Acasă Investigații jurnalistice (criminale) și științifice Protejat: Lungul drum al (re)inserției sociale postcarcerale. Studii și cercetări bazate...
Protejat: Lungul drum al (re)inserției sociale postcarcerale. Studii și cercetări bazate pe modele fizico – matematice care utilizează sistemele complexe (teoria haosului). Corespondență de la prof. dr. Thomas CSINTA (Franța)
![Pinterest](https://pinterest.com/pin/create/button/?url=https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lungul-drum-al-reinsertiei-sociale-postcarcerale/&media=https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2017/01/reinsertiune-sociala.jpg&description=Pedepsele alternative („liberatea sub sechestru electronic"), sau cele de substituire privării de libertate (semi-libertate, muncă în interesul societății, libertate sub control judiciar, etc.) sunt mijloace juridice utilizate (din ce în ce mai mult) de către legislator (Ministerul de Justiție) contra suprapopularii închisorilor (Centrelor Penitenciare sau celor de Retenție, de Reeducare, etc.) pentru favorizarea (re)inseției foștilor deținuți în societate, prin trecerea lor progresivă de la mediul „viața carcerală" către „viața liberă", ele contribuind astfel la reducerea riscului de recidivă! Studiile efectuate de către DRESS (Direcția Cercetării Studiilor de Evaluare și de Statistică) au scos în evidență faptul că în Franța aproape o treime din deținuții cu vârstă de peste 25 de ani, trăiau singur înaintea încarcerării lor, peste 10% erau SDF (Sans Domicile Fixe - Fără domiciliu Stabil, oameni ai străzii), 52% nu aveau nicio activitate profesională, 12% trăiau din alocații familiale RMI (Minimă Socială, cca 550 Euro/lună, a se vedea și articolul autorului pe această tematică Le RSA - ancien RMI), 4% din alocații de șomaj (Assedic/Pole-Emploi), 6% din AAH (Alocații pentru Adulți Handicapați) și 2,5% din pensiune de invaliditate de categoria II sau III. Decretul N°99-276 din 14 aprilie 1999 crea în fiecare departament (județ) francez un SPIP (Serviciul Penitenciar de Inserțiune și Probațiune) având ca misiune (re)inserția „reușită" a foștilor deținuți în societate, eliberați din penitenciare după executarea integrală sau parțială (condiționată sub control judiciar) a unor lungi pedepse private de libertate. Din păcate, însă, dificultățile economice ale celor puși în libertate, lipsa mijloacelor financiare și umane ale SPIP au făcut și fac în continuare ca rată recidivei să fie considerabilă. Cu toate că, cazierul judiciar al acestora, compus din 3 buletine - B1 (care conține toate contravențiile, infracțiunile și condamnările penale - la care are acces numai Ministerul Justiției), B2 (care conține numai infracțiunile și condamnările penale cu executare în penitenciar - la care au acces toate instituțiile statului) și B3 (care conține numai infracțiunile și condamnările cu executare în penitenciar mai mari de 2 ani - accesibil titularului și angajatorului privat), este astfel conceput, încâ să fie foarte adaptat realității și să favorizeze (re)inserția în societate. De-a lungul anilor (timp de peste un deceniu și jumătate), experiență ne-a arătat de-a că deținutul încarcerat pe termen lung (în cazul PLI-Pedepselor Lungi de Închisoare), într-o mare majoritate de cazuri devine un „instituționalizat", motiv pentru care el își pierde reperele sale sociale și fără un ajutor real din partea autorităților competențe de pe lângă Ministerul Justiției, precum și din partea autorităților locale, responsabile cu (re)inserția socială (subordonate JAP - Judecătorul responsabil cu executarea și amenajarea pedepselor), șansele sale de readaptare sunt minime! Investigațiile noastre în mediul carceral (timp de peste un deceniu), în cazul PLI confirmă faptul că Decretul din 01 august 2007 relativ la PSEM (Supravegherea Electronică Mobilă a Deținuților) conduce totuși la rezultate pozitive și ea trebuie extinsă în toate acele cazuri în care merită. Cu alte cuvinte, atunci când există o reală șansă de (re)inserție în societate.Un studiu efectuat pe 1.870 de deținuți începând din iulie 2006 și până astăzi ne-a permis să tragem concluzia că o bună „conjugare" a celor două decrete menționate mai sus, nu poate fi decât benefică celor „de bună credință", aflați în libertate condiționată (sub control judiciar), care își doresc cu adevărat propria lor (re)inserție în societate. Este mai mult cazul infractorilor „amatori - tâlhari de duminică" (de circumstanță), decăt cel al „profesioniștilor" - tâlhari la driumul mare (consacrați).În schimb, un studiu similar pe un eșantion considerabil (578 de deținuți) ne-a confirmat raportul misiunii parlamentare a lui Jean Luc Warsmann (1956, fost președinte al Comisiei de Legi a Adunării Naționale între 2007 - 2012). Efectele nefaste ale eliberării după executarea pedepsei fără intervenția SPIP. În principu, peste 95% dintre cei (e)liberați din centrele de detenție recidivează. În special cei SDF, toxicomanii, alcoolicii și cei posedând tulburări psihice grave (schizofrenie, paranoia, scizofrenie paranoidă, dedublare de personalitate, personalități multiple, etc). Este și unul dintre motivele pentru care începând din 1985 rata eliberării condiționate, sub control judiciar, în cazul PLI, este relativ scăzută.Din contra, RSL (Regimul de Semi-Libertate) este propus tuturor celor care sunt condamnați la pedepse scurte private de libertate, cuprinse între 06 luni și 2 ani, în cazul celor cărora comisia socio-medicală recomandă executarea pedepsei sub această formă, în special în ultimele trei luni, cu atât mai mult cu cât ele nici nu sunt menționate în cazierul judiciar al condamnatului accesibil acestuia ția angajatorului privat (Buletinul B3). În cadrul acestui program, am încercat studiul comportamentului infracțional recidivist, cu ajutorul unor modele statistico - matematematice, care ne-au permis înțelegerea profundă a mecanismelor de transfer dintre responsabilitatea si iresponsabilitatea infractorului de drept comun (atât într-un dosar corecțional cât mai ales, în cel criminal), însa incercarea noastră de a defini în mod unic, printr-o reprezentare conformă a CSG (Codul Socio-Genetic) al acestuia, precum si invarianța acestuia în raport cu sistemele de referință de infracționalitate indusă, cel puțin, până nu demult, s-au soldat cu un esec. Din contră, utilizarea unor modele fizico - matematice având la bază sistemele compleze (teoria haosului), cu care lucrăm în prezent, ne conduce pe căi necunoscute încă în teoria comportamentului uman (supus unor constrângeri) și ne aflăm în fața unor descoperiri uimitoare.){kind=link}