„Actorul și sălbaticii” în „Război și pace” (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Notă. Articolul este o „combinație liniară” (a redacției) a articolelor autoarei „ A început războiul” și „Solidaritatea”.

„Herodot, de numele muzelor inspirat, despre vechile istorii ne-a învățat, că nimic din trecutul îndepărtat nu trebuie uitat…” – din cartea de versuri „O mieși una de poeme”

Pe 24 februarie 2022, Președintele rus Vladimir Vladimirovici Putin a atacat, printr-o invazie armată, un stat suveran, independent. Sub ochii noștri se desfășoară un război de agresiune, declanșat total nejustificat, în baza unor acuze căutate și în final imaginate. Întrebarea este: Oare se va opri aici?

Putem înțelege ca un conducător să dorească pacea poporului său, să creadă în binele păcii și să lupte pentru ea, să conducă în așa mod încât să îmbunătățească viața oamenilor din țara sa, poporul să simtă că îi este mai bine față de trecut, dar nicidecum să vrei război, pentru că ți-a intrat în cap o idee că ești prea-puternic și poți schimba lumea după bunul tău plac, că vrei să devii asemenea țarului Petru cel Mare, care, se pare că a lăsat și un testament în acest sens. Nu s-a dovedit dacă este real sau ficțiune, dar cineva totuși la conceput la o vreme. Sau, comunismul este atât de puternic înrădăcinat, încât a găsit momentul și puterea unui om care să-l readucă sub altă formă, denumire?

Istoria ne semnalează și alți conducători pe care puterea dobândită i-a transformat în de-a dreptul bolnavi psihici, cu obsesii de preamărire și care nu au renunțat la ideile lor, chinuind propriul popor cerându-i sacrificii și creându-i condiții de viață chinuitoare, în speranța unei compensații prin furt de pământuri, extinderi de granițe, dar și înfometând alte popoare forțate să lupte, să reziste să-și apere țara cotropită și în final să se predea. Istoria s-a scris, dar se vede că lumea nu a învățat mai nimic din cele petrecute, de multe ori a închis ochii și a continuat să repete greșelile trecutului.

„Nu este suficient să vorbești despre pace. Trebuie să crezi în ea. Și nu este suficient să crezi în ea, trebuie să muncești pentru ea”, spunea Eleanor Roosevelt, prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii, soția Președintelui Franklin Delano Roosevelt, diplomată și activistă pentru drepturile omului, una dintre femeile cele mai influente ale secoluui al XX-lea. Fiindcă, uneori este mai greu să dobândești pacea și mai ușor este să intri într-un război.

Rusia „imperială” își „recuperează” teritoriile istorice (General de Bg. (r) Bartolomeu – Constantin Săvoiu, directorul săptămânalului Patria Română)

Pacea se definește, atât în plan colectiv, cât și în plan individual, prin starea de liniște, o stare lipsită de conflicte între oameni, atât în familie, cât și în întreaga societate, pe întregul glob pământesc. În mitologia greacă Eirene (Irina) era zeița care personifica pacea, având echivalentul Pax în romană. Simbolul porumbelului cu ramura de măslin era tot simbolul Păcii, deoarece (să ne amintim) porumbelul a ales casca zeului războiului, s-a cuibărit în ea, împiedicând astfel acțiunea zeului.

Atât în viața individuală și familială, cât și în cea socială, în istoria omenirii și în istoria naturală, perioadele de pace alternează cu cele conflictuale. Am mai spus cândva că, în natura omului găsim trei cauze principale de conflict: concurența, neîncrederea, gloria. Prima este pentru câștig, a doua pentru siguranță și a treia pentru reputație și putere. Viața omului are și partea ei urâtă, brutală, și care dă naștere stresului, scurtează viețile, precum boala – Covid 19, de noi experimentată.

Dar, sunt situații și situații. Adică, mai sunt și momente în care trebuie să încurajezi lupta. De exemplu, Regina Maria a României, soția regelui Ferdinand I al României în timpul primului război mondial, în 1917 scria în „Jurnal de Război”: „O, Doamne, de aș fi bărbat, cu drepturile unui bărbat și cu spiritul de bărbat pe care îl am în trupul meu de femeie, i-aș înflăcăra, i-aș îndemna la o rezistență disperată, glorioasă, orice-ar fi!” „Orice, numai nu o pace dezonorantă…”

În cazul de față, s-au încercat dialogurile, s-a încercat pe căi diplomatice a se obține pacea, liniștea dorită, a se păstra cât de cât situația anterioară, căreia i se puteau aduce niște rectificări, dar nimic din toate acestea nu a funcționat. Președintele Franței a exprimat foarte bine când a spus căîn dialogul avut cu Președintele Vladimir Vladimirovici Putin, și-a dat seama că nu mai este cel pe care l-a cunoscut cu ani în urmă. A devenit dintr-o dată genial? Poate geniul răului! Cum poate fi explicată această transformare decât ca un dezechilibru psihic? Căci utilizarea forței și dorința fraudei devin preocupările, obsesiile principale, făcute cu patimă de cei dezechilibrați.

Războiul poate fi un conflict militar sau de altă natură, scurt sau de durată, între doi oameni, două familii, două sau mai multe grupuri, partide, categorii sociale sau state, conflicte care urmăresc realizarea unor interese de natură diferită. Când starea omului este cea de război–conflict declarat, fiecare parte, din acel moment este condusă de rațiunea sa proprie și nu există nimic de care să nu se folosească, din ce le este de ajutor pentru susținerea poziției lor. Într-o asemenea stare fiecare are dreptul la argumente și va argumenta după înzestrarea sa intelectuală sau în lipsa ei, și după interesul fiecăruia. S-a încercat această etapă, dar totul s-a blocat din cauza încăpățânării părții bolnave de glorie.

Divinitatea l-a pus pe om aici pe pământ să trăiascăîn ordine, și nu să creeze haosul. Degeaba sărută „actorul principal” icoanele, totul la el este farsă, ipocrizie, calcul meschin  în ideea de a cuceri mințile oamenilor, și chiar a prelaților. Nici o acțiune a lui, din câte cunoaștem, nu a fost umană, ci răzbunătoare, diavolească. Degeaba se lasă filmat apăsând jalnic clapele pianului sau cântând în fața microfonului, sau practicând sportul vrând să-și arate multiplele talente, abilități, fiindcă tot ce face este calculat, pentru a-și masca spiritul răului.

Este o regulă generală a rațiunii că orice om trebuie să caute pacea atâta timp cât are speranța de a o obține. Și această speranță este bijuteria minții. „Pacea e capodopera rațiunii”, spunea Joseph Muller (1890-1967), genetician american, educator și laureat al Premiului Nobel (în Medicină și Fiziologie în 1946), cel mai bine cunoscut pentru munca sa cu privire la efectele fiziologice și genetice ale radiațiilor (mutageneză), precum și pentru convingerile sale politice sincere, cel care a avertizat asupra pericolelor pe termen lung ale emanațiilor radioactive ale războiului nuclear și a testelor nucleare. Dar, există cazuri în care Pacea nu poate fi obținută și pentru ca haosul distrugător să nu planeze, omul va fi nevoit să caute să folosească toate avantajele războiului. Din acest motiv, bazat pe dragostea de țară, ucrainenii nu cedeazăși luptă cu toate forțele lor împotriva armatei rusești, pregătită demult pentru această acțiune de invadare și cucerire a Ucrainei. A trebuit să fie pregătită și pentru că știau cu cine au de-a face, au cunoscut dârzenia poporului ucrainian și știau că nu va îngenunchea, în doi timpi și trei mișcări, cum a îngenunchiat celălalt stat vecin. S-a încercat și se încearcă în continuare  să lise impună sancțiuni drastice rușilor.Foarte bine! Dar, mă întreb: Cât de frică îi este uni nebun de ce i se pregătește? El poate să spună și mi se pare că a și spus, că „îl doare în cot de toate aceste sancțiuni”. Câtă vanitate! Să vedem când o să se trezească din nebunia lor, dacă vor mai gândi la fel.

Benjamin Franklin (1706-1790), cunoscută personalitate din Statele Unite, om de știință, filozof, om politic, spunea: „Nu a fost niciodată un război bun sau o pace rea.” O, cât de mult s-a sperat într-o pace bună! Și, poate, niciodată nu este prea târziu? Astăzi când totul este goana după bani și putere prin orice mijloace, unde relațiile umane sunt pervertite, valorile răsturnate, e cu adevărat greu a vorbi de moralitate, de înțelepciune, de adevăr, de înțelegere, de respect, dar nu și imposibil a nutri toate aceste calități și sentimente, și a încerca a le pune la locul binemeritat în societate. Altfel, unde vom ajunge? S-arputea ca sancţiunile, oricât de severe ar hotărî liderii G 7, să nu fie în de ajuns. Și atunci?

Să sperăm totuși că oamenii inteligenți vor găsi toate soluțiile posibile pentru a înfrâna acest demers criminal, fiindcă altfel nu poate fi numit, și care amenință pacea întregii lumi. Și mai sper ca poporul rus să aibă puterea să se opună, să nu accepte această acțiune de distrugere a unui popor vecin, cu care, totuși, are legături vechi, și pe care cred că îl stimează pentru trecutul lui, pentru calitățile morale ale lui, pentru deschideea spre celelalte popoare ale Europei.

În momentele importante ale vieții este bine să ne amintim de sentimentul empatiei, căruia îi urmează acțiunea de solidaritate. A fi solidar cu cineva, înseamnă să acorzi un ajutor celui care se află în mare pericol. Solidaritatea se referă la legăturile care unesc oamenii în baza unor interese comune, idei, credinţe, sentimente, opinii, din dorința unui mod unitar de acţiune. Solidaritatea implică o răspundere comună, ea înseamnă, cu alte cuvinte, prietenia care leagă oamenii privind principiile și valorile.

Am mai spus cândva că divizarea este demonică fiindcă distruge încrederea partenerilor ș ieste practicată de oamenii, grupurile cinice, din plăcerea de a distruge armonia, sau din orgoliu, sau interese meschine, sau chiar interese ascunse. Numai spun–ceafăcută din prostie. Solidaritatea se obține atunci când la baza prieteniei oferite stau percepte morale precum sinceritatea, integritatea, întrajutorarea, motive raționale dar și sufletești.

Omul trebuiesă fie însetat de înțelegere cu altul. Avem nevoie unii de alții pentru a institui și a menține armonia, pacea mult dorită. Această nevoie este valabilă la scară mult mărită. Faptul de a fi solidar implică în primul rând spiritul de cunoaștere, apoi cel de înțelegere, de interes, de simpatie, de rațiune. Dovezi de solidaritate întâlnim foarte des la locul de muncă, întreprieteni, vecini, în diferite localități, în situații de calamitate, între diverse țări de pe glob. Indiferența, nepăsarea doare din punct de vedere sufletesc, da rși din punct de vedere rațional și practic, poate avea repercusiuni materiale dureroase, pentru ambele părți, care ar fi putut să se înțeleagă, să se respecte.

Scriitorul irlandez George Bernard Shaw, laureat al premiului Nobel în anul 1925 spunea: „Cel mai grav păcat săvârșit față de semenii noștri nu este de a-i urî, ci de a fi indiferenți față de ei…”. În acest act al solidarității, toţi trebuie să fie pentru unul și unulpentru toţi. Românul are minunatele versuri ale poetului Vasile Alecsandri: „Unde-i unul nu-iputere/La nevoi și la durere/Unde-s doi puterea crește/Și dușmanul nu sporește!”. Sunt situații inadmisibile pe care unii le crează, și din demnitate, nu poți fi de acord cu ele. Poți alege o cale a vieții, iar celălat alta.  Cântarul binelui și al răului intră în funcțiune. Tu, cel de pe margine, normal estesătesolidarizezi cu binele.

Românul Petre Țuțea scria în carteasa „Memorii”: „Trei ore am vorbit atunci în curtea închisorii, de Platon şi despre Cristos. Zice colonelul: Vă rog să scrieţi ce-aţi vorbit, ca nu cumva ministrul de interne să spună că sunt solidar cu dumneavoastră.–Domnule colonel, cum să fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, că nu suntem solidari unii cu alţii.”

Intelectualității unei țări ar trebui să-i revină responsabilitatea în primul rând pentru ceea ce se petrece în ţara sa, dar și dincolo de granițele ei. Or, intelectualii sunt de multe ori marginalizați, intenționat sau inconștient divizați, pentru a nu fi acea forță care să lovească în interesele murdare ale unor „sus puși” – oligarhi ai mafiei instaurate. Clasa politică de azi pare să dorească, să se debaraseze de intelectuali, așa cum au făcut comuniștii, dar într-un mod mai perfid, dezbinându-i, ca ei să poată să guverneze peste o populaţie derutată, prostită, umilită.

Am scris în unele lucrări, cum s-au bucurat sovieticii în anul 1940 la plecarea intelectualității din orașele și satele Basarabiei românești, ca să nu mai aibă cine să întrețină flacăra patriotismului. Uneori am vrea să fim solidari dar nu știm exact cu cine, fiindcă suntem divizați, manipulați, derutați. Când lucrurile par să se limpezească, când ni se prezintă o cauză în interesul căreia trebuie să ne solidarizăm, atunci acțiunea trebuie făcută rapid, deoarece dușmanul nu așteaptă, din contră, o ia înainte, pregătit fiind de atac.

Intelectualii tuturor țărilor ar trebui să gândească asupra viitorului, să gândească cu seriozitate asupra  lui, șisă nu permită propaganda pro-rusă pe care o practică unii. Se aude uneori în România, stupida întrebare: „Și ce avantaje ne-a adus Uniunea Europeană și aderarea la NATO?” sau „Suntem o colonie” sau auzim nemulțumiri veșnice față de cei care conduc, mulți dintre ei interesați de binele țării. Vorbesc unii fără să cunoască, sau ghidați de alții interesați pentru destabilizarea țării. Mai mult, am cititcă se strâng semnături pentru destituirea unor oameni politici dintre cei mai importanți care mențin echilibrul necesar în aceste momente grele pentru țară, dar și pentru întreaga lume. Și aceasta cu scopu linducerii neîncrederii populației în instituțiile statului român. Se practică și în alte țări, dar în România se știe că sunt propagandiștii pro-ruși infiltrați în diferite partide. Ei sunt cei care uzează de un fals patriotism, dorind dezechilibrarea țării, conștient, influent sau absolut inconștient.

Unde nu există solidaritate pândește scindarea, și dușmanii astaașteaptă! Dictatorul rus practică agresiunea, difuzează  știri false, mincinoase, ele făcând parte din politica murdară folosită, deoarece în venele lui curge sângele comunismului, al brutalului enchevedist (enkavedist); el atacă în mod criminal nu numai Ucraina stat suveran, independent, neavând nici o justificare serioasă în fața lumii, dar cu un plan diavolesc ascuns în mintea lui, dorește înlăturarea președintelui Ucrainei, actorul Volodymyr Oleksandrovych Zelenskyy (Volodîmîr Oleksandrovici Zelenski) și îngenuncherea țării Ucraina, pentru a-și mări „imperiul” și a-i lua bogățiile. Și  săvârșește o acțiune ilegitimă, cea de a-șiatacavecinul. Iată că în cele din urmă țările și-au dovedit solidaritatea, s-au unit pentru a opri agresiunea, în urma căreia, doar în câte vazile, au fost uciși sute de civili și militari și mii de răniți, dar șil ocuințele distruse, iar zeci de mii de oameni au fugit peste graniță, în țările vecine, dintre care multe femei și mulți copii. Militarii și civilii rămași luptă cu dârzenie apărându-și țara. Scene impresionante s-au putut vedea cu cei care s-au postat în fața tancurilor pentru a bloca înaintarea militarilor ruși.

Jurnal Politic (1) – Inevitabilul s-a produs (Corespondenţă de la H.E. HRH Lord Sir Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului – Naţiunile Unite – Ecosec)

Toată Europa și Statele Unite ale Americii s-au solidarizat, și nu numaiele, văzând catastrofa din Ucraina, bătaia de joc a uneiguvernări dictatoriale, criminale a Rusiei. S-au anunțat noi sancţiuni, extrem de dure, în primul rând prin excluderea Bancii Centrale a Rusiei şi altor numeroase bănci ruseşti, de pe platforma interbancară SWIFT, răspunzând astfel direct ordinului dat de dictator, privind intensificarea ritmului şi a dimensiunii în teren a operaţiunilor militare împotriva Ucrainei. Purtătorul de cuvânt al guvernului Germaniei, ţară care asigură în acest moment preşedenţia G7 a precizatcă „decizia care priveşte toate băncile ruseşti aflate deja sub sancţiunile decise de comunitatea internaţională se va extinde şi la altei nstituţii”. 

Ulterior, UE şi toţi partenerii săi internaţionali, au confirmat decizia de a elimina Rusia din reţeaua internaţională de comunicaţii bancare, cu precizarea că depozitele Băncii Centrale a Rusiei vor fi „paralizate” şi asta „va duce la îngheţarea tranzacţiilor pe care doreşte să le opereze şi va împiedica această Bancă Centrală a Rusiei să-şi lichideze depozitele din conturi”. Și Casa Albă a anunţat „impunerea de măsuri restrictive care să împiedice Banca Centrală a Rusieisă-şi folosească rezervele internaţionale într-un mod care să reducă efectul sancţiunilor”. Elveția a anunțat că „va aplica toate sancțiunile economice decise de Uniunea Europeană în cazul Rusiei, inclusiv pe cele împotriva lui Vladimir Vladimirovici Putin”. Finlanda și-a anunțat și ea ajutorul; Turcia de asemeni.

Am spus mai demult că dictatorul trebuie înfricoșat și se pare că cea mai mare teamă a lui este aceea de a fi lichidat, realizând cât de cât dezacordul dintre gândirea sa și a celorlalți, sau nebunia sa atribuind-o celui care ar putea să încerce să-l lichideze în vreun fel. Prima dovadă a fost luarea măsurii de distanțare la masa de convorbiri. Și la masa cu generalii săi. Cât de anormale, ridicole pot fi aceste măsuri luate. Ultima informație din ziare: „Toate cerințele lui Vladimir Vladimirovici Putin cu privire la punerea în stare de alertă maximă a forțelor nucleare au fost îndeplinite. Militarii care gestionează capacitățile nucleare ale Rusiei sunt pe picior de război, pregătiți să declanșeze operațiunile de luptă, conform protocoalelor”. Dar „ce seamănă omul, acea va şi secera. Cine seamănă în firea lui păcătoasă, va secera din firea păcătoasă stricăciunea…” Cred că poporul rus se va treziși nu vor fi de acord cu politica dictatorului. Nici intelectualii ruși nu au dreptul să doarmă! Poate fi în joc soarta omenirii.

• Amazon
• Vavila Popovici – Interviu cu George Stroia (În dialog cu inima)

„De ce scriu?/Scriu pentru că sunt încă vie,/pentru că scrisul este al celor vii,/pentru că miracolul creației/sălășluiește încă în sufletul meu./Scriu pentru că iubesc viața/și-ți mărturisesc că uneori mi-e teamă/de bătaia de aripă a păsării în agonie…/În acele clipe m-arunc asupra unei coli de hârtie,/ca-ntr-o mare cu valuri iubitoare/m-arunc …”

Notă. Articolele autoarei  Vavila Popovici  în Jurnalul Bucureştiului

Nota redacției

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

„Kramer contra Kramer” într-o confruntare de tip „Război și Pace” în lugubrul game „În slujba poporului” de tipul „Jocul ielelor”, componentele funeste ale unui digraf într-un sistem complex, într-o probematică (inter – pluri și transdisciplinară) aflată în „Agonie și Extaz” cu actul final „Dulce ca mierea este glonțul patriei”

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida  CUFR-Jurnalul Bucureştiului

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra

Plagiatul în lumea contemporană (Plagiatul, boala copilăriei epigoniei. Responsabilitatea morală, răspunderea civilă și penală. Reforme structurale administrative și socio – juridice pentru combaterea cu eficacitate a plagiatului)

Lansare de carte la BCU (Biblioteca Centrală Universitară) București. Cultură generală contemporană prin intermediul faptului divers. Carte de investigaţii jurnalistice cu tematică socio – judiciaro – economică din actualitatea internaţională dedicată Generalului Bartolomeu–Constantin Săvoiu, Suveran Mare Comandor–Mare Maestru al Marii Loji Naționale Române fondată în 1880

Cartea „Investigații Jurnalistice” dedicată Generalului Constantin – Bartolomeu Săvoiu. Cultură generală prin intermediul „faptului divers” din lumea contemporană franceză și internațională (marea criminalitate–crima organizată, terorism–jihadologie, crime de sânge, crime sexuale–kidnapping, crime economico–financiare, erori judiciare–revizuirea condamnărilor penale–repararea detenției și a erorilor judiciare). Lansarea cărții va avea loc la BCU (Bibliotreca Centrală Universitară) din București

Premieră mondială absolută: „Investigații jurnalistice în serial” Vol.10 (Educație și Învățământ). Subiecte de Teze de Masterat de Cercetare şi de Doctorat în Științe Sociale. Studiul fenomenelor socio–judiciare și economice cu ajutorul teorei haosului (Sisteme complexe – fractali) și a sistemelor formale (de tip Gödel)

Omagiu și recunoștință unor personalități românești în cărți de matematici generale și aplicate, prezente în Bibiloteca Națională a Franței „François Mitterrand“ și adresate absolvenților de liceu și elevilor „preparatoriști” (studenți în primul ciclu universitar – Licență) candidați la concursurile de admitere în școlile superioare franceze de înalte studii științifico – inginerești și economico – comerciale.