Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events. The principles that will be at the basis of this publication are: a) Democracy cannot exist without opposition, b) Elected representatives are our representatives and not our masters, c) Criticism fosters progress, d) Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Vibratoare(le) pe Argeș (ale Anei Blandiana)
Ca niște sentimente zguduitoare/Vibratoarele intră-n beton,/Împodobind cu emoția vibrațiilor/Trupul lui mare și monoton,/Făcându-l mai dens și mai tare/Precum pe oameni sentimentele zguduitoare./Să nu îmbătrâniți/Fiți atenți să nu îmbătrâniți,/Să nu îmbătrâniți prietenii mei, stați de pază/Ca să nu îmbătrânească/Betonul pe Argeș vibrează./Vibrați pentru fiecare știre nouă în ziare,/Pentru fiecare metru cub produs de ciment,/Fiecărui strigăt, roșu în toamnă, al pomilor/Răspundeți-i c-un sentiment./Vibrați pentru munți, pentru frumusețea femeilor,/Pentru șantierele din Onești și de la Galați,/Pentru Cosmos și pentru tunelul de aducțiune/Vibrați, băieți, vibrați!/Văzduhul vibrează de vânt/Munții de vocile noastre,/Rădăcini vibrează-n pământ,/Păstrăvi în râuri albastre,/Unde mereu vibratorii/Pornesc din baraj înspre zare/Ca-n aer arcușul viorii/Pulsează-n beton vibratoare./Băieți, învățați freamătul acesta uriaș/De tinerețe generator–Pe Argeș betonul vibrează și Argeșul însuși/E pentru viața noastră un vibrator! (Ana Blandiana/Gazeta Literară, 1964)
Notă. Alexandru Petria s-a născut la 27 februarie 1968, în oraşul Dej, judeţul Cluj. Debut publicistic şi poetic în „Tribuna” în1983. Studii întrerupte de psiho-sociologie. Cărţi publicate: Neguţătorul de arome (1991, poeme), 33 de poeme (1992) şi La ce bun poeţii… (colectiv, interviuri). În 2010 apare romanul Zilele mele cu Renata, la editura Tritonic. Colaborări sporadice la toate revistele literare importante. După 1989 este şeful Comisiei pentru abuzuri şi drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; fondator, împreună cu Radu Săplăcan şi Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean „Gazeta someşeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mişcării Ecologiste din România la Camera Deputaţilor-1992; redactor investigaţii, între 1992-1994, la revista bucureşteană Zig-Zag, pe vremea directoratului lui Alex Ștefănescu-între 1992-1996 locuiește la Bucureşti; 1994-1995-reporter investigaţii la ziarul Cotidianul; 1995-1996-redactor şef al săptămânalului bucureştean pentru comercianţi Hermes şi redactor la săptămânalul Partener publicat de trustul România Azi. După reîntoarcerea în Ardeal a fost redactorul şef al săptămânalului Monitorul de Someş, apoi, în 2000, a fondat propria sa publicaţie, lunarul Realitatatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla, al cărei director este şi în prezent.
Știam textul, condamnarea poetei de către un ziarist pe care îl cunosc bine, de când lucra la ziarul „Ziua” și făcea din rahat bici. El este as în a prezenta numai o față a lucrurilor. E vânător de vendete. Vendetismul îl înflăcărează. Dacă nu găsește o hibă unei personalități consacrate, nu se simte bine. El pe el nu se vede, nu s-a văzut niciodată în oglinda adevărului. Adevărul este că Ana Blandiana este mai talentată decât el. De fapt, e o inegalitate de proporții. Și e de admirat cum „incriminata” a știut să se strecoare. Dar eu cred că nu ea trebuie judecată așa, ci epoca în care a trăit. Aceste fațete ale ei definesc foarte bine faptul că trăim într-o lume bolnavă, că istoria crește strâmb. E mai frumoasă imaginea evreului palestinian din Israel-Hamas? O analiză asupra vieții acestui personaj este o judecată asupra strâmbătății lumii.
După câte știu eu, Ana Blandiana nu a omorât pe nimeni. Ea este ca „Doina” (așa i se spune între intimi), ca numele ei poetic, armonios. De când am cunoscut-o, când am debutat în revista pe care o conducea, „Amfiteatru”, cu piesa de teatru Zidul (aprilie 1970), eu i-am spus Blândiana, fiindcă am văzut-o așa cum este, o ființă blândă, fină, delicată, fără pic de violență în gândire și fapte. Așa cum o știu și de pe baricada PAC, ca o româncă înflăcărată, alături de „Romi” (Romulus Rusan, 1935-2016), soțul ei. În „Amfiteatru” mi-a apărut și prima cronică filosofică despre Critica rațiunii pure a lui Immanuel Kant. Și tot Blândiana mi-a dat o recomandare pentru George Ivașcu, să mă publice în „România literară”, revista pe care o conducea (în perioada 1971-1988), și unde aveam să fiu publicat și comentat deseori. Nu mai spun că, prin opera ei neînregimentată, Doina a adus numai bucurie la milioane de cititori.
Avem „talentul” să ne distrugem reperele, așa cum face și triada Patapleșanu, care l-a băgat pe Eminescu în debara. Și cei trei Crai de la Asfințit ce-au pus în loc? Uscăciunile lor politichianiste și plagierile de răsunet. Ana Blandiana este un Albatros căruia s-a tot vrut mereu să i se rupă aripile. Ea este cazul scriitorului neînregimentat pe care epocile ostile au vrut să-l înregimenteze până peste cap. A trebuit să plătească birul înregimentării ca să poată să zboare. Mi-aduc aminte ce mi-a spus Radu Beligan când am făcut cu el filmul Urmașii Marelui Anonim (1997), când mi-a dezvăluit de ce bunica lui îi spunea lui Ion Creangă „vărul Nică”. Beligan se considera descendentul lui Creangă. Și i-am spus, ce contradicție, cum se face că țineți acele discursuri de la tribuna Congreselor PCR? Îl imitați pe Creangă din perioada ieșeană, când se urca pe butoaie în piețe și ținea discursuri politice? O fac, am acceptat, mi-a răspuns el, fiindcă așa aduc fonduri pentru Teatrul Național. Citesc același text, pe care nu l-am scris eu, din an în Paști la câte un Congres, dar partidul mă lasă pace să fac ce vreau la teatrul meu.
Înregimentarea era o chestiune deliberată. Mulți scriitori au procedat astfel. Ce, D.R.Popescu era mai „pur” când a fost numit președinte USR fiindcă era membru CPex sau Titus Popovici „omul de casă al lui Ceaușescu”, membru CC al PCR, care era zbirul cinematografiei?! Ce să mai spun de toți marii noștri artiști plastici care au trăit din comenzi comuniste. Dar Constantin Piliuță rămâne un Kasimir Malevici al nostru, iar Sabin Bălașa un precursor al ființelor longiline de pe planeta Krypton. În esență, ce vreau să spun, că meandrele istoriei trec, talentul rămâne. Nu ce faci e important, ci cum faci. Arătați-mi un artist plastic de la Fidias și Michelangelo până la Warhol care nu a trăit înregimentat, care nu a trăit din comenzi. În epoci dictatoriale mai ales, compromisul era la tot pasul, nici nu se putea concepe o carieră fără el. Până la urmă important este cum execuți acea comandă. Felul cum o execuți rămâne, el dă valoarea peste timp. Noi cităm mereu Capela Sixtină, uitând că lucrarea a fost o comandă a Papei Iulius al II-lea. Dar Michelangelo a știut să-i dea umanitate și nemurire.
Dacă Ana Blandiana este așa de ticăloasă, fiindcă a scris o poezie despre Lenin, de ce și ieri o publicau, îi dădeau înalte onoruri, așa cum i se dau și azi?! Ce e diferit față de epoca lui Ceaușescu? E mai moral Liiceanu care face zei ai literaturii române din scriitori care îl bagă în debara pe Eminescu sau dintr-un poet care scrie că-și bagă ștremeleagul în… Regina Angliei decât era Mircea Sântimbreanu când îi publica Anei Blândiana poezia „Arpagic”? Cu ce instrumente să măsurăm prostituarea scriitorului înregimentat? Mai toți scriitorii comuniști au făcut prostituție. Cred că nu există excepții. Și e mai fată mare Florica Mitroi, care îi aruncă Blandianei cu lături în cap?
Nota redacției. Toată lumea crede că (fizicianul) Patapievici (fostul meu coleg de facultate și coleg la IFA Măgurele) a zis că „Eminescu e cadavrul nostru din debara”. Textul, dacă-l citești, sună așa: „Din cauza unui anumit tip de postmodernism, s-a născut un nou curent de opinie, au făcut din Eminescu cadavrul nostru din debara, or nu e așa (…)”, din cauza linșajului mediatic, azi e foarte ușor să dai de pământ cu Patapievici. Dar cine are răbdare să-i citească vreo carte sau să-i vadă o conferință, vede că nu-i de ici de colo. (Andrei Pleșu). Am ales să pun acest clip pentru cei o sută de oameni de pe aici, să vă bucurați cum m-am bucurat și eu. Conferința aceasta e un poem în sine. Din păcate cei la care ar trebui să ajungă acest clip sunt tot pe propagandă și antena 3, cei care l-au jignit aiurea pe tema cu Eminescu nu citiseră nici Eminescu, nici Patapievici. Abia așteptau să eticheteze cu ceva ca să intre pe discursul cu „lasă-mă și cu intelectualii că-s vai mama lor, uite eu, de bine de rău…”, toate gângăniile României jubilau scuipându-l pe nedrept pe acest om. Îi reproșez altele lui Patapievici (a avut derapaje grave), însă când e vorba de Eminescu – cred c-ar trebui să stăm cuminți în bancă și să ascultăm.
Scriitori neînregimentați autentici sunt rari. Nu vă spun ce deziluzii am avut din partea celor pe care i-am considerat neînregimentați și i-am inclus în Istoria literaturii neînregimentate la loc de cinste! Fac mea culpa. Dar fac acum o reparație și spun că mulți înregimentați din Lumea I sunt mai valoroși decât acești neînregimentați din Lumea II. Este poetul terținelor cu nume de râpă un autentic neînregimentat? Deunăzi am aflat că a fost un securist sadea, din echipa lui Năstase! Odios, și acum o face pe disidentul! Nu-i de preferat un „bucătar” ca Mircea Dinescu, dar care are talent de zece ori mai mare? Pledoaria mea pentru o lume purificată nu se aplică acestor oameni, ci mănăstirilor, monahilor, ființelor athonite, care pregătesc calea spre Civitas Innocentiae, care se va împlini peste 2000 de ani.
Deocamdată, lumea în care trăim este așa cum o reprezintă Ana Blandiana. Poeziile ei despre partid au o candoare specifică momentului, adică epocii care visa o lume nouă. Eu nu cred că Ceaușescu e de condamnat fiindcă visa un om nou. El credea în comunism. Și mulți au crezut. Problema este cum îl înfăptuiau. Și Hitler și Stalin au visat un om nou, dar pe calea masacrelor, după decretul leninist, cine nu e cu noi, e împotriva noastră (Stalin a ucis 3 milioane de intelectuali!). Și chiar dacă ar fi fost prostituata nomenclaturii, Blandiana reprezintă un caz semnificativ pentru istoria literaturii române. Ea reprezintă epoca în care a trăit atunci și acum, când nu se putea ieși/nu se poate ieși din subterane decât prin varii forme de prostituție. Depinde cum o faci, repet. Cu mai mult sau mai puțin talent. Dacă aș scrie și volumul 2 din Istorie, aș avea multe lucruri noi de spus. Dar acum mă aflu în lumea mănăstirilor, în cetatea monahică, și nu vreau să ies din ea. Desigur, Blandiana nu are talantul „cel mai”, un echivalent feminin al lui Eminescu, să spunem, dar alta mai bună nu avem și defilăm cu ea ca reper.
Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte)
- Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului
- Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
- Grid Modorcea filmografie
- Grid Modorcea IMDB
Articole asociate
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, “Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet (“Volpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
[…] „Blândiana” literaturii române (Corespondență de la scriitorul și cineastul Dr. Grid Modorc… […]