Rezumat
„Dreptul de a trăi este cel mai important dintre toate drepturile (fundamentale) ale Omului” (Robert Badinter, Profesor de Drept Penal, fost Ministru al Justiției/23 iunie 1981-19 februarie 1986, Părintele abolirii Pedepsei Capitale în Franța/9 octombrie 1981, participant la elaborarea Constituției României/1991, fost Președinte al Consiliului Constituțional Francez/4 martie 1986-4 martie 1995, Președinte de onoare al celui de-al 6-lea Congres Internațional contra Pedepsei cu Moartea). Al 6-lea Congres Internațional contra Pedepsei cu Moartea, organizat de către ECPM, sponsorizat de către Franța, Norvegia și Australia (la care am fost invitat și eu, și care începând din anul 2001 a devenit un eveniment abolitionist de anvergură mondială de prim rang), avându-l că Președinte de onoare pe Profesorul Robert Badinter (ECPM) s-a desfășurat la în Sala Operei din Oslo (Norvegia) în perioada 21-23 iunie.În partenariat cu CMPM (Coaliția Mondială contra Pedepsei cu Moartea) care la acest congres (în cadrul a 2 ședințe de comunicări științifice, 6 mese-rotunde, 6 ateliere-academice și 9 evenimente paralele legate de abolirea pedepsei cu moartea) a reunit societatea civilă internațională (atât politică cât și cea juridică/judiciară), a fost reprezentată de aproape 150 de delegații (universitari, cercetători, oameni de știință, oameni politici, etc.), reprezentând peste 50 de organizații, având că principal obiectiv, elaborarea unor strategii abolitioniste la scară națională (dar și regională, respectiv, internațională), în vederea abolirii universale a pedepsei capitale (în viitorul, relativ, apropiat), într-un context în care încă anul trecut (în 2015), în total, ar fi fost executate cel puțîn 1. 634 de persoane (un record absolut în ultimul sfert de deceniu). Cu ocazia ceremoniei de deschidere (ale lucrărilor Congresului), Comitetul de Pilotaj a adus în dezbatere (în „Satul Aboliției”) și confirmarea consacrării zilei de 10 octombrie (începând din 2003) ca ziua internațională (mondială) contra Pedepsei cu Moartea, organic legată de problematica sancțiunii penale cu moartea pentru actele de terorism, cu sloganul „Exécuter est l’arme des terroristes. Arrêtons le cycle de la violence” (A execută este armă teroriștilor. Să oprim ciclul violenței). În seara zilei de 22 iunie, organizatorii Congresului n-au ezitat nici să lanseze (într-un Amfiteatru a Universității din Oslo) și o serată cu un program cultural (surpriză!) intitulat: „Vivre avec la peine de mort” (A trăi cu pedeapsa cu moartea), animat de către realizatorul Will Francome, la care au fost invitați și condamnații la moarte (pe nedrept), iar ulterior, achitați (care în cadrul unui proiect „Sunny Sanctuary” vin în sprijinul familiior celor condamnați pe nedrept): Sonia Jacobs (n.1947/Sunny, sancționată cu pedeapsa capitală – cu scaunul electric), pentru asasinarea pe 20 februarie 1976 a doi polițiști, Phillip Black (din Florida highway patrolman) și Donald Irwin – visiting Canadian constable friend, în compania prietenului ei Jesse Tafero (cu cei 2 copii ai lor, un băiețel de 9 ani, respectiv, o fetiță de 10 luni) și un amic al acestuia, Walter Rhodes, în timpul unui control de rutină pe o autostrada la Broward County în Florida (SUA), respectiv, Peter Pringle (n.1939, condamnat la moarte prin spânzurare, tot pentru uciderea a doi ofițeri de poliție aparțînând Gărzii Síochána, în Irlanda) care s-au căsătorit la New York pe 13 noiembrie 2011 (după ce s-au întâlnit pentru prima oară la un Pub la Galway – Irlanda, cu ocazia unei Conferințe organizată de către Amnesty Internațional, în 1998), act consemnat în istorie că uniunea oficială a doi condamnați la moarte, ulterior, disculpati (achitați).
[A se vedea pentru detalii lucrarea autorului].
Rezumat
„Cei care cred în valoarea descurajatoare (efectul descurajator) a(l) Pedepsei cu Moartea, nu cunosc realiatea (natura) umană” (Sartre, Heidegger, Camus). „Pasiunea criminală nu este stopată (oprită) de către frica de moarte, nici mai mult, nici mai puțin, decât pasiunile nobile.” (Robert Badinter, Profesor de Drept Penal, fost Ministru al Justiției/23 iunie 1981-19 februarie 1986; Părintele abolirii Pedepsei Capitale în Franța/9 octombrie 1981; participant la elaborarea Constituției României/1991; fost Președinte al Consiliului Constituțional Francez/4 martie 1986-4 martie 1995). Menționez aici faptul că escaladarea Muntelui Arafat (aproape de Mecca), constituie o etapă importantă al pelerinajului/hajj-ului (cel de-al 5-lea pilon al Islamului), unde pe 11 septembrie 2016, cca 1,85 milioane de musulmani s-ar fi reunit. De ceva vreme relațiile dintre cele două țări, Iran și Arabia Saudită s-ar fi înrăutățit datorită conflictelor de interese pe care le-au cele două țări în Siria, respectiv în Yemen, însă ele s-ar fi degradat brusc datorită evenimentului tragic care a avut loc cu ocazia pelerinajului la Mecca pe 24 septembrie 2015 (cea mai mare tragedie din întreagă istorie a pelerinajului la Mecca), în care cca 2.300 de persoane și-ar fi pierdut viață într-o „busculadă ucigașă” la Mînă în urmă ritualului de lapidare a lui Satan (conform cifrelor comunicate de către guvernele țărilor reprezentate și 769 de morți conform autorităților saudiene) dintre care 464 ar fi fost iranieni. Apogeul ar fi fost atins pe 2 ianuarie 2016 cu execuția Imamului siit Nimr Baqr al-Nimr, un înalt demnitar religios siit (cca 15% din populația saudiana), cel mai celebru cleric/duhovnic (bisericesc) saudian (cu numeroși discipoli în Bahrein), cunoscut opozant al regimului aflat la Putere și critic virulent a Dinastiei sunnite Saoud, susținut de către (Republica islamică Iran). În semn de protest, iranienii (cca 64.000 așteptați) n-ar fi participat la pelerinajul din acest an la Mecca, cu toate că autoritățile saudiene ar fi luat măsuri de securitate cu totul excepționale: cca 800 de camere video de supraveghere și monitorizarea prin tehnicile de înalta fidelitate ale GPS prin intermediul unei „brățări electronice” distribuite fiecărui pelerin (în care sunt memorate toate datele personale ale acestuia atât relativ la sănătatea lui cât și numărul, respectiv, seria pașaportului, etc.). Din punct de vedere istoric, cele două țări ar fi avut relațiile întrerupte între 1987-1991, după o sângeroasă confruntare dintre pelerinii iranieni și forțele de ordine saudiene cu ocazia pelerinajului (hajj/hadj) la Mecca în 1987. Există, pe de o parte motive religioase care tensionează relațiile irano-saudiene, pe de o parte, „războiul” pentru supremația dintre islamul siit și cel sunnit. Islamul siit (care crede în cei 12 Imami succesori spirituali și politici ai lui Mahomed) este religia oficială în Iran (că de altfel și în Azerbaidjan, Irak și Bahrein, majoritar siite), căreia ar aparține cca 89% din poulatia țării, iar cca 9% ar practică sunnismul. Din contră, în Arabia Saudită, religia oficială al regatului este Islamul wahhabite (mișcare islamistă sunnită), care tot oficial, conform statisticilor ar avea că adepți 100% din populația țării, în realitate însă ea ar fi practică cam în același procent (cca 87-89% din populație) că și siismul în Iran. Pe de altă parte, este vorba de competiția (politică) pentru poziția de leadership în Lumea Musulmană, respectiv, de cea economică în cadrul OPEC (Organization of the Petroleum Exporting Countries/Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol, organizație interguvernamentală-cartel, creată la Conferință de la Bagda /14 septembrie 1960, de către țările fondatoare: Arabia Saudită, Iran, Irak, Kuweit și Venezuela, la care vor adera ulterior: Qatar/1961; Indonezia/1962-2008 și 2016-; Libia/1962; Emiratele Arabe Unite/1971 cu Emirate of Abu Dhabi/1967; Algeria/1969; Nigeria/1971; Ecuator/1973-1992 și 2007-; Gabon/1975-1996 și 2016-; Angola/2007). Menționăm aici și faptul că ultima busculadă ucigașă, care ar fi făcut cel mai mare număr de victime (după cel din 24 septembrie 205) a avut loc tot la Mînă (într-un tunel) cu ocazia pelerinajului din 2 iulie 1990, in care ar fi pierit 1.426 de persoane, dintre care majoritatea, pelerini asiatici.
[A se vedea pentru detalii lucrarea autorului].
Rezumat
„Mulți dintre cei care trăiesc ar merită să moară, iar dintre cei morți, ar merită să trăiască. Puteți să le acordați această șansă ? În acest caz, să nu fiți prea prompți în privința pronunțării pedepsei capitale” (J.R.R. Tolkien, 1892-1973, scriitor, poet și filizof britanic, autor al The Lord of the Rings). În ciuda participării unui număr impresionant de personalități remarcabile ale vieții politice internaționale, ale organizațiilor naționale (internaționale) pentru apărarea drepturilor omului, oameni de știință, laureați ai Premiului Nobel pentru Pace, în ciuda faptului că românul Ionuț-Alexandru Gologan, condamnat la moarte în Malaezia își așteaptă execuția în Culoarul morții, nicio personalitate politică română sau persoană juridică (organziatie care militează pentru drepturile omului) înregistrată în România, nu a considerat utilă participarea să la acest al 6-lea Congres Internațional contra Pedepsei cu Moartea (Oslo/21-23 iunie 2016). În general, eu nu cred în nevinovăția celor condamnați la moarte pentru trafic de stupefiante în țările Asiei de Sud-Est și în particular, al francezului Serge-Areski Atlaoui (Indonezia, 2007), respectiv, al românului Ionuț-Alexandru Gologan (Malaezia, 2013), dar abolitionist convins cum sunt, consider, că nicio ființă umană, în această lume trecătoare și muritoare, pentru nicio infracțiune criminală (nici măcar „gravă˝, dar cu atât mai puțin pentru una delictuală-mai „puțn gravă˝ !), nu merită să fie condamnată la Pedeapsa Capitală. Pentru că această ființă umană, indiferent de starea sa juridică (în libertate sau privată de liberate) este întotdeauna o sursă inepuizabilă de inspirație și de creație, care poate contribui, într-un fel sau altul, direct sau indirect la progresul și prosperietatea societății civile. Un exemplu de necontestat este cazul Profesorului Philippe Maurice, simbolul abolirii Pedepsei Capitale în Franța. Condamnat la moarte în 1980 și neexcutat (grațiat de către François Mitterrand), astăzi, el este unul dintre cei mai recunoscuți și apreciați istorici medievalisti contemporani pe plan mondial. ECPM (Together Against Death Penalty-Împreună contra Pedepsei cu Moartea) este o organizație francofonă renumită (de referință) de lupta contra pedesei cu moartea, cu sediul central (general) la Paris (prezența și în SUA la New York, respectiv, în Canada la Montral), creată în octombrie 2000 de către francezii Michel Taube și Jean-François Daniel, având că scop promovarea abolirii universale în lume a Pedepsei Capitale (Pedeapsa cu Moartea), făcând lobbying pe lângă instanțele internaționale CDP (Comisia Drepturilor Persoanei) al l’ONU și FDP (Forumul Drepturilor Persoanei) al UE, fiind un membru activ al Comitetul de pilotaj CMPM (Coaliția Mondială contra Pedepsei cu Moartea). Printre membrii organizației îl regăsim pe Profesorul Philippe Maurice, Director de Cercetări în Istorie Medievală la EHESS (Școală Superioară de Înalte Studii în Științe Sociale), fost condamnat la moarte (1980), simbolul abolirii Pedepsei Capitale în Franța, precum și pe Profesorul de Drept Robert Badinter, abolitionist convins, părintele abolirii Pedepsei Capitale în Franța (1981), apărător benevol în anii 1970 a zeci de condamnați la moarte, care așteptau să fie ghilotinati, cu celebra „mașină umană și democratică a morții” a lui Jeseph-Ignace Guillotin, medic, Om politic și Deputat francez, care în ședința Adunării Naționale din 1789, după succesul Revoluției franceze și Declarația Drepturilor Omului și al Cetățeanului, propune reformarea vechiului Cod Penal francez, prin intermediul a 6 articole fundamentale, iar mai târziu, în ședința din 20 martie 1791, utiulizarea unei mașini: „mecanice, eficace, sigure”, dar în special, „umane” și „democratice”, pentru executarea sentințelor de condamnare la moarte, căruia îi propune și numele: Louisette! (după numele Doctorului J. Louis, Secretar al Academiei parisiene de Chirurgie care a studiat, a pus la punct și a perfecționat mașină!).
[A se vedea pentru detalii lucrarea autorului].
Bibliografie
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
