După ce pe 1 aprilie 1978 am întemeiat și condus o vreme Cenaclul Tinerilor Umoriști HAZ din Tulcea și bifasem 7 expoziții personale de caricatură, de prin 1980 am purces să cutreier saloanele naționale, cu mai mult sau mai puțin succes. Printre cele 12 saloane la care am participat, m-am ales de prin 1980 și cu ceva premii de la Salonul de vară al umorului desenat de la Brăila. Pe atunci amfitrion de ținută era profesorul Victor Chiriloaie, cu lucrări îmbinând grafica și crochiul, iar un personaj aparte, apreciat nu numai de cei patru gălățeni (Baciu, Pavel Botezatu, Ticu Ciobotaru și cu voia dvs., ultimul pe listă subsemnatul), ci de toți participanții, era Ion Budeș, bărbatul acela falnic de la Cultură, prietenul lui Tataia-Lungu. El ne-a plimbat prin toată Insula Mare, cu sau fără nea Fănuș Neagu alături, de neuitat fiind șprițurile pline de povești haioase de la Blasova.
Așa l-am cunoscut pe un tânăr de-a locului, pe nume Costel Pătrășcan.
Avea o privire senină și un nelipsit zâmbet pe figură, de parcă era un puștan pus mereu pe șotii. Încet cu încetul a ajuns un brand nu numai local, ci și național. Desena rapid și cu mult umor, ataca teme diverse, iar cel mai important era faptul că toate caricaturile lui stârneau nu numai zâmbete, ci și meditații. Costel face ceea ce se numește caricatură clasică, are sute de mii de admiratori. După hărmălaia din decembrie a coordonat timp de 15 ediții Salonul Internațional de Caricatură și cele 3 ediții ale Concursului de proză scurtă umoristică. Fiind unul din fanii săi, l-am promovat ori de câte ori îi întâlneam desenele și în grupul on-line pe care-l conduc, Neicușorule, eu cu cine am votat?
Regele caricaturii, Ștefan Popa Popa’s (Ștefan Popa-Popas), al cărui șef al Biroului de Presă sunt de ceva timp, mereu își aduce aminte că primul său mare premiu internațional i l-au dat brăilenii, rugându-mă să am o grijă în plus pentru acest areal. Se bucurase sincer aflând invitarea lui Pătrășcan de a face parte din juriul European Cartoon Award, considerând-o o răsplată binemeritată pentru întreaga caricatură națională.
Dar, ca și în cazul său, aprecierile vizavi de operă vin mai mult de afară, decât de la ai tăi. Se confirmă din nou proverbul: nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită. Costel a dat peste un personaj sinistru, ca mai toate care au început să defileze cu bocancii murdari prin cultura română, cu un nume predestinat bășcăliei, Alina Sulicu, care i-a impus o cenzură pe care credeam c-am abolit-o. Degeaba reușise după propriul concept să facă din Salonul Internațional de Caricatură cel mai important, după mulți, eveniment de gen din țară, relaționând–cum altfel?–excepțional cu lumea artiștilor, el fiind unul dintre liderii ei, după 30 de ani de caricatură. Alinei și cum v-am mai spus c-o cheamă, un funcționar fără competență artistică, i s-a cam umflat tărâța-n ea. A început să pună condiții tocmai găinii care făcuse ouă de aur, mai mult pe voluntariat decât primise bani pentru efortul depus, bani munciți cu sudoare. Tanti și-a trecut Salonul pe patrimoniul propriu, uitând că este al brăilenilor, nu al ei. Cam la fel se întâmplă la Timișoara cu o „panaramă” care ne-a făcut țara de râs, dar adusă cu surle și trâmbițe vrea să împiedice ca orașul de pe Bega să fie Capitală Europeană Culturală în 2023. Și pentru „efort” e plătită regește. Nu știu dacă adevăratelor valori din domeniu le mai vine să facă ceva pentru comunitățile din care provin.
De pildă, nu mai mizăm pe înflăcărarea brăileanului de a ridica un Muzeu al Umorului sau pe cea a „regelui” de a se alătura unor demersuri prin care orașul pe care-l iubește enorm și al cărui locuitor este, să fie văduvit de onoarea de a deveni Capitală Culturală Europeană.
Tanti Sulicu sau specimene similare din vestul țării, mâine-poimâine îi vor contesta lui Pătrășcan nominalizarea în 2020 de către ediția European Cartoon Award în primii 10 caricaturiști din Europa. S-au puit non-valorile în cultura acestei țări, sprijinite de un politic agramat și infantil. Oare brăileanca știe că European Cartoon Award aa fost înființat în 2019 de Studio Europa Maastricht și European Press Prize pentru a încuraja caricaturilștii în munca lor esențială pentru libertatea de exprimare? Caricaturile sunt o parte indispensabilă a dezbaterii publice din și despre Europa, fiind un semn distinctiv al societății europene deschise și democratice.
Cu ochii beliți după vreun părinte sponsor al concursurilor de miorlăit pe care le organizează „cu competență” această individă, căreia îi solicităm public demisia urgentă, n-a aflat că juriul despre competiția la care am făcut vorbire, oferă câștigătorului un premiu în valoare de 10.000 de euro. Și din cei zece membri ai juriului fac parte caricaturiști, activiști și jurnaliști, inclusiv „dușmanul ei de moarte”, talentatul Costel Pătrășcan. Prin retragerea sprijinului politic de către cei care au nominalizat-o la conducerea Centrului de Creație Brăila, Sulicu se poate întoarce în propria gospodărie să-i facă soțului o mămăligă pe cinste, dacă nu cumva are regulament propriu și pentru asta.
Lăsați orașele care pe zi ce trece se dizolvă social, cultural și economic, în pace. Mai suntem destui care îndrăznim să ne păstrăm zâmbetele pe față și speranța în suflete în momente în care începe să nu se mai vadă nici o lumină la orizont.
Trăim în rușine de orașe, dar haideți să râdem împreună de amenințările primite. Întotdeauna mințile mici vor încerca să le cenzureze pe cele mari pentru a le reduce la dimensiunea gândirii lor. Patul lui Procust. Eu și alții de teapa mea ne manifestăm public solidaritatea cu marii caricaturiști din această țară.
România, trezește-te!
A se vedea si articolul
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
[…] „Jos labele” de pe caricatura romănească (Corespondență de la prof. univ. asoc. Pompiliu Com… […]
[…] „Jos labele” de pe caricatura romănească (Corespondență de la prof. univ. asoc. Pompiliu Com… […]