Rooibos cunoscut mai ales sub denumirea de „ceaiul roșu Sud African” se traduce prin expresia locală „tufiş roșu” în afrikaans, făcând parte din familia Leguminoaselor. Crește într-o lume fără aer sau soluri poluate, plantă fiind bogată în nutritienti naturali esențiali. Tufișul are denumirea latină „Aspalathus linearis” și face flori galbene și frunze verzi, lucioase, că niște ace, care devin mai apoi roșii în timpul fermentarii. Plantă Rooibos se cultivă pe o arie relativ mică din zona Munților Cedarberg, la vest de localitatea Cape, în Africa de Sud. Această plantă nu este înrudită cu plantă clasică, de ceai (Camellia sinensis). Populația din Khoisan folosea acest ceai de mii de ani, în special datorită proprietăților sale medicale. Locuitorii tribului Khoi au fost primii care au pus în aplicare o metodă de preparare a ceaiului din rooibos în urmă cu 300 de ani. Ei au recoltat mai întâi plantele care creșteau sălbatic, le-au tăiat și apoi le-au bătut cu ciocănele, după care le-au lăsat să fermenteze și le-au pus să se usuce la soare. Astfel, frunzele căpătau o culoare roșiatică-maronie, de aici provenind denumirea de „tufă roșie” (red-bush). Deși procesul de preparare al frunzelor de ceai s-a automatizat în ultimii ani, etapele de procesare sunt exact aceleași: frunzele (uneori și tulpinile) sunt culese, sunt bătute mecanic prin lovire, oxidate fermentativ (sau „fermentate”) și mai apoi uscate direct la soare. Acest ceai a fost de asemenea apreciat în secolele XIX și XX de către coloniștii europeni, pentru gustul sau dulce acrișor, ușor picant, cu o aromă fină de tutun. Cu toate astea, el a fost descoperit abia în anul 1772 de un botanist pe nume Carl Peter Thunberg, acesta fiind și prima persoană care a raportat existența ceaiului Rooibos. Cu toate astea, el nu este un ceai adevărat, ci o plantă, iar infuzia obținută din frunzele uscate este o „tizană”, nu un ceai propriu-zis, însă este cunoscut în toată lumea sub numele de ceai Rooibos.
Ceaiul roșu conține: antioxidanți polifenolici (cuercitine, luteolin, isocuercitrin și rutin) și flavonoide, fier, potasiu, calciu, flor, cupru, magneziu, mangan, zinc, acizi alfa hidroxilici și chiar puțîn tanin. Cei mai importanți antioxidanți din ceaiul roșu sunt denumiți aspalathin și nothofagin. Aspalathinul conține acizi fenolici precum și flavonoide. Rooibos este unică plantă de pe planetă care conține Aspalathin, în timp ce nothofagin poate fi găsit și în componentă altor plante. Substanțele respective mineralizează organismul și mențin santatatea optimă a oaselor, dinților, pielii și părului. Africanii consumă zilnic ceaiul roșu în amestec cu laptele, deoarece are efecte benefice asupra organismului uman, scade colesterolul, protejează inima și vasele de sânge, îmbunătățind circulația sângelui. Crește puterea de concentrare, activează funcțiile memoriei, reduce stările de irascibilitate, depresive și hipertensive, reglează tensiunea.
Rooibos este un produs bogat în substanțe antioxidante, motiv pentru care încetinește procesele de îmbătrânire, diminuează durerile de cap, reduce insomnia, stimulează organismul în lupta cu radicalii liberi, întărește sistemul imunitar. Activitatea antioxidantă oferită de ceai este echivalentă cu cea a circa 22 de fructe și legume. Ceaiul Rooibos favorizează digestia, elimina stările de greață, vomă și reduce arsurile de stomac, calmează crampele și colicii abdominali. Exercită efecte benefice asupra pielii reducând iritațiile și eritemurile, calmează mâncărimile cutanate, previne apariția acneei. Deoarece conține îndulcitori naturali este ultilizat pentru scăderea nivelului glicemiei și favorizează pierderea în greutate. Este o băutură liniștitoare, recomandată persoanelor care țîn dietă și cărora le sunt restricționate drastic numărul de calorii. Aromă să deosebită a încurajat realizarea multor sortimente de ceai, în combinație cu alte plante, fructe sau chiar ceai de Ceylon.
Cercetările recente au arătat faptul că ceaiul de Rooibos este de 50 de ori mai benefic pentru organism decât ceaiul verde și are o mulțime de alți antioxidanți care nu se regăsesc în alte ceaiuri. Necontinand cofeină, el are un efect relaxant asupra sistemului nervos. Ceaiul de Rooibos are un conținut scăzut de tanin și de aceea nu are efecte negative în absorbția fierului și proteinelor în organism. În medicină modernă, acesta este un ingredient destul de des întâlnit în compoziția cremelor de mâini și a loțiunilor de corp.
Prepararea
Spre deosebire ce ceaiul negru, al cărui timp de infuzare este scurt deoarece, altfel, capătă un gust amar, ceaiul roșu de Rooibos se poate lasă în apă oricât. Cu cât timpul de infuzare este mai mare, cu atât concentrația și aromă ceaiului roșu este mai puternică. Ceaiul roșu se prepară la fel că și ceaiul normal. Se încălzește mai întâi ceainicul cu apă fierbinte, pentru că mai apoi să se introducă o linguriță sau două de ceai roșu, în funcție de capacitatea ceainicului folosit. Apoi se toarnă în recipient apă fierbinte și se lasă la infuzat timp de câteva minute. Cu cât frunzele sunt lăsate mai mult timp la infuzat, cu atât mai mulți antioxidanți vor trece în ceaiul obținut. Ceaiul va avea o culoare roșie absolut seducătoare, cu un gust dulce–acrișor. Infuzia se poate servi simplă sau amestecată cu lapte ori lămâie. Prezentând multe beneficii pentru organism, este considerat drept unul dintre cele mai bine vândute băuturi în cadrul magazinelor destinate produselor naturiste din Africa de Sud. El este recomandat pentru:
- produs complet pur și natural, nu conține aditivi, coloranți sau cafeină.
- benefic sistemului nervos central.
- pentru problemele de stomac și cele digestive: greață, vomă, arsuri, ulcer și constipație.
- efecte antispasmice, ușurează crampele stomacale și colicile.
- benefic în cazul alergiilor: rinită alergică, astmul și eczeme.
- atenuează: mâncărimile, eczemele, erupțiile cutanate și acneea când este aplicat direct pe zona afectată. Antioxidanții din ceaiul roșu sunt în mod natural anti-fungici și anti-bacterieni.
- limitează efectele radicalilor liberi în procesul de îmbătrânire, previne îmbătrânirea prematură.
- fiind bogat în minerale (cupru, fier și potasiu, calciu, fluor, zinc, mangan și magneziu), întărește sistemul imunitar.
- are de 50 de ori mai mult superoxid de dismutaza (antioxidant) decât ceaiul verde.
- suplimentează cantitatea zilnică de calciu, magneziu s fluoruri, necesare pentru dezvoltarea dinților și a oaselor.
- conține zinc și alfa-hidroxi acizi (acid citric, acid lactic, acid glicolic și acid tartaric) care mențîn pielea sănătoasă.
- calmează și induce un somn liniștit, recomandat contra durerilor de cap sau stărilor de nervozitate.
- proprietăți antialergice, antibacteriale, antispasmodice, antivirale, antioxidante.
- anticancerigen.
Cercetătorii japonezi au numit acest produs, „ceaiul vieții lungi”. Ei au constatat că acest ceai conține o imitație a enzimei Super Oxid Dismutase (SOD), un antioxidant care acționează împotriva radicalilor liberi. În 1968, medicul Annique Theron a descoperit că ceaiul Rooibos are și efecte în folosirea lui externă, drept comprese. Deoarece s-a constatat că acesta calmează și vindecă pielea iritată, ceaiul roșu a început să fie folosit în cosmetică modernă și astfel s-a lansat o linie de produse pentru ingrjirea pielii pe baza plantei Rooibos.
Tratamentele tradiționale pentru piele
Cu mult timp în urmă, ceaiul roșu a fost folosit în medicină tradițională din Africa de Sus că remediu pentru:
- ten: acneea, eczeme, arsuri solare, reacții alergice, iritații și mâncărimi
- tonifiant facial:ceaiul răcit se aplică pe ten cu ajutorul unui disc demachiant, eliminând acneea
- compresa petenul care prezintă eczeme sau se pulverizează pe zona afectată
- tratament facial cu aburi: curată față de impurități. Etapele acestui tratament sunt simple:
1. într-un vas se pun trei căni cu apă la fiert, după ce apă clocotește se adaugă două lingurițe de ceai roșu
2. ceaiul se varsă într-un castron mare
3. se apleacă față (cu ochii închiși) peste castron și se pune un prosop peste cap. Se lasă să acționeze timp de 5-10 minute
4. se clătește față, dând-o cu o loțiune tonică și în final se lasă să se răcească - hidratant pentru tenul uscat și lipsit de strălucire: se amestecă trei sferturi de ceașcă de ulei de măsline cu o treime de ceașcă de ulei de nuca de cocoș și un sfert de ceașcă de miere. Se încălzește bine compoziția până la omogenizare și se depozitoaza într-o cutie. Se lasă la răcit până când se îngroașă. Apoi, se adaugă 2/3 de ceașcă de ceai roșu, o treime de ceașcă de gel de aloe și un sfert de linguriță de vitamina E. Se poate îmbunătăți compoziția cu 5 picături de ulei de levănțică. Se amestecă totul până când se omogenizează tot și se folosește că orice crema hidratanta
- tratament corporal: în apă fierbinte din cană se pun 3 lingurițe de ceai roșu într-o punguță de tifon, se lasă să infuzeze câteva minute și se completează cu apă rece. Este un bun remediu pentru pielea cu arsuri sau cu mâncărimi. În urmă acestui tratament, pielea devine strălucitoare și catifelată
Ceaiul roșu este benefic pentru:
- persoanele cu un stil de viață alert. E limina stresul, poate fi consumat, fără limite, pe tot parcursul zilei. Nu îngrașă și nu conține calorii.
- sportivi, datorită substanțelor mineralele esențiale: fierul, potasiul, sodiul și zincul fiind câteva dintre mineralele de care persoanele active au nevoie.
- fortifică sistemul imunitar și miscroreaza riscurile de atacuri vasculare cerebrale ori bolile cerebrale
- inhibă dezvoltarea bacteriilor din cavitatea bucală
- menține o pielea frumoasă și strălucitoare
- băut înainte de culcare, garantează un somn liniștit
- îndepărtează greață, constipația și arsurile la stomac
- oferă protecție la nivel celular, deoarece funcționează că un adaptogen pentru intinerirea și hidratarea celulelor
- întărește sistemul imunitar și neutralizează toxinele din corpul
Africa ascunde multe alte remedii, dar, din păcate, lăcomia unora, în special cea venită de peste ocean, duce la defrișări și contaminări ale solului ireversibile, iar plantele „medicinale” suferă și ele. Unele au dispărut deja, altele sunt pe cale de dispritie. Și câți oameni ar fi putut beneficia de pe urmă lor …
Dr. ing. bioch. Mihai Rissdörfer, Expert ANPC, Senior editor
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
