„Acorduri spaniole” pe scena Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. Despre competiții muzicale – Interviu cu cu Petruț Constantinescu Manager al Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. Alphorn Dream cu Filarmonica „Ion Dumitrescu” (de la corespondentul nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu – Cristian Dinică)

Concertul din 15 Aprilie 2024, al Filarmonicii Ion Dumitrescu din Râmnicu Vâlcea a reunit nume consacrate ale artei muzicale naționale și internaționale,  precum dirijorul Walter Hilgers din Germania, soprana Mădălina Bourceanu și tânărul violoncelistul Valentin Dimitrie Simion care deține un portofoliu apreciabil de premii internaționale. În prezent aprofundează studiul violoncelului la Universitatea Națională de Muzică din București la clasa profesorului Ștefan Cazacu. S-a făcut remarcat la concursul internațional de la Plovdiv (Bulgaria) în 2017 unde a fost și laureat. Palmaresul său conține și premii obținute în Grecia (2018), Suedia (Stockholm, 2019) și Cehia (Praga, 2020).

Sub bagheta lui Walter Hilgers dirijor din Renania („Țara Rinului”, Rheinland sau Rheinprovinz, o fostă provincie a Prusiei din vestul Germaniei), care a concertat pe importante scene ale lumii muzicale, Valentin Simion a interpretat Concertul în mi minor pentru violoncel și orchestră de Eduard Lalo. Prezența violoncelului în partitura lui Lalo contribuie la realizarea a două teme contrastante  reunite cu multă imaginație de autor în ansamblul compozițional. Prima temă se caracterizează prin optimism în timp ce cea de-a doua este puternic lirică cu multe pasaje tehnice pe care Valentin Dimitrie Simion le-a interpretat cu multă virtuozitate. Finalul concertului a fost efervescent. Orchestra filarmonicii a fost în simbioză cu măiestria interpretării studentului bucureștean. Concertul serii a continuat relevând universalitatea muzicii și reunind creații ale compozitorilor din Franța, Italia, dar mai ales din Spania, toate conturate în jurul motivelor muzicale  de inspirație iberică.

Compozitorii precum Pablo Sorozobal cunoscut pentru compoziții gen „zarzuela” ce încorporează și cântece populare, Carlos Gardel autor de tangouri la care însuflețirea ritmului popular primează sau cunoscutul Augustin Lara, au făcut ca melomanii vâlceni să simtă patosul interpretării orchestrei simfonice a filarmonicii  din Râmnicu Vâlcea. Participarea în concert a sopranei Mădălina Bourceanu de la opera din Brașov care este cunoscută pentru sonoritatea specială a timbrului său vocal dar și incontestabila eleganță a emoției degajate a impresionat la superlativ publicul cu  melodia „Granada” a lui Augustin Lara.

Iată așa dar o simbioză interesantă, foarte atractivă creată în concertul serii de 15 aprilie de la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, unde, fără doar și poate dirijorul Walter Hilgers a mobilizat exemplar colectivul orchestral a filarmonicii vâlcene.

Interviul „Despre competiții muzicale cu Petruț Constantinescu Manager al Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea””

• Ce loc are în în ierarhia competițiilor din România Festivalul Tinere talente?

Festivalul Tinere Talente ajuns la ediția cu numărul 44, nu este o competiție în sensul tehnic, pentru că tinerii care vin la Râmnicu Vâlcea nu se întrec practic în cadrul festivalului. Ei participă înainte de luna mai, luna tradițională ca să zic așa de desfășurare a festivalului, la preselecții riguroase în urma cărora profesorii și colaboratorii festivalului decid cine merită să urce pe scena acestui festival. Ca să vă răspund cât mai punctual, consider că Festivalul Tinere Talente–marcă înregistrată a Filarmonicii „Ion Dumitrescu”, este probabil cel mai important festival din România organizat pentru tineri, fiind dealtfel cel mai longeviv festival pentru tinerii aflați pe treptele afirmării.

• Aveți totuși și Academic Piano Competition ajuns la a doua ediție. De unde și cum a plecat ideea festivalului?

Academic Piano Competition este într-adevăr cel mai nou eveniment de tip competiție în care Filarmonica „Ion Dumitrescu” se implică activ. Ideea aparține profesoarei Dorina Arsenescu, inimoasa organizatoare a Concursului de Pian „Irina Șațchi” tot în colaborare cu filarmonica, concurs ajuns în 2023 la ediția 14 dar care are un spectru mai larg de desfășurare, în fapt adresându-se copiilor și tinerilor elevi mai mult decât studenților. Văzând că în România competițiile pentru studenți sunt foarte slab reprezentate, concursurile de gen fiind mai mult organizate în alte țări, doamna profesoară Dorina Arsenescu, cadru universitar dealtfel, a propus facultăților de muzică din România să intre în acest cerc mai puțin explorat să zicem și să încurajeze tinerii studenți să vină la Râmnicu Vâlcea la un concurs dedicat acestora. Practic nu există categorii de vârstă, toți sunt studenți și se „duelează” muzical cu 2 programe: unul eliminatoriu și unul cu orchestra, în gala finală, unde de fapt cei mai buni 3 studenți, urcă pe scena filarmonicii și cântă în direct acompaniați de orchestra simfonică, câte un concert pentru pian și orchestră iar juriul decide pe loc cine este marele câștigător.

• Organizați și alte competiții muzicale ?

Cele 3 evenimente de tip festival–concurs sunt asumate de Filarmonica „Ion Dumitrescu” și fie suntem organizatori principali fie suntem co-organizatori având o misiune dificilă să asigurăm anual continuitatea acestor manifestări care nu sunt deloc ușor de organizat. Intenționăm ca în 2024 să punem bazele unui concurs internațional de dirijat orchestră! În scurt timp voi avea mai multe detalii pentru că acest tip de concurs intră deja în sfera internațională cu organizații profesionale, cu oameni din cel puțin 5-6 țări, cu juriu special, cu alte filarmonici partenere implicate, etc.

• În ce constă efortul organizatoric?

Efortul este imens. De la partea financiară care chiar dacă nu este obligatoriu să fie mare, totuși bugetul trebuie să permită așa ceva, până la toată logistica necesară, marketingul specific, transport, cazări, etape de lucru, etape de concurs, divizarea orchestrei de exemplu fiind un element sensibil. De ce? Pentru că dacă, spun dacă vom avea mai mulți candidați, concursul nu poate să dureze mai mult de 4 zile și nu voi detalia acum de ce, dar ca să poată toți candidații să lucreze cu orchestra, aceasta trebuie divizată în 2 orchestre mai mici, unii urmând să lucreze dimineața, alții după amiaza. Asta e doar un pas. Dar, vom vedea cum evoluează lucrurile și mergem înainte.

•  Sunt necesare aceste festivaluri?

Bineînțeles că sunt. Este singura șansă a nației noastre să se mai exprime cultural autentic. Orice festival muzical de calitate este absolut necesar. Festivaluri folclorice, pentru a nu ne pierde tradițiile și autenticitatea, festivaluri de dansuri popular, de balet sau modern, festivaluri de muzică cultă, de jazz, de pop, de rock. Important este sa fie autentice, de calitate, girate de profesioniști nu de pseudo-artiști. Din păcate în România am ajuns să fim dominați de media, care promovează mediocritatea, vulgaritatea și non calitatea și din păcate și în sfera noastră există colegi mediocri care au un aer de autosuficiență foarte dăunătoare dealtfel pentru dezvoltare și pentru actul cultural autentic.

• Vă rog numiți câțiva concurenți care au deveni celebri datorită competițiilor!

Sunt atât de mulți încât ne-ar trebui câteva sute de pagini. Totuși în cei 44 de ani de Festival Tinere Talente pot să vă spun că într-adevăr, enorm de multe nume care au debutat la Râmnicu Vâlcea, astăzi sunt artiști consacrați, vectori de imagine ai muzicii culte, adevărate repere culturale dar, despre care din păcate se vorbește destul de puțin. Frații Vornicelu, Florin și Gabriel Croitoru, Angela Gheorghiu, Claudia Codreanu, Liviu Prunaru, Viniciu Moroianu, Marin Cazacu, Daniel Goiți, Luminița Petre, Luiza Borac, Bogdan și Virgil Zvorișteanu, Alexandru Tomescu, Cătălin Oprițoiu, Răzvan Dragnea, Răzvan Suma și mulți, foarte mulți așa cum vă spuneam, mi-ar fi imposibil să-i enumăr pe toți cei care au participat în 44 de ani la Festivalul Tinere Talente.

• Care sunt compozitorii ale căror lucrări sunt mai des întâlnite în concurs?

Nu există compozitori „preferați” să spunem decât poate prin prisma genialității și a numărului de opusuri scrise, așa cum este Mozart sau Beethoven dacă vorbim de clasici, sau Chopin, Schumann, Ceaikovski, Brahms, dacă vorbim de romantici dar în general formula de concurs, impune anumite programe iar concurenții aleg să interpreteze una sau mai multe lucrări din cadrul acelor programe. Dacă concursul are mai multe etape unde să zicem în etapa eliminatorie este obligatorie o lucrare de Johann Sebastian Bach, atunci sigur că toți vor alege o lucrare din Clavecinul Bine Temperat, sau o Invențiune.

După aceea din repertoriul impus am spus sunt aleși de obicei Haydn, Mozart sau Beethoven iar paleta romantică este imensă bineînțeles existând grade de dificultate, lucrări mai profunde, mai dramatice, mai romantice, mai tehnice. Iar în romantism și ulterior în impresionism, modernism sau chiar în contemporaneitate, formele lucrărilor sunt atât de variate și de libere să spunem, în termeni mai simpli, încât concurenții de cele mai multe ori sunt liberi să aleagă orice pentru a putea să-și demonstreze calitățile artistice. Ceea ce observ la mai multe concursuri, având prin prisma formației mele de muzician, privilegiul de a fi invitat să jurizez în mai multe concursuri din România dar și de peste hotare, se pune foarte mult accent pe repertorii de „impresie” adică tehnic extrem de dificile, pentru a epata și de multe ori prea puțin pe înțelegerea lucrării prezentate. Acesta este un „trend”, al profesorilor și părinților care caută să demonstreze ce copil minune au și atunci sar peste niște etape care fără discuție mai târziu demonstrează carențe ce nu mai pot fi surmontate iar copilul minune are o viață artistică foarte scurtă. Vedem copii de câțiva anișori sau în orice caz elevi care abordează lucrări infernal de dificile tehnic, strict pentru impresie și când îi întrebi cine a scris lucrarea sau ce perioadă reprezintă se blochează și nici măcar nu înțeleg la ce se referă întrebarea. Sunt ca să zic așa niște mici roboței, înzestrați cu talent bineînțeles dar care sunt departe de ceea ce cred părinții sau chiar profesorii că sunt. Este o temă complicată și în orice caz are un substrat profund legat tot de educație. Iar în România mai există o altă mare problemă: repertoriile românești. Din ce în ce mai puțin profesori îndrumă copiii spre a cânta lucrări scrise de compozitori români. Iar în concursuri ne trezim de cele mai multe ori că de fapt e un concurs Chopin sau Beethoven sau Liszt sau Prokofiev sau Rachmaninov…etc. Înțelegeți de vreau să spun, toți copii cântă cam aceeiași compozitori, pentru că e la modă, pentru ca este epatant și pentru că juriul cu siguranță va fi impresionat. Profesorii se tem de Enescu, de Silvestri, de Jora, de Constantinescu, de Dumitrescu sau de mulți alți mari compozitori români care dacă ar fi cântați mai des de către copii și tineri le-ar aduce în primul rând lor o dezvoltare intelectuală și o înțelegere aparte.

• Pentru un tânăr debutant dornic de afirmare este suficient doar talentul său?

În niciun caz nu contează doar talentul. De multe ori într-un festival sau concurs, impresia nu o poate face numai talentul. Oricât de talentat ar fi un copil, dacă nu înțelege ce cântă, și aici revin din nou la subiectul sensibil al educației muzicale în general, acesta nu poate să impresioneze până la capăt. Un copil educat muzical complet dar poate mai puțin talentat întotdeauna va câștigă în fața unui „mic geniu” care a sărit peste etapele despre care vorbeam mai devreme. Degeaba s-a născut cu o lejeritate tehnică să zicem care comparativ cu alt copil îl face să stea mai puține ore la pian dacă părinții nu îl instruiesc și nu îl educă corespunzător. Sunt copii talentați care cântă foarte frumos nativ sau sub o îndrumare modestă a unui profesor să zicem cât de cât conștiincios la clasă dar care niciodată nu vine la filarmonică să vadă ce înseamnă mediul muzical profesionist. Criteriile de evaluare ca să zic așa „la vedere” sunt de ordin tehnic, artistic, al corectitudinii de interpretare a partiturii, al talentului demonstrat dar un muzician versat nu poate fi păcălit doar de aceste criterii anunțate. Dacă copilul trăiește într-un mediu cultural corect, pe lângă educație și școală merge și la concerte, ascultă muzică de calitate, părinții sunt în acord cu el și îl îndrumă și la rândul lor se autoeducă să fie un model pentru copil, atunci concurentul respectiv va demonstra acest comportament muzical superior cu toate aceste calități dobândite și care de multe ori câștigă în fața unui „briliant neșlefuit”.

• În condițiile financiare restrictive ale stagiunii 2023-2024 credeți că veți mai reuși să organizați astfel de competiții?

Eu sper ca da. Nu întotdeauna restricțiile financiare sunt adevărata piedică a organizării unui concurs sau a unui festival. Sunt mulți alți factori care pot ajuta sau împiedica desfășurarea sau organizarea. Așa că trebuie să fim încrezători și să ne apucăm de treabă într-un an care se anunță foarte electoral și care sperăm va fi mai bun decât precedentul. Iar noi nu trebuie să ne abatem de la misiunea pe care o avem, drumul artistului de calitate fiind acela de a contribui prin valoarea sa și actului artistic pe care îl oferă publicului, la construcția unui edificiu patrimonial inestimabil (Interviu realizat de Dinica Cristian Ovidiu)

Alphorn Dream cu Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea 2024

Luni, în ziua de 11 martie, Carlo Torlontano profesor de corn la conservatorul de muzică „L. DAnnunzio” din Pescara (Italia) a fost solistul care a uimit publicul meloman cu un instrument care se întâlnește rar în sălile de spectacol din România. Acest instrument este Alphornul ale cărui origini are legătură cu munții Alpi. În limba germană Alphorn semnifică cornul alpilor. Este instrument de suflat confecționat din lemn sau din coajă de copac. Aparține locuitorilor din alpii elvețieni fiind un mijloc popular de comunicare folosit între autohtoni ca modalitate de anunțare a pericolelor cât și de alungare a singurătății sau de mobilizare a efectivelor de animale. Forma instrumentului cât și dimensiunile sale sunt diferite în funcție de lemnul folosit la confecționarea sa. Poate fi drept de format conic în partea inferioară sau drept cu partea inferioară încovoiată tinzând spre forma trompetei, se înrudește cu tulnicul sau buciumul românesc.

Ca instrument muzical Alphornul este recunoscut pentru tonalitatea sa unică. După proveniență sa populară instrumentul are de regulă 3,5 metri lungime și este dificil de folosit în sălile de spectacol pentru că nu a suferit modificări de-a lungul timpului precum aplicarea de orificii pentru degete sau să i se atașeze supape. Sunetul identitar al cornului alpin combină amplitudinea notelor obținute de instrumentele de suflat din alamă cu moliciunea specifică mecanismelor din lemn. Cornul alpin sau alphornul și-a păstrat forma de tub lung conic îndoit la capăt ca un corn de vacă. Introducerea Alphornului ca element solistic în spectacolele cu public date de instituțiile muzicale i se datorează lui Leopold Mozart (1719-1787) care a fost impresionat de măreția instrumentului. Simfonia „Pastorella” pentru Hirtenhorn și orchestră compusă de L. Mozart este prima piesă din muzică simfonică dedicată acestui instrument. Preluând teme muzicale cu tradiție în folclorul munților Alpii și alți compozitori au compus lucrări simfonice în care apare Alphornul astfel Anton Zimmerman (1741-1781) a realizat Simfonia „Pastoritia” pentru Alphorn și orchestră.

Carlo Torlontano este considerat unul dintre cei mai buni soliști clasici ai instrumentului care cucerit de calitatea sunetului și tonalitatea acestui instrument deosebit s-a identificat cu un acest mijloc muzical cu vechi rădăcini populare și s-a dedicat lui contribuind la creșterea repertoriului componistic în care este folosit cornul alpilor. Atitudinea sa muzicală nu s-a limitat doar la interpretare ci a a fost și primul solist care a folosit celebrul instrument al Alpilor pentru concertul cu opera „Daphne” scrisă de Richard Strauss. Inventivitatea lui Carlo Torlontano a contribuit și la crearea altor inedite soluții muzicale precum folosirea Aplhornulu în cadrul Divertismentului pentru orchestră de coarde în re major K136 compus de W. A Mozart (1756-1791).

Măiestria profesorului de corn și tenacitatea sa în stăpânirea instrumentului a făcută posibilă recunoașterea necesității întrebuințării Alphornului în suite istorice care pun în evidență capacitatea acestuia impunătoare de a emoționa astfel solistul a participat la interpretarea lucrării „The Great Horn of Helm” din portofoliul componistic al lui Giovanni D’Aquila și care a reprezentat o secvență din fondul muzical al filmului Stăpânul Inelelor. Dirijorul sub bagheta căruia s-a desfășurat repertoriul spectacolului a fost Daniel Manasi născut în Iași, absolvent al Academiei de Muzică George Enescu și care a urmat o serie de cursuri de măiestrie la Niyrbator din Ungaria unde a obținut diploma de concertmaistru al orchestrei din localitate. Daniel Manasi și-a continuat studiile muzicale în Germania dar și-n Austria. El este in prezent concertmaistru al orchestrei de camera radio. Aptitudinile sale muzicale îl recomandă cu încredere.

Ovidiu-Cristian Dinică poet, scriitor și fotograf, membru al UZPR (n. 1963, absolvent al Facultății de Studii Economice din Craiova în 1987, debut în 1977 în revista „Cutezătorii”, sub girul lui Ovidiu Zotta; în 1983 în volumul „Andra”, Mihai Stoian i-a publicat prima poezie. Volume de autor: „Roșu Alternativ”, 2012; „Amintirile toamnei”, 2014;  „Vitrina cu Vise”, 2018; „Nevoia de a fi Blând”, 2019) cofondator al ziarului Clipa Literară, al Revistei Mirajul Oltului și al cenaclului cu același nume.

Articol asociat

Muzicieni din Malta la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea (de la corespondentul nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu – Cristian Dinică)

Notă. Alte articole ale autorului Ovidiu-Cristian Dinică în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției

Cronologie Biblică, în sinteză, pe înțelesul tuturor. Partea 1 (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița, economist, filosof și scriitor)

Istoria o scriu temerarii, nu epigonii – Corespondența mea privată cu compatriotul meu (francez), fostul funcționar de Poliție și membru IPA (International Police Association – France), Loïc Thétio („Românul de pe Coasta Atlanticului”, „Omul pe care ni l-a trimis Dumnezeul”) – angajați profund în ajutoarele umanitare și în slujba adevărului istoric (de 33 de ani)

Supradotarea – o condiție psihologică specială. Evaluare la Leonardo School – Centrul Gifted Education din București (partener cultural – educațional al Jurnalului Bucureștiului și al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice – education – research & developement, Paris–Bucharest)

Scurtă incursiune în Istoria detectivismului (Partea 1). Corespondență de la Maria Bumbaru președinta ANDR (Asociația Națională a Detectivilor din România)

Subiect de teză de doctorat (Sujet de thèse). „Le Casse du siècle – En quête de vérité”. „Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre OAS (Organizație Armată Secretă), SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” în „războiul cazinourilor” a „anilor de plumb” de pe Coasta de Azur, într-un „triunghi al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și (re)stabilirea adevărului istoric

Le dossier criminel Matthieu Moulinas. Étude de la criminalité sexuelle juvénile (par le biais des MASS – Mathématiques Appliques). Dosarul criminal Matthieu Moulinas (criminal sexual minor recidivist, condamnat la închisoare pe viață). Subiect de teză de doctorat – Studiul criminalității sexuale juvenile cu ajutorul MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale – Sistemele complexe, Fornale și Fractali – prof. univ. dr. Thomas CSINTA, jurnalist de investigații criminale, atașat de presă al OADO – Națiunile Unite, detașat permanent la Curțile cu Jurați ale Tribunalelor Judiciare franceze)

Mesajul politic al G-ralului de armată, profesor universitar Mircea Chelaru (deputat AUR al județului Argeș) câtre națiunea Română

Prietenul nostru de suflet, Mihai Căldăraru (Director Executiv Adjunct Protecție Socială a DGAS România – AEDOPS România) – „omul mic cu suflet mare”, premiat de Ministrul Familiei Natalia Intotero, la Gala Națională a Binelui – 2024, iar prof. dr. Adrian Streinu – Cercel, susținător al Galei, distins cu titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universității Apollonia din Iași și implicit, cu cel de „Cetățean de Onoare” al Târgu’ Ieșilor

Colocviile TeleMoldova Plus (+) cu o dublă lansare de carte și o piesă de teatru

„Art Basel Miami” – Săptămâna Artei în Miami (Corespondență de la artista vizuală Paula Craioveanu – „regina amazoanelor plasticii românești” din Miami – Florida, SUA)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: Blaga și „gândirea evreiască”

„Arta, pentru a fi cunoscută trebuie să circule”. Eruditul promotor franco – român al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană Soleil de l’Est, din nou în România

Incursiune prin labirintul psihicului uman – „De la viață la moarte și înapoi” (Partea 2) de la corespondentul nostru permanent Dr. Anna–Nora Rotaru–Papadimitriou (Grecia–Atena), membră a Staff al Jurnalului Bucureștiului

„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π) – mituri și realități”. Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 1 (Generalități)

„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π)– mituri și realități”. Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 2 (Activitatea și „costul” real al unui ∏)

In memoriam profesoara de canto Adela – Ioana Burlui. Elogiu profesorului de medicină dentară și „omului de litere” Vasile Burlui, președintele Fundației „Sfânta Apollonia” din Iași și „patronul” congreselor internaționale ale Universității Apollonia „Pregătim viitorul–promovăm excelența”

Henri Poincaré, printre contemporanii săi și dincolo de ei. Incursiuni în geo-receptologia și geofilosofia științei (Corespondență de la prof. dr. Narcis Zărnescu, scriitor, critic și istoric literar, redactor șef al Revistei „Academica” al Academiei Române, secretar știinfic al Academiei Oamenilor de Știință din România, secția  Secția X–Filosofie, Teologie și Psihologie, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Fascismul, un herpes care mereu se reîntoarce”

Cum „traducem” cultura. Marea antologie a liricii românești (Die Geschichte der rumänischen Lyrik) de la începuturi și până astăzi, a poetului și traducătorului trilingv brașovean Dr. Christian W. Schenk (membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului (din Boppard – Renania-Palatinat, Germania)

Uniți în onoare și recunoștință în amintirea eroilor de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, la sediul OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Ecosoc – Națiunile Unite)

„Ortopedia Pediatrică este Știință, Artă și Predicție” (Corespondență de la Dr. Gheorghe Burnei, Professor of pediatric orthopedics, Macta Clinic – Constanța)

„Grandes écoles scientifiques – un modèle à réinventer” (Pierre Veltz, professeur émérite à l’Ecole des Ponts ParisTech – École nationale des ponts et chaussées)

„Scriitorul” multirecidivst Rédoine Faïd („Le Roi de Belle”) specializat în jafuri armate și evadări – Spectaculoasa sa evadare din CPSF (Centrul Penitenciar de la Réau) cu un elicopter Alouette. Procesul și Verdictul. Corespondență de la Curtea cu Jurați a TJP (Tribunalul Judiciar Paris)

Traducerea (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk – poet și traducător trilingv brașovean, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondent permanent și membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania). Traducerea textelor cu caracter juridic (Thomas Csinta, criminal investigation journalist, research professor in MM – mathematical modeling & in MASS – Applied Mathematics in Social Sciences)

Le vernissage de l’exposition „Icônes et poteries de Roumanie” (Corespondență de la eruditul promotor franco – român al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană Soleil de l’Est, promotorul înfrățirii orașelor Brașov – ZMBv și Tours-Métropole Val de Loire)

Le 10 octobre – „Journée européenne & mondiale contre la peine de mort” avec Amnesty International, ECPM (Ensemble Contre la Peine de Mort) et le Journal de Bucarest („Le petit Parisien”)

Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra