Scandinavia – Miracolul norvegian (Corespondență de la scriitorul și cineastul Grid Modorcea, Dr. în Arte, membru în Staff al Jurnalul Bucureștiului)

Țara noastră e minunată, are de toate, dar nu are norvegieni. Norvegia e altă planetă, are și ea de toate, dar nu are evrei. Am întrebat-o pe călăuza locală, născută în Bergen, dacă în acest oraș-minune, care a fost multă vreme capitala Norvegiei, există vreo sinagogă? Nu există. În toată Norvegia, evreii nu și-au găsit locul. Oare de ce? Fiindcă e frig și se muncește. Și civilizația iudeo-creștină nu s-a impus, n-a lăsat urme. Și norvegienii au făcut din țara lor un rai. Imaginați-vă un popor care muncește pe ruptelea și care se bucură de rezultatele muncii sale. Sunt rezultate mărețe, unice, cum nu mai există. De aceea sunt mereu veseli. Ca omul care se bucură de realizări. Smile-ul a cam dispărut de pe fața americanilor, dar de pe fața norvegienilor, nu! Dimpotrivă. Nu există oameni mai veseli, mai deschiși, mai sociabili. Și mai naționaliști. Ca protecția pe care o oferă statul familiei. E ceva colosal!

Când am ajuns prima oară la New York și am văzut construcțiile de acolo, zgârie-norii, am zis, iată o țară a muncii! Așa am spus și acum, când am văzut Norvegia, o țară a muncii, a ingeniozității tehnice, a unei formidabile arhitecturi moderne – i-ar invidia și americanii!, cum este Opera din Oslo, o adevărată Arcă arhitectonică, având fundația în apă. Te plimbi pe ea ca pe un vapor. Iar alături strălucește Biblioteca Națională, într-o formă de carte. Sunt mii de clădiri unice, în forme și culori diferite, nimic nu este uniform. Plus că  Oslo e plin de muzee și teatre. Un oraș al culturii. Dacă realizările materiale, nivelul de trai, au făcut din Norvegia cea mai prosperă țară a lumii în care trăim, cultura este calea spre Lumea II, spre viitor. Cred că nu există nicăieri un parc precum Vigeland, plin de statui! Iar inspirația este hrănită de marile mitologii antice, de mitologia vikingă și de cultul pentru familie.

Ceea ce le hrănește această măreție este cultul pentru tradiția vikingă. Așa cum ar trebui să fie pentru români tradiția dacică. De altfel, dacii seamănă cu vikingii, oricum, i-au anticipat. Și am credința, cum voi arăta în cartea mea, că vikingii au o sorginte dacică.  Cuvântul „viking” este laitmotivul acestei țări (ca și al Suediei și Danemarcei). Am văzut muzeul vikingilor din Oslo. Copleșitor! 

Așa cum am avut ocazia să văd un muzeu al satului norveg. Imaginea cu care rămâi este cea a muncii. Norvegienii de azi trăiesc în spiritul vikingilor, mari constructori, războinici, comercianți și exploratori. Spiritualitatea vikingă este cheia. Nu vei vedea nicăieri o icoană creștină, ci imagini cu Odin, Thor, Baldur, o, acest zeu al luminii, care face ca și nopțile să fie albe, mai ales că aici se pot vedea și cele două aurore, astrală și boreală. Aurorele, cum le-a numit Galilei, după zeița zorilor, sunt efectul energiei interplanetare. Și apar și pe alte planete. Oricum, Loki și Tyr au influențat imageria hobiților. Cuvinte ca „viking” și „njord” se află peste tot, dau nume la tot ce există. Și toată lumea călătorește cu „Vikingbus”.  Există 32 de zei și zeițe care își au locul în sufletul norvegienilor. Aceste personaje nu au nemurire, au tinerețe veșnică, așa cum sună și balada românească. Și peste tot, în toate interioarele de palate și case, te întâmpină imaginea construcției, a vikingilor, care își trăiesc viața în muncă și belșug. Iar umorul lor incredibil de frumos, de molipsitor, este reflectat în imaginea trolilor, adică a gnomilor zburdalnici, întruchipând forțele rele ale naturii, dar pe care i-au îmblânzit prin reprezentări caricaturale. Îi vezi pretutindeni, scunzi, ca niște pitici, cu nasul mare, cu burtă proeminentă, cu pălării pe cap, pociți la extrem, dar mereu veseli, o lume unică, dar grotească, față de măreția vikingilor, unde femeia e la fel ca bărbatul de puternică și războinică. Toate aceste calități tradiționale s-au transmis urmașilor.

Ceea ce a adus nou istoria e faptul că toți norvegienii vorbesc limba engleză, ca și suedezii, olandezii și danezii, pentru care engleza este a doua lor limbă. I-a obligat realitatea internațională, schimburile comerciale. Dar cu totul particular este faptul că își mențin puternic moneda națională. Sfidează euro, așa cum fac și americanii, de altfel.  Deși fondatori ai ONU și NATO, totuși nu sunt în UE. Pentru a dispune de coroană daneză trebuie să mergi la Central Station să schimbi euro în coroane daneze. Sunt și alte reguli ale UE care nu au nici un efect în Scandinavia (care nu face parte din Zona Euro)

Paradoxal, dar ceea ce dă puterea acestor țări este izolarea. Se pare că și Anglia le-a imitat când a ieșit din UE (cazul Brexit). Au învins tradiția și cultul pentru moneda națională. Cu zâmbetul sunt universali, dar cu sufletul scandinavii sunt foarte naționaliști. Ei refuză globalismul european.  Cheia funcționării perfecte a sistemului norvegian, cred că stă în puterea statului. Aici teoria marxistă cu dispariția statului e învinsă. Aici statul controlează tot, el decide ce libertate au firmele particulare. Nu ca la noi, unde fiecare face ce-l duce capul, haosul particular conduce țara, nu statul. Și important de reținut este faptul că țările scandinave sunt monarhice, conduse de un rege. Cultul regalității este impresionant. La Oslo e chiar un  fenomen, Palatul regal, cu suita lui, se află pe aceeași stradă cu Primăria și Parlamentul, astfel ca orice hotărâre să se ia împreună. Iar strada respectivă, Carl Johans, pe care se află și Universitatea, și Catedrala orașului, este o stradă pietonală, plină de magazine, restaurante, artiști ambulanți, turiști.  E numită așa, în onoarea unui rege care a fost și regele Suediei. E cea mai aglomerată arteră, față de fantasticele parcuri, mai liniștite, cum este Vigeland, dedicat sculptorului Gustav Vigeland, unic în lume, care expune aproape 200 de sculpturi umane ale celebrului sculptor, sculpturi din granit, bronz și fier. Așa cum Brâncuși și-a fixat Ansamblul de la Tg. Jiu pe o axă, așa a procedat și Vigeland (1869–1943), care a lucrat timp de 20 de ani la aceste sculpturi.

De-a lungul unei axe de 850 de metri, el a fixat grupuri de sculpturi numite Poarta principală, Podul pentru copii, Fântâna, Monolitul și Roata vieții. Așa visa și Brâncuși să-i fie amplasate sculpturile „să se joace copiii peste ele”. Au fost contemporani.  Bineînțeles că nu s-au cunoscut. Brâncuși e mai simplu și esențializat, creatorul unor forme simbolice, Vigeland e realist, cu simboluri de sorginte antică, transpuse în mitologia modernă a familiei, cult specific norvegian. Piesa Monolit, de 14 metri, e creată dintr-un singur bloc de piatră și e acoperită de trupuri umane în relief. Toate sculpturile reprezintă nuduri de femei, bărbați și copii. Laitmotiv sunt concentrările în mișcare curbilinie, formând grupuri sculpturale. Totul este monumental  în acest parc liniștit, al meditației, așa cum este și Norvegia, o țară monumentală, deși nepopulată, la o suprafață de 385.207 km pătrați are doar 5,5 milioane de locuitori!

@mada.weberg

#Vigeland #Park in #Oslo by #norwegian sculptor #Gustav Vigeland. One of the top #tourist #attractions in #Norway and more than 200 #sculptures in bronze, #granite and #cast iron.

♬ Sculpture – Abstrakt Sonance

Le doresc tuturor românilor să ajungă aici, să viziteze acest gigantic muzeu în aer liber, parcul regal Vigeland, să mediteze la simbolurile lui. Și la noi se vorbește de monumentalitate. Ceaușescu visa așa ceva. Și poporul român a dovedit că poate să construiască monumental. Cum sunt Casa Poporului și Transfăgărășanul. Sau încercarea de a epura maidanele și a face Bucureștiul să respire. Dar azi totul  s-a năruit. Triumfă mitomania și megalomania. Monumentalitatea la noi este o iluzie, dar în Norvegia este reală. Omul, aici, s-a întrecut cu natura. De pe muntele Holmenollen, considerat paradisul sporturilor de iarnă, unde se află cea mai înaltă trambulină din lume, se vede ca în palmă orașul și fiordul Oslo, care pare ca un viking uriaș, ce stă cu un picior pe apă și cu altul pe munte. E de neimaginat ce realizare inginerească este această trambulină, cu punctul cel mai înalt, 120 m, și cu plutirea care ajunge până la 140 m. Trambulina își poate schimba destinația pentru concerte în aer liber. Aici există și cel mai impresionant muzeu viking, cu obiecte de îmbrăcăminte specifice. Aici iarna nu-i ca vara, e tare lungă! Dar există și un muzeu al schi-ului, care era practicat cu osârdie de vikingi!

În cartea pe care o voi scrie despre Scandinavia, voi da multe detalii, fapte de care m-am lovit, fiindcă făceam mereu eforturi să-mi adaptez experiența de o viață (am văzut 40 de țări) la realitatea scandinavă. Și m-am adaptat. Și am fost fericit că am rezistat să fiu sănătos și să culeg roadele creației umane, vârful lor, la care a ajuns o parte din omenire. Miracolul norvegian este o realitate, o poartă singură către Civitas Innocentiae. Nicăieri pe lume nu am întâlnit o Inocență mai frumoasă ca la omul norvegian, ca la omul scandinav.

Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte, cel mai prolific autor român în viață) 

• Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului
• Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
• Grid Modorcea filmografie
•  Grid Modorcea IMDB

Articole asociate

Islanda, terre de feu et de glace (pământ de foc si gheață) în imagini!

Expoziţia itinerantă „Heritage of the past – Future of the community”. SÍM Gallery Reykjavík (Ísland). Islanda – „pământ de foc și gheată” în imagini (Lili Csinta)

Lucrări intelligence

Nota redacției

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră, Ne…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului