Sigur că mulți dintre cei ce vor citi acest articol, probabil, se vor și îngrozi pe măsură și astfel vor preferă să-și protejeze sănătatea și să recurgă la transportul de suprafață.
Surse de poluare la metrou
1. Zona din dreptul peroanelor este intens poluată de antenele GSM care raspandesc radiații nocive cancerigene, mutagene. Și se întind de la un capăt la altul al metroului să poată lumea să răspundă la blestematia de telefon. Radiațiile de la antenele GSM releu, amplasate sub plafoanele false, pot fi mai dăunătoare, chiar dacă nu se simte precum aerul poluat. Antenele GSM nu sunt plasate sub plafoanele false. Sunt chiar foarte la vedere. Unul foarte vizibil este în pasajul Unirii, când coborî scară rulantă și mergi spre Unirii 2, exact la cele 6-7 trepte deasupra lor este un amplificator GSM. Care emite și afectează toți călătorii ce trec prin preajma lui.
2. Aerul neîmprospătat datorită nefunctionarii corespunzătoare a stațiilor de aerisire. Ventilația este prevăzută să scoată aerul din metrou mai mult la nivelul peronului, în caz că metroul are probleme cu fumul și la instalațiile care alimentează metroul, fiecare stație are un sistem diferit de canale în funcție de construcție, magazinele fast-food ar trebui să-și facă tubulaturi care să ducă mirosul afară, dar cel mai rău este pentru cei care lucrează noaptea cînd nu mai este efecul de piston al aerului și ușile se închid iar ventilația se oprește. Ciudat este și sistemul de ventilație cu aer conditonat din trenurile noi ori nu funcționează de loc, ori îți îngheață capu erau bune gemuletele de la cele vechi, am văzut la cele mai noi că au introdus din nou gemuletul. Cea mai gravă problema sunt banii pentru cumpărarea utilajelor noi, pentru cele vechi nu mai se găsesc piese de schimb (au dispărut între timp furnizorii!). Unele stații sunt mai „viciate” decât altele; spre exemplu Eroilor, cu mirosuri dulcege de la patiseriile pentru nemâncați sau Unirii cu covrigăriile alea mizerabile. Probabil instalațiile de ventilație nu mai funcționează bine (sau deloc), filtrele or fi necurățate …
Problema este că toată căldură și mirosurile de la fast food și patiserii rămân în stații. Să se vadă ce răcoare este de exemplu duminică la PU2, când nu funcționează absolut nici o patiserie și nici un fast food. Nicăieri în lume nu am văzut să existe astfel de patiserii/covrigării în interiorul stațiilor de metrou. Ba mai mult nu există nici altfel de magazine. Sistemele de ventilație sînt la capetele stațiilor, unele mai funcționează, altele sunt … în revizie tehnică temporară de cel puțîn 10 ani(!). Așa se eficientizează costurile în România! Pe spinarea contribuabilului! Metroul bucureștean (MB) nu are aer condiționat decît în cabine, în salon este un sistem de ventilație și are 2 viteze în funcție de temperatură, pînă în 20 grade viteză mică, peste viteză mare (aia care se simte).
3. Cei mai sensibili vor constată că aerul e slab oxigenat și se vor simți cam că pe munte dar cu ușoare variații. Toate noxele, vaporii de la uleiul de transformator din stațiile de putere se revarsă prin tunele. Scânteile produse vor craca gazele nearse de eșapament, rezultând produși cancerigeni în aerul respirat. Aerul din metroul bucureștean este cancerigen, acesta depășește de opt ori limita noxelor (studiu realizat în 2013, redat parțial mai jos). Aerul din metroul bucureştean depăşeşte de opt ori maximă admisibilă a noxelor şi favorizează apariţia cancerului, a conform preşedintelui Sindicatelor de la Metrou şi al Federaţiei ATU România, pe baza unor studii științifice. Potrivit acestuia, bucureştenii care circulă cu metroul sunt expuşi acestui pericol din cauza gurilor de aerisire prost proiectate.
Aerul de la metrou are un efect devastator asupra organismului uman, potrivit unui studiu realizat de Hanna Karlsson, cercetător la Institutul suedez Karolinska. Această cercetare a fost efectuată inclusiv la metroul din Capitală, iar rezultatele au scos la iveală faptul că aerul din subteranul bucureştean depăşeşte de opt ori maximă admisibilă a noxelor, din cauza gurilor de aerisire proiectate prost, a declarat preşedintele Sindicatelor de la Metrou şi al Federaţiei ATU România. „Încă din faza de proiectare aşa s-au gândit atunci gurile de aerisire, dar nici nu s-au făcut demersurile şi nici nu s-au alocat sumele necesare că să schimbăm gurile de aerisire. Am avut prilejul să citim în presă ceea ce ştiam noi toţi cei care lucrăm la metrou: că aerul de la metrou ne poate îmbolnăvi de cancer. Este vorba de un institut suedez care a făcut cercetări inclusiv la metroul din Bucureşti şi care a ajuns la concluzia că într-adevăr se depăşeşte de opt ori limita maximă admisibilă a noxelor în metrou. Studiul a mai fost făcut şi la alte metrouri, dar această încălcare a normelor este valabilă doar în Bucureşti“, a declarat președintele.
Liderul de sindicat a mai precizat, printre altele faptul că, în medie, din ’90 până acum, lucrătorii din subteranul bucureştean pierd în jur de 15 colegi, în fiecare an, asta înainte de a ieşi la pensie! Dacă date despre cei ce-și desfășoară muncă în metroul bucuresttean se cunosc, dar despre călătorii afectați nu, până în prezent nici o instituție abilitată neluind nici o măsură!
4. După ce a comparat modul în care acţionează diferitele particule din aer asupra unor celule pulmonare create artificial, cercetătorul suedez Hanna Karlsson a ajuns la concluzia că aerul din metrou distruge ADN-ul uman. Rezultatele studiului au arătat că particulele din aerul din metrou au cel mai distrugător efect aupra ADN-ului uman, comparativ cu particulele prezente în emisiile auto şi cu particulele formate că urmare a arderii lemnului. S-a constatat, astfel, că aerul din metrou cuprinde un număr mai mare de particule de fier, care apar prin frecarea roţilor de şine, de la saboții de frână. Când respectivele particule ajung în organismul uman, în celule se formează radicali liberi, care exercită o acţiune ucigătoare asupra ADN-ului, sporind, astfel, riscul apariţiei unor afecţiuni canceroase. „Este o problemă foarte serioasă, pentru că nivelul de concentraţie al acestor particule în aer este destul de ridicat, iar oamenii îl inhalează pe o durata îndelungată de timp”, a comentat doctorul Karlsson. În opinia expertului suedez, rezultatele obţinute demonstrează necesitatea asigurării unui sistem mai performant de purificare a aerului din metrou. Acest lucrru nu s-a întâmplat nici până acum, și asta în condițiile în care situația s-a agravat, iar filtrele nu au mai fost demult înlocuite deși această operație este prevăzută în normativ datorită lipsei de fonduri! Norocul călătorilor că scumpirile călătoriilor se produc ritmic!
5. Scurgerile din canalizări, apă de ploaie dar și cea provenind din infiltrații toate „îmbogățesc” atmosfera și așa îmbogățită cu particule de fier, cu microorganisme patogene, potențial patogene și evident cu viruși periculoși, astea venind peste poluarea aerului cu vapori chimici. Totul spre binele călătorilor plătitori! În tunelurile de metrou este deja format un microclimat total defavorabil respirației normale, un aer plin de ciuperci și alte microorganisme pe care cei de la întreținere/reparații îl resimt din plin. La fel și călătorii care se află la capătul stației din care vine garnitură de metrou! Respiră profund exact acest aer extrem de nociv!
6. Praful de cărbune de la periile motoarelor vechilor garnituri este depus prin toate tunelele…Filtrele de la la o instalație normală de aer condiționat cred că ar trebui lăsate non stop pornit timp de 5-6 ani să adune praful, cît se adună într-o luna pe anumite filtre … (declara un lucrător de la întreținere sub protecția anonimatului!). „Îți spun că este foarte mult praf de cărbune adunat în timp prin tunel, că idee pune mînă pe un tren pe exterior staționat și vezi dacă te murdărești!” mai spune acesta. Am verificat spusele lui și într-adevăr a avut dreptate, am folosit cel puțin 3 șervețele umede să șterg negrul de pe mâini.
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
