Un sfert de secol de vise și împliniri. Cu ocazia aniversării a 25 de ani de activitate, teatrul Municipal Ariel a organizat marți 21 noiembrie 2023 o conferință de presă în care s-a prezentat noua siglă a instituției cu scopul certificării identității vizuale și susținerii comunicării identitare. Împlinirea acestei vârste de către colectivul teatral marchează o activitate rodnică și este un prilej de retrospectivă. Istoria instituției teatrale este subiectul filmului conceput de regizorul Ionuț Gavrilă. Astăzi, pe 24 noiembrie 2023 la ora 19h00, filmul va fi proiectat în sala „Geo Saizescu” cu ocazia galei aniversare. Noua concepție a instituției pusă în lumină de către managerul său Anca Olteanu prevede continuarea tradiției artistice generată de Doina Migleczi, ridicarea creației pe noi nivele, noi strategii de dezvoltare, precum și deschideri estetice de succes. Ca o etapă înnoitoare Duminică, pe 26 noiembrie, ora 18h00, va avea loc premiera piesei Tartuffe de Molière în regia lui Gelu Badea.
Teatrul municipal Ariel din Râmnicu Vâlcea a ajuns la maturitate. Împlinirea a 25 de ani de activitate a prilejuit organizarea galei aniversare vineri 24 noiembrie la sala: cinema Geo Saizescu din cartierul Ostroveni. Amfitrioana galei a fost ambițioasa actrița Anca Olteanu în calitatea de manager al instituției asistata de colega sa de scena Mihaela Mihai. Evenimentul a constituit și difuzarea documentarului „Ariel 25″ gândit de regizorul Ionuț Gavrilă și realizat ca o retrospectivă cu principalii actanți ce au contribuit la formarea și edificarea instituției teatrale. Proiectarea filmului a prilejuit întâlnirea cu personalități ale lumii teatrale vâlcene și oficialități politice. Doina Migleczi este inițiatoarea instituției teatrale de astăzi ce poartă numele personajului shakespearian din Furtună și care este simbolul năzuinței spre libertate. Renumita profesoară prin mâinile căreia au trecut generații de actori a dăruit întreaga sa viață teatrului vâlcean. Filmul aduce în prim-plan nume marcante de ieri și de astăzi. Constituit din mărturiile elocvente ale oamenilor de cultură implicați în crearea teatrului vâlcean, filmul este o onestă contribuție la înțelegerea resorturilor ce au stat la baza întreprinderii culturale de astăzi. În film însă nu se reconstituie parcursul istoric, etapele și nici nu este prezentat palmaresul spectacolelor montate de această entitate culturală.
Momentul celebrării a permis recunoașterea meritelor celor pe umerii cărora s-a clădit tradiția culturală a teatrului dar a fost și prilejul de a mulțumi pentru sprijinul primit notabilităților orașului. Lista alcătuită cronologic a celor care au avut parte de mulțumiri publice începe cu primarul actual al orașului Râmnicul Vâlcea, Mircia Gutău continuă cu fostul edil Sorin Zamfirescu, cu președintele consiliului județean Constantin Rădulescu, cu doamna teatrului vâlcean Doina Miglezi, cu prof Marinela Capsa, cu preotul Codruț Scurtu, cu ziarista Valeria Tănase, cu regizorul Vlad Popescu, cu actorii și regizorii instituției. Festivitatea din sala Geo Saizescu marchează și începutul unei noi etape a devenirii artistice sub imboldul unei noi sigle ce a fost și ea prezentata cu aceasta ocazie în scopul certificării identității vizuale și susținerii comunicării identitare. Premiera ce va avea loc pe 26 noiembrie cu piesa Tratuffe in regia lui Gelu Badea se dorește a fi momentul renașterii creative.
Ovidiu-Cristian Dinică poet, scriitor și fotograf (n. 1963, absolvent al Facultății de Studii Economice din Craiova în 1987, debut în 1977 în revista „Cutezătorii”, sub girul lui Ovidiu Zotta; în 1983 în volumul „Andra”, Mihai Stoian i-a publicat prima poezie. Volume de autor: „Roșu Alternativ”, 2012; „Amintirile toamnei”, 2014; „Vitrina cu Vise”, 2018; „Nevoia de a fi Blând”, 2019) cofondator al ziarului Clipa Literară, al Revistei Mirajul Oltului și al cenaclului cu același nume.
În acest weekend, Teatrul Municipal „Ariel” prezintă premiera spectacolului „Le Tartuffe ou l’Imposteur” de Molière, în regia lui Gelu Badea, duminică, 26 noiembrie 2023, la Cinematograful „Geo Saizescu”, la ora 18h00. „Textul marelui scriitor francez are și un al doilea titlu: Impostorul. Comedie de caracter, dar, în termeni spectacologici, o comedie care are puternice tușe dramatice, Tartuffe oferă actorilor partituri importante atât în ceea ce perivește etalarea aptitudinilor profesionale, dar, în special, în spațiul sondării psihologice a unor caractere dramatice puternice. Combinația subtilă între comicul ce își are sorgintea în comedia renașterii italiene și profunzimea dramaticului ce se insinuează în teatrul clasic, permite spectatorilor descoperirea unui amplu teritoriu teatral, zonă în care să deprindă abilități critice cu aplicație în viața cotidiană. Textul vizează și demascarea bigotismului, a acțiunilor false pe care un om le întreprinde pentru a putea obține un anume profit. Considerăm oportună realizarea unui spectacolul cu acest text în Teatrul Ariel Râmnicu Vâlcea și ținând cont de poziția în care instituția se găsește azi: la 25 de ani de existență este nevoie de acea schimbare care reprezintă înainte de toate un salt de calitate artistică în folosul spectatorilor prin definirea unui program estetic nou. Totodată, textul reprezintă și o adevărată garanție literară într-un moment cânt literatura dramatică contemporană abundă de vulgaritate și lipsă de coerență ideatică. Textul clasic dovedește și după trei sute de ani forță în ceea ce privește acțiunea dramatică și conturarea personajelor, dar și limpezime în exprimarea ideilor în legătură cu societatea contemporană.” (Regizor Conf. dr. Gelu Badea la Facultatea de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca)
„Tartuffe sau Impostorul”, se înscrie în categoria capitolelor definitorii din istoria teatrului universal. Premiera piesei la 1664 devine prilej de mare controversă și scandal, moment în care Molière este obligat să rescrie textul. Motivul ar fi fost legat de acțiunile necugetate ale acestui Tartuffe, personaj menit să satirizeze profunda ipocrizie a membrilor unei societăți secrete catolice extrem de influente în rândul aristocrației franceze din sec. XVII, Compagnie du Saint-Sacrement. Odată cu rescrierea textului însă, piesa a căpătat o dimensiune cu totul nouă, devenind și un mare act de satiră politică, o mărturie scrisă a felului în care arta își găsește un rost în contexte istorice complicate.
Nota autorului. Tartuffe, un spectacol al contrastelor
Dacă luăm în calcul doar motivul ironizării și sarcasmului în piesa omonimă a lui Molière, am putea lesne înțelege că lucrarea sa dramatică este doar una moralizatoare ceea ce ne-ar conduce doar spre versiunea clasică, însă dramatizarea realizată în regia lui Gelu Badea, știe să pună în evidență contrastele. Astfel, însăși austeritatea decorului contravine costumelor fastuoase purtate în familia lui Orgon, de soția sa Elmire, cât și de către mama sa, Doamna Pernelle. Contradicția dintre gândurile ascunse ale „bietului” Tartuffe și acțiunile sale pioase ilustrează aspirația parvenirii. Opoziția dintre membrii familiei lui Orgon în fața concepțiilor de viață ale acestuia caracterizate de naivitate, dă naștere personajului colectiv. Bine pus în scenă ca într-un complex puzzle ce se dezvoltă treptat, spectacolul arată măiestrie regizorală și-l transformă într-o amplă reprezentație a teatrului Ariel. Montarea celei mai discutate creații semnată de Molière și jucată pe scena teatrului vâlcean în luna noiembrie 2023, nu este întâmplătoare. Ea marchează aniversarea a 25 de ani de activitate a inimosului colectiv, fiind spectacolul de maturitate al acestei instituții, cât și prilejul de a-și afirma dorința de evoluție continuă.
Tartuffe, un aparent și insolit personaj caracterizat de umbra umilinței, atrage atenția nobilului Orgon care dornic de gesturi mărinimoase îl introduce în familia sa, fiind convins că intrusul este în grațiile divinității. Orgon, influențat de atitudinea umilă a lui Tartuffe, va cădea în mrejele acestuia, devenind astfel victimă sigură. Familia contrariată dezaprobă prezența intrusului în casă și caută să se opună. Însă atât stăpânul casei cât și mama sa orbiți de credință, îl cred pe intrus un sfânt. Tartuffe posedă arma viciului și sub masca fățărniciei se dovedește un personaj tipic, caracteristic tuturor societăților umane. Evoluția societății umane nu conduce și la transformarea caracterelor care sunt adesea imuabile. Astfel încât actualitatea textului este evidentă. Tartuffe este metafora perfidiei și a răutății umane, care prin interpretarea dată de Alin Păiuș, își menține valențele, iar jocul său plin de energie este o configurare reușită.
Iscoditor și temerar, intrusul tinde să o cucerească pe Elmire cu jocul perfid al mândriei masculine pe care-l exersează, trecând peste orice reținere morală. Observator involuntar, Damis, fiul lui Orgon, reclamă atitudinea intrusului, dar este repede combătut chiar de către Tartuffe care dezminte totul. Damis, interpretat de Mihai Alexandru, este dezmoștenit de tatăl său. Orgon este un personaj plin de slăbiciuni, el caută să-și ascundă responsabilitatea de soț prin obținerea cu orice preț a proniei cerești pe care crede că o găsește în persoana singurului său aliat și anume a lui Tartufee căruia îi cedează secretele de familie și chiar proprietatea casei. Orgon, interpretat de Gabriel Popescu, este un personaj arbitrar, inconsecvent, ce străbate un evantai de emoții cărora actorul le face față cu brio, demonstrând tenacitate, cât și artă interpretativă. Rolul îi dă posibilitatea să se manifeste deplin în rezonanță cu temperamentul său.
Demascarea finală a intrusului și punerea sa în adevărata lui lumină, au loc în urma cursei întinse cu sprijinul lui Elmire care poartă un dialog subtil al privirilor cu acesta. Tartufee trece peste orice și peste trupul lui Orgon ascuns sub masă pentru a urmări infamul joc. Rolul Elmirei aparține actriței Anca Olteanu, care-l înfruntă pe intrus cu arma persuasiunii. În acest rol Anca Olteanu, stăpână a tehnicii actoricești, își învinge frica, personalitatea sa acută ieșind învingătoare. Dovada rigidității și a susceptibilității în fața societății o găsim la doamna Pernelle, interpretată de Julliet Attoh. În acest rol găsim opulența vechii morale. Prezență scenică puternică, actrița dă dovadă de prestanță și atitudine demnă. Momentele acute se desfășoară în jurul mesei ce constituie principalul reper al scenografiei și care suportă atât ridicolul personajelor caricaturizate dar și atitudinea grotească din final a exorcizării lui Tartuffe pe altarul creștin, menit să elibereze sufletul său din posesia diavolului.
Dacă sfârșitul textului scoate în evidență intervenția Regelui Soare, acesta fiind unsul lui Dumnezeu pe pământ, în montarea lui Gellu Badea rolul familiei este covârșitor. Amenințată cu alungarea din propria casă de către Tartuffe ce se află în posesia unor documente compromițătoare, familia se adună în jurul lui Orgon. Fiica sa Mariane, în interpretarea Mădălinei Floroaica, își vede salvată logodna cu Valere, care este interpretat de Ionuț Mocanu. Rolul actriței Mădălina Floroaica este al unei tinere educate care se vede nevoită să-și asculte tatăl, chiar și împotriva deciziei lui de a o mărita cu Tartuffe. Cei doi, Mariane și Valere, sunt exponenții tinereții și ai iubirii firești. Prin ei, autorul piesei dorește să combată dogma căsătoriilor forțate de către părinți. Mădălina Floroaica interpretează cu naturalețe și talent, iar prezența sa în dramatizare este bine venită. Ionuț Mocanu are intervenții în linia sa obișnuită, intervenții echilibrate și corecte.
Puterea familiei este întărită și de către Cleante, fratele Elmirei, în care îl găsim pe Alin Holcă. Cleante are rolul boem al înțeleptului, al observatorului discret care asistă și înțelege. Alin Holcă demonstrează rafinament, fiind o prezență vie, atrăgătoare. Cătălina Sima iese în evidență în spectacol în rolul Dorine, fiind slujnica familiei, dar și sfătuitoare a tinerilor îndrăgostiți. Sub ochii ei se desfășoară acțiunea din casă. Ea este persoana care știe tot și nu ia în seamă canoanele epocii, ținând cu adevărul. Dubla ipostază a Cătălinei Sima, și-n rolul portărelului, este plină de savoare și inteligență. Succesul montării este dat și de esențializarea textului prin adaptarea sa în contemporaneitate. Această viziune modernă contribuie la succesul colectivului teatral dar și la identificarea soluțiilor umane dincolo de manipulări și norme artificiale impuse de societatea actuală. Piesa putem să o considerăm și cu miză politică, aceasta fiind cea a deconspirării puterii de manipulare pe care o generează superstițiile de orice gen.
Nota redacției. În această operă, Moliere prezintă omul clasic oscilând între datoria de tată, soț, persoană publică și pasiunea, sau chiar nebunia, obsesia, făcută pentru un necunoscut în care a avut încredere deplină. Orgon a refuzat să își creadă familia și a preferat să dea ascultare unui străin; a fost nechibzuit, imprudent, dar el a ales să își urmeze instinctul decât să se încreadă în valorile acelei epoci care puneau totuși familia pe primul plan. Cu toate că Orgon l-a crezut pe Tartuffe -un reprezentant al Divinității–o altă mare valoare a vremii–el și-a renegat propriul fiu, fără ca măcar să îl asculte; el a procedat așa cum îl îndemnase cel care pentru el reprezenta religia și îl ghida în tot. Se spune, deci, că personajul lui Moliere a ales inițial pasiunea–având încredere totală într-un străin – iar apoi datoria, ascultând ce a spus reprezentatul bisericii. Familia lui Orgon este dezbinată deoarece Orgon și mama lui au căzut sub influența lui Tartuffe, un hoț religios, un vagabond înainte de a fi ajutat de Orgon. Tartuffe pretinde că este pios și că vorbește cu autoritatea divină și Doamna Pernelle și fiul ei nu mai iau nicio decizie înainte de a-l întreba pe sfetnicul lor. Restul familiei și regele lor nu sunt păcăliți de șireteniile lui Tartuffe și îl detestă. Mizele se măresc când Orgon anunță că îl va însura pe Tartuffe cu fata lui, Mariane (deja logodită cu Valer). Mariane este desigur foarte supărată la aflarea acestor vești, iar restul familiei realizează cât de adânc este Tartuffe infiltrat în familie.
În efortul de a-l demasca pe Tartuffe în fața lui Orgon, familia concepe un plan prin care acesta să îi mărturisească Elmirei (soția lui Orgon) că o dorește. Ca un om pios și oaspete, el nu ar trebui să aibă astfel de sentimente pentru doamna casei și familia speră că după o astfel de confesiune, Orgon îl va da afară pe Tartuffe. Într-adevăr, musafirul încearcă să o seducă pe Elmire, dar conversația lor este întreruptă când Damis, băiatul lui Orgon, nu mai poate suporta situația și iese din ascunzătoare pentru a-l păli pe impostor. Tartuffe este inițial șocat, dar își revine foarte repede. Când Orgon intră în cameră și Damis îi spune triumfător ceea ce s-a întâmplat, mincinosul folosește psihologia inversă și se acuză pe el însuși: „Da, frate, sunt nevrednic, sunt vinovat în toate/Un biet bătut de patimi și de păcate plin”.
Orgon este convins că băiatul lui minte și îl izgonește din casă. Tartuffe reușește să îl convingă pe Orgon că pentru a-l învăța pe Damis o lecție, el, preotul, trebuie să stea mai mult ca niciodată în preajma Elmirei. Ca un cadou pentru Tartuffe și o pedeapsă ulterioară pentru copilul lui, Orgon trece toate proprietățile pe numele „prietenului său”. Apoi Elmire se ocupă din nou de demascarea impostorului și îi cere lui Orgon să fie martor la o întâlnire între ea și „prietenul” lui. Orgon, ușor de convins, decide să se ascundă sub o masă în aceeași cameră, cert fiind că soția sa nu are dreptate. El aude desigur cum nevasta lui rezistă avansurilor directe din partea lui Tartuffe. În momentul în care Tartuffe este aproape gata să o violeze pe Elmira, Orgon iese de sub masă și îi ordonă acestuia să plece.
Dar oaspetele șiret intenționează să rămână și își arată în sfârșit adevărata față, deoarece Orgon îi mărturisește lui Tartuffe că se află în posesia unor scrisori incriminatorii (scrise de un prieten). Tartuffe îl amenință acum pe Orgon că dacă nu va pleca din propria lui casă, va fi expus deoarece impostorul se află acum în posesia scrisorilor. Mincinosul pleacă temporar, iar familia se gândește ce e de făcut. Ulterior Tartuffe se întoarce cu un ofițer de poliție pentru a începe evacuarea. Dar spre surpriza lui, ofițerul îl arestează în schimb pe el. Luminatul rege a auzit nedreptățile întâmplate în casă și a decis să îl aresteze pe Tartuffe. Chiar și Doamna Pernelle este acum convinsă de cum de fapt protejatul ei și întreaga familie este recunoscătoare că a scăpat de un criminal în serie care își schimbă adesea numele pentru a nu fi prins.
Notă. Preț bilet 30 lei, rezervări la numerele de telefon 0741.287.911 sau 0350.427.500 Biletele se pot achiziționa de la sediul Cinematografului „Geo Saizescu” (B-dul Tineretului nr. 2A, Râmnicu Vâlcea).
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
