit) al BNF (Bibliotecii Naționale a Franței „Francois Mitterrand”) pentru acestea, care, conform fostului sau director (între 2002–2007), Jean-Noël Jeanneney (n. 1942, eminent istoric, univeritar si om politic) „îmbogățesc prin originalitatea, conținutul și calitatea lor”, uriasa colecție