Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose!Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events. The principles that will be at the basis of this publication are: a) Democracy cannot exist without opposition, b) Elected representatives are our representatives and not our masters, c) Criticism fosters progress, d) Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
E important să mai spun că grupul cu care am fost în Scandinavia reprezenta în mic România de azi, oamenii erau mereu speriați, oriunde vedeau un restaurant, tăbărau pe el, de parcă erau din neamul lui Flămânzilă. Unde băgau atâta în ei? Dar aveau bani și oamenii cu bani nu intră în muzee, intră în restaurante. Orice încercare de a discuta despre Henrik Ibsen, marele dramaturg al Norvegiei, sau despre Edvard Grieg, simbolul orașului Bergen, despre faimosul său Concert pentru pian și orchestră în la minor, pe care l-am ascultat de atâtea ori la Festivalul „George Enescu”, interpretat de mari soliști ai lumii, se izbea de un zid.
În autocar, ghidul nu punea muzică populară norvegiană, ci manele! Eram în rai și el punea comicării cu Puiu Călinescu, foarte aclamate de turiști! În jur erau munți, lacuri, peisaje nemaivăzute, iar el spunea bancuri, precum unul cu o domnișoară care e întrebată de un cuceritor, ce înălțime aveți? 150 cm, răspunde fata. Dar cu greutatea cum stați? O, mult mai bine, spune ea. Am sub 150, am 120! Omul acesta e bun de ghid pentru gâscani, căci era lipsit complet de sentimentul măreției, al evenimentului, al fenomenului. De ce? Fiindcă nu avea nici un strop de sacralitate în el. La cea mai veche biserică de lemn din Norvegia, un miracol arhitectonic, el făcea poze cu un picior în aer. E un om admirabil, plăcut, cu multe calități, dar trebuie să se pregătească mai bine, să știe că într-un grup există diversitate, și altfel de oameni, care nu au spirit de turmă, care merg în excursie cu un scop înalt. Pe mine m-a confundat. Am întâlnit la Bergen, la Statuia Vikingilor, o familie de români, el și ea, care se jucau cu copiii lor. Am intrat în vorbă cu bărbatul și spunea că vin acolo la muncă, dar nu lucrează decât pe sezoane, restul timpului nu au ce face.
Cum nu, mergeți la teatru sau la Opera din Oslo, le-am zis. Ce să căutăm noi acolo?! Nouă ne este dor de România, e mai bine la noi, fiindcă românii sunt calzi, norvegienii sunt reci! Păi și eu sunt rece față de un om ca el! Iată opinia unui român din Lumea I (n.r.-lumea în care trăim, în care omul stă cu spatele către viitor!), fără nici o aspirație. Cu neamul lui Șoșoacă nu poți decât să faci de râs România. Astfel de oameni, care n-au intrat într-o bibliotecă, nu înțeleg nimic din Norvegia. Fără aspirații pentru Lumea II (n.r.-lumea în care am vrea să trăim, în care omul stă cu fața către viitor), stai acasă, rămâi cu bancurile despre Bulă și Bilă.
E foarte greu de dedus unde va ajunge România, cu milioane de oameni răspândiți care-ncotro. Nu zic că ghidul pe care l-am avut era dintr-o asemenea plămadă. Dimpotrivă, aș zice, dar are nevoie la rându-i de o călăuză. Rolul unei călăuze este să fie mereu la obiect. La obiect era să pună muzică populară norvegiană, nu manele. Sau în lumea Alpilor norvegieni, să pună concerte de Edvard Grieg, suitele sale inspirate din folclorul scandinav.
Sau imagini din spectacolele Operei de la Oslo, nu hâhâieli cu Puiu Călinescu și suita de gaguri luate din emisiunea „Tembeliștii”. Peisajul nu permitea o asemenea blasfemie. Permitea imagini din Fragii sălbati (căpșuni sălbatice) și alte filme ale unuia dintre cei mai mari regizori ai lumii, Ingmar Bergman, a cărui operă, despre care am scris zeci de pagini, definește cel mai bine omul scandinav și angoasele lui. Școala de film suedeză este model pentru istoria cinematografului. Dar Bergman nu a apărut pe limba lui. Misiunea unei călăuze este să-i facă pe călători să plece mai bogați spiritualmente decât au venit. Dar el nu s-a pregătit în acest sens. Nu a nimerit-o niciodată, să fie pe unda aspirațiilor scandinave. Era mereu ca nuca-n perete.
Luasem cu mine o ultima carte apărută, Angelophania, cu gândul să i-o ofer călăuzei. Sau altuia din grup pe care l-aș fi apreciat. Cumva vreo miraculoasă călăuză a călăuzei. Dar n-am avut cui, nu am găsit pe nimeni potrivit pentru ea. Erau oameni cu bani, și milionarii nu cumpără cărți, ei cumpără bancuri. De aceea am numit grupul cu care am fost Nobody. Nici unul nu mi-a răspuns la prezentarea mea. Dădeam mâna, mă prezentam, spuneam cine sunt, dar ei se comportau ca Nobody. Cine se comportă așa? Oamenii care nu au nimic de arătat, care nu au cu ce se mândri, care nu au cu ce să se laude. Zici că sunt modești. Nu sunt. Sunt „stupid people”, cu excepțiile de rigoare. „Modestia este calitatea celor care nu au alte calități”, spunea Napoleon.
Ei sunt pomanagii, cu excepțiile de rigoare, repet. Dar și în Norvegia? Aici nu există cerșetori, iar la Catedrala din Oslo am întrebat două măicuțe care vindeau suveniruri dacă aici există pomana, alms, în engleză, dacă se dă de pomană la săraci? N-au înțeles, deși le-am pronunțat și cuvântul dole, ajutor pentru șomeri. Așa trebuie să fie o utopie a viitorului, să nu existe săraci, șomeri, pomeni, orice formă de umilință a omului. N-am văzut nici un cerșetor pe stradă sau la ușa bisericilor. Și nimeni nu vindea sticle și borcane ca în era Iohannis-Ciolacu, „să-i ia dreacu”. Mereu m-am izbit de această realitate, care e diferența dintre noi și norvegieni sau alte popoare civilizate? Calitatea umană. Cum se ajunge la ea? Prin educație, prin cultură. Cum poți să educi, așa, dintr-odată, într-o călătorie, o grămadă de oameni? Nu poți. Fiindcă ei nu au venit cu educația minții de acasă. Ba în fața Bibliotecii Naționale Norvegiene din Oslo, cineva mai sexy din grup, mi-a spus să nu mai pomenesc de cărți și de artă, că scoate pistolul. „Să intru eu într-o bibliotecă? Never! Never!”, a strigat, înălțându-și brațele spre niciunde.
Ce trist sunt și acum că nu am avut cui să dăruiesc Angelophania, să o ofer ghidului sau altcuiva care să mă facă să simt că are atingere cu sacrul. Ce fericit aș fi fost să văd pe cineva dornic de cultură, de cunoaștere, de a fi părtaș la viziunea mea angelică. Și vă mai dau un exemplu. În localitatea Borgund, la 191 km de Bergen, există o biserică din lemn seculară, cea mai veche din Norvegia (n.r.-vezi imaginea de profil) poate și din lume. E clădită acum aproape 800 de ani. Are o structură solidă, e construită din pereți de bârne numiți „stavkirke”. Bârnele și legăturile dintre ele se susțin fără nici un cui, așa cum își făceau și dacii casele. Noi ne cunoaștem bine bisericile de lemn din Maramureș, dar această biserică este nemaivăzută, nu fiindcă nu are icoane, că nu pare creștină, ci e construită din lemn masiv, fără altar, are forme de corabie vikingă. Au construit-o chiar vikingii, din rațiuni care nici azi nu au fost descifrate. Ei bine, românii din grup au refuzat să meargă la ea, să o vadă și prin interior. Unde ar fi văzut, în loc de icoane, senzaționale sculpturi cu lupi și dragoni, parcă ar fi fost inspirate de stindardul dacic-cap de lup, trup de dragon. Am fost singurul care am ajuns acolo și am rămas uimit de frumusețea ei arhitecturală. Era cioplită așa cum e și măreața corabie vikingă din Muzeul vikingilor de la Stockholm.
Cred că lucrurile stau așa cu toate grupurile din România care brăzdează lumea. Românii se află în această fază de pelerini ad-hoc, de descoperitori ai altor lumi deja descoperite. Foarte bine. Dar se duc boi și vin vacă. Altfel, dacă n-ar fi așa, s-ar întâmpla ceva benefic și cu țara noastră. Dacă sute de mii de români, milioane, străbat lumea și văd ce minuni fac alții, de ce la noi se duc la vot și o aleg pe Șoșoacă, sau pe Ciucă, de ce nu se imită aceste repere regale, dimpotrivă, le ignorăm, ne-am omorât regii, președinții, și România tot dă înapoi ca racul, după decenii de democrație original dirijată. Și vreau să se rețină ceva esențial: când pleci în lume, trebuie să pleci pregătit, să știi pentru ce vrei să ajungi într-un loc sau altul, să te documentezi, să ai un țel, un scop, nu să pleci fiindcă ai bani și nu mai știi ce să faci cu ei sau să vezi și tu ce a văzut colegul de birou! Ridică-te la cunoaștere, la ceea ce poți învăța nou, ca să poți la rându-ți să-i înveți și pe alții!
O doamnă din grup spunea că a fost în 43 de țări. Și la ce i-a folosit? Cine știe? A fost pentru ea, e problema ei, din experiența ei se alege praful dacă nu are un rol în societate, dacă nu a scris despre ea, dacă nu a enunțat-o, ca să folosească și altora. Egocentrismul trebuie dat sub preș. Există, așa, la unii patima călătoriilor, dar e problema lor, călătoria lor nu se transformă într-o carte sau în altceva util. Vikingii explorau lumea, dar se întorceau acasă cu bogății, cu tot ce adunau mai bun din lume. Noi nu suntem vikingi războinici, nu ne putem compara cu ei, dar putem să strigăm guvernanților, uite, ce am văzut acolo sau dincolo, de ce nu faceți și voi ca ei? Compari fără să vrei realitățile din țara ta și țara pe care o vizitezi. Și mereu mă întrebam, oare norvegienii nu sunt oameni? De ce oare noi, românii, nu putem fi ca ei, ca norvegienii? Comparativ cu ei, e limpede că noi, românii, nu suntem oameni. Ne lipsește calitatea umană.
Dar, nota bene, eu nu m-am dus în Scandinavia să cunosc români, îi știam prea bine, voiam să cunosc localnici, norvegineni, suedezi sau danezi. Și am cunoscut destui, în timpul liber, când mergeam la opționalele pe care ceilalți le refuzau, nu-i interesau, cum ar fi vizita castelului Kronborg, o fortăreață renascentistă care i-a inspirat lui Shakespeare piesa Hamlet, sau la Tivoli, cel mai mare loc de distracții din lume, la concurență cu Disneyland, dar mult mai rafinat și sofisticat. Aici vezi unde a ajuns omenirea, aici te întrebi de ce marea catedrală din Copenhaga e goală, iar în Tivoli sunt sute de mii de oameni, care, cu mic cu mare, caută fericirea copilăriei.
În loc să vezi așa ceva, cu doar 24€, îi arunci pe cârnați și maioneză! Și-au pierdut oare oamenii credința? Nu, au găsit altă cale spre fericire, satisfacțiile umane nu mai sunt de tip religios. Aici nu există BOR, care să țină o țară pe loc, în incultură, în rugăciuni stupide și promisiuni deșarte, dependentă de atâtea practici depășite, aici nu există cultul sfinților și al icoanelor! Nici măcar cuvântul pomană nu există. Ce e aia?, mă întreba ghidul de la Bergen, și toată lumea se amuza. Creștinismul s-a infiltrat târziu în Norvegia, în Scandinavia, după epoca vikingă, ca ungurii la noi în Dacia, dar oamenii s-au lămurit repede ce-i cu el și acum bisericile au devenit muzee, cum o să devină și Catedrala Mântuirii noastre, dacă știm să ne mântuim mai repede de păcate!
În loc de concluzii
Am să scriu cartea despre Scandinavia. Deocamdată mă opresc aici. Era păcat să plec din lumea asta fără să fi văzut Scandinavia, ce a realizat mai măreț omul, unde au ajuns elanul și bucuria lui. Desigur, multe din cele scrise de mine se cunosc. Internetul este plin de informații despre Norvegia și Scandinavia. Te sperii, să nu greșești vreo informație. Dar eu am urmărit să trăiesc din interior Scandinavia, nu s-o știu după informațiile pe care le culesesem la plecare. Să văd ce e dincolo, în spatele cortinei. A fost o călătorie foarte densă și obositoare, am mers cu multe mijloace, avion, autocar, tren, teleferic, tramvai, vapor gigant (hotel plutitor) și mici ambarcațiuni, foarte mult per pedes, dar am rezistat. Nu am avut nici un necaz.
Merită să scriu cu de-amănuntul ce am văzut și ce am făcut acolo! E o altă planetă, Scandinavia e mai interesantă decât America, și mai stabilă, și mai umană. E obligatoriu în viață să vezi Norvegia. Să vezi orașele, munții, tunelurile, fiordurile, să cunoști oamenii. O, ce vis real, palpabil, să călătorești cu feribotul de la Oslo la Copenhaga! Și să-i îndemni pe români să urmeze acele valori nordice, fiindcă unele se potrivesc cu lipsurile din țara noastră, în sensul de a le pune în locul golului, cum sunt alegerile prezidențiale, inutile, pentru care s-a alocat o sumă astronomică, s-ar fi rezolvat cu ea definitiv problema pensiilor, nu ar mai fi atâta circ. Faceți ca ei! Norvegia e țara care are un colosal cult al familiei! Ca și Suedia. Protecția mamei și a copilului este copleșitoare, prioritară! Dar să pătrunzi mai adânc, cel mai bine e să vezi aceste locuri separat, deși cele 4 țări, Olanda, Danemarca, Suedia și Norvegia, au foarte multe asemănări, parcă ar fi doar una, dar Norvegia le întrece pe toate, fiindcă are la baza foarte dezvoltat spiritul viking.
Singura problemă a fost ca eu nu am spirit de turmă, nu m-am simțit bine în grup și când ne dădea liber, de voie, eram cel mai fericit, fiindcă eu m-am dus acolo nu să văd români cum se îndoapă și hâhâie, m-am dus să cunosc… vikingi. De aceea, am vorbit cu foarte mulți oameni, localnici. Cu engleza pe care o șitu eu, m-am descurcat perfect. Minunat că a doua limbă a lor este engleza, sunt în topul 1 al țărilor vorbitoare de limba engleză. Dacă știi limba, 50 la sută ești câștigat. Oamenii sunt de o amabilitate totală și mereu veseli. Chiar când sunt fff ocupați, se opresc și îți acordă o atenție specială. Și mereu îți arată pe mobil unde te afli și unde trebuie să ajungi. Așa cum s-a arătat o daneză grăbită, care, în Central Station din Copenhaga, s-a oprit și mi-a dat toate relațiile, cu computerul la vedere, despre cum să ajung cu trenul la Helsingor, să văd castelul care i-a inspirat lui Shakespeare piesa Hamlet. Marele Brit i-a spus castelului Elsinore după Helsingor. După cum e obligatoriu să vezi parcul de distracții Tivoli (construit în anul 1843, de către ofițerul Georg Carstensen), care bate Disneyland (cel mai căutat parc de distracții din lume, având aproape 600 de milioane de vizitatori din 18 iulie 1955). La fel, nimeni din grup nu a vrut să vadă această minune! Dacă mergi la Copenhaga, obligatoriu sa mergi la Tivoli, e cea mai înaltă formă de distracție la care a ajuns omul!
Încă o dată spun, această experiență îmi confirmă faptul ca utopia mea Civitas Innocentiae este pe drumul cel bun. Nordicii sunt deja cu un pas în Lumea II, fiindcă au ajuns să dea prioritate absolută culturii. Opera și Biblioteca din Oslo sunt simbolul acestei idei. Așa e când nu mai ai grija zilei de mâine (salariul minim e 4 700 euro, iar orice intelectual câștigă 10 000 de euro pe lună!), tot efortul se îndreaptă spre cultură. Evadarea prin cultură. De aceea, eu mereu am spus că ea, cultura, este un lux.
La Tivoli, mă gândeam mereu la copiii României. Să aibă și ei parte de așa ceva. Și vor avea. Ce fericiți vor fi! Sigur, ei vor vedea mai repede acea împărăție a jocului, a spiritului, nu ca mine la 80 de ani! Dar mă bucur ca am fost din nou copil. Am să public tot ce am trăit în Scandinavia, să afle și alții, să le folosească și celor care nu au posibilitatea să ajungă acolo. Norvegia nu e o țară de vizitat, de căscat gura, de bifat că „am văzut-o și pe asta!”, e o țară a muncii, o țară reper, de la care ai ce învăța, care poate fi și trebuie să fie model pentru toți care vor să intre pe poarta Civilizației Omului, în competiția muncii, a valorii. De pildă, înseși țările arabe o iau ca model pentru felul cum știe să exploateze petrolul (e cea mai mare exportatoare de petrol din lume). Orice norvegan este milionar, fiindcă statul îi dă din afacerea cu petrol un milion pe an! La fel, e model pentru felul cum folosește energia solară, cum a făcut dintr-o țară curată una și mai curată (prin prioritatea acordată mașinilor electrice), cum folosește tehnica săpării tunelurilor în munți, cum construiesc drumurile și blocurile unicat, cum numai în cartierul Chelsea din New York am mai văzut! Ce să mai spun de pasiunea pentru cultură, un adevărat reper pentru societatea fără dependențe a viitorului. Sigur, deocamdată e de meditat dacă societatea pe care au creat-o scandinavii, va rezista avalanșei globaliste. Cum va rezista în fața ei oaza scandinavă, izolaționismul scandinav, implicit dependența puternică de moneda națională? Cu politica și religia stau bine, le-au rezolvat, în sensul că nu mai sunt dependenți de ele. Pot trăi și fără politică, și fără religie. Le ajunge Predania, cultul pentru tradiție. Și proiecțiile pentru ziua de mâine. De aceea, acum, toată energia lor se canalizează spre viitor, bat la ușa lui principală, pe care scrie cultură.
Experiența scandinavă m-a făcut să visez la o Nouă Românie. Tot ce a creat mai bun omul scandinav, poate fi și trebuie preluat și de România. Țara noastră are o istorie mai bogată decât a țărilor scandinave. Ba eu am urmărit acolo o ipoteză, să văd dacă vikingii au o sorginte dacică. Vikingii sunt daci. Cultul viking i-a făcut mari și tari pe scnadinavi. Noi de ce nu am dezvolta cultul dacic? Visez la un parc național cu sculpturi în care să strălucească eroii și valorile neamului. În el să-i văd pe Zalmoxe, Bendis, Sarmis, Zalmis, Burebista, Decebal, Dochia, grupuri de tarabostes, ca în lucrările lui Vigeland, ca în Monolitul său înveșmântat cu trupuri umane. Apoi să-i văd sculptați, laolaltă, pe Mihai Viteazul, Vlad Țepeș, Avram Iancu, Eminescu, Brâncuși, Enescu și alte personalități dragi poporului român.
România are valori, are oameni neînregimentați, ea trebuie să urmeze calea dreaptă a Omului purificat. Sigur, e nevoie de o nouă clasă politică. Generația „O – tinerii de azi”, trebuie să ia puterea în mâini. Fără violență! Să-i învingă la alegeri pe semianalfabeții cu internet, de tip Ciucă, despre care am citit că ia pe lună circa 50 de mii de lei! Cum e posibil? Om care nu a făcut nimic pentru România, care nu are o operă (are una plagiată), care nu are pregătire politică, iar când deschide gura, tot ce spune el trebuie inclus în volumul „Umorul involuntar”.
Ce face cu acești bani? Îi ia de la popor. Și sunt zeci de mii ca el (cazul pensiilor speciale). Sug poporul fără să facă nimic pentru el. Numai vorbe și circ. Bandiții sunt în coaliția minciunii, a puterii prefabricate, și trebuie demascați. Acești oameni de nimic trebuie să dispară. Prin votul popular, cinstit, nefraudat. Fără violență! Dacă tinerii de 18 ani vor înțelege situația gravă a țării și vor ieși toți la vot, se va face un mare pas pe calea Noii Românii. Ei trebuie să aibă un spirit dacic, al dacilor liberi, așa cum norvegienii au un spirit viking. Vikingii au fost daci. Norvegienii și suedezii sunt vikingi, românii vor fi ca ei. Noua Românie trebuie să pregătească istoria pentru o Nouă Geneză, care să ducă la Civitas Innocentiae. Să pregătească societatea viitorului, a conviețuirii fericite fără politică, religie și bani (n.r.-specifică orânduirii comuniste). E departe acest viitor, dar ei să-l pregătească, fiindcă e palpabil, mai devreme sau mai târziu omenirea îl va realiza. Și Noua Românie va fi focarul, sămânța rodului, de aici va începe Renașterea omenirii.
Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte, cel mai prolific autor român în viață)
- Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului
- Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
- Grid Modorcea filmografie
- Grid Modorcea IMDB
Articole asociate
Promovarea online a instituțiilor, jurnalelor și articolelor academice
Lucrări intelligence
„Puterea de la Puterea informațiilor la Puterea în Intelligence”(Tiberiu Tănase-coordonator, autori Ovidiu Boureanu și Petru Ștețcu, Editura Concordia, Arad, 2024)
Recenzie. Noua carte apărută la editura Concordia reprezintă un amplu proiect documentar și documentat asupa unui subiect prezent în viață, în societate și istoria umanității și anume „Puterea” privită din mai multe puncte de vedere. Aceasta se bazează pe o amplă documentare și bibliografie privind puterea–pornind de la termenul, concept semnificații și domenii în care este prezentă dar și modalitați de raportate privind importanța acesteia în diverse domenii și situații. Pe parcursul celor XV capitole autorii de prezintă multe și intresante noutăți privind termenul și conceptul de putere pornind de la Introducere (p. 13), la definiții–care încep cu clasica întrebare „Ce este puterea?” cu raspuns pornind de la Dex la conceptul puterii, fețele puterii, dar și la puterea ca decizie sau puterea ca preluare a controlului.
Sunt prezentate și fețele puterii, care sunt sunt autoritatea și legitimitatea. Foarte interesanta lucrare debutează cu un prim capitol unde în Secțiunea a 3-a avem informații documentate despre „Putere” versus „Autoritate”, „Ce este puterea?”„Care este autoritatea?” Dar și diferența dintre putere și autoritate. De menționat tot aici în Secțiunea a 4-a se fac referirila la Dominație versus Autoritate iar în Secțiunea a 5-a unde sunt prezentate Puterea, politica și statul. Sunt importante raspunsurile la întrebarile cum ar fi Ce este puterea politica?.De mare interes este și Secțiunea a 9-a, al aceluiaș prim capitol care tratează Analiza Puterii și se referă la Analiza SWOT (slăbiciuni, oportunități și amenințări). Urmează un important capitol și anume cel referitor la Puterea Mondială ce conține referiri puterea mondială și scopul acesteia, Guvernul Mondial,Organizarea Piramidei Puterii la p.81.
Întalnim și alte capitole foarte importante cum este cel referitoar la „Puterea informației” (p. 129), și în mod deosebit la conceptul de informație, dar și considerații despre puterea informației, precum și despre puterea informației într-o societate liberă. Importante sunt referințele la „Puterea militară” (p. 255) în ceea ce privește evoluţia marilor puteri. Astfel, Secțiunea a 2-a tratează un aspect absolut de interes pentru puerea statelor și anume despre țările cu cele mai mari armate din lume și despre cele mai mari puteri militare din lume. Important este și capitolul ce prezintă „Puterea Economică” (p. 279) cu referiri la „Puterea pieței” legate de noțiunile „Ce este puterea de piață?” Înțelegerea puterii pieței cu exemplu de putere de piață și structurile de putere ale piețelor până la prezentarea conceptele de putere și emergență.
De subiniat capitolele ce urmează despre „Puterea politică” (p. 307) pornind de la definiția puterii politice. Ce este politica și cum funcționează? Conceptul de putere politică puterea alienată și conținut și trăsături ale puterii politice și Autoritatea și Legimitatea politică. Cel de–al X–lea Capitol se referă la „Puterea Mass-Media” pornind de la definirea presei, evoluția presei în decursul timpului., funcțiile presei. Presa, a patra putere în stat, „Comunicarea politică”, și când puterea ascultă de presă, dar și despre libertatea presei. Acest capitolul este urmat de alte capitole de mare interes și anume „Puterea organizației” și foarte important „Puterea intelligence”-ului. Aici se fac referiri la „Ce este Intelligence?” Dar și la Puterea în intuiție și decizie în activitatea de intelligence.
Trebuie menționat că importanţa activităţii intelligence pentru orice stat-naţiune este în mod direct legată de ameninţările şi vulnerabilităţile la nivel local, regional şi global, de rolul aspectelor politico-militare şi economice pe scena internaţională, precum şi de atitudinile liderilor faţă de structurile de intelligence şi securitate naţională. Unele din cele mai importante aspecte şi tendinţe care vor caracteriza şi influenţa mediul şi organismele de intelligence ale statelor-naţiune în secolul XXI ar putea fi „Forța cunoaşterii”, prioritară, dar și esentială și se va baza pe informații. În prezent cunoaşterea are valoare, iar intelligence adică informația strategică este putere. Cunoaştere fără intelligence nu poate exista, la fel cum un intelligence calitativ nu poate să se manifeste fără cunoaştere. Deoarece cunoaşterea este astăzi cel mai important şi util element al competitivităţii la nivel global şi devine cea mai importantă resursă a unei naţiuni, am putea afirma că se naşte o nouă componentă, anume „intelligence-ul cunoaşterii”, care devine astfel elementul complementar al domeniului intelligence-ului și esențial puterii. Deci, putem afirma că „Puterea” se mută acum dinspre state-naţiune, spre state-piaţă şi mai nou spre state-reţea. Adică dinspre state spre grupuri unite în reţele, dinspre legile fizicii şi puterea fizică spre legile cibernetice şi puterea creierului („brain power”), iar paradigma „cine are informaţia deţine puterea”
Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, “Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet (“Volpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…