Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose!Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events. The principles that will be at the basis of this publication are: a) Democracy cannot exist without opposition, b) Elected representatives are our representatives and not our masters, c) Criticism fosters progress, d) Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Când am împlinit 50 de ani, un ziarist mi-a luat un interviu și i-a pus titlul „Am trăit prea mult”, fiindcă eu așa i-am spus, gândindu-mă la Iisus, care a trăit 33 de ani, sfârșind pe cruce, la Eminescu, care a trăit 39 de ani, sfârșind într-un ospiciu de nebuni, la Wolfgang Amadeus Mozart, care a trăit 35 de ani, murind în dizgrație regală, la Nicolae Labiș, care a trăit 21 de ani, sfârșind sub roțile unui tramvai, la generația „poeților blestemați”, unul și unul, care au trăit sub 50 de ani, la Urmuz (Demetru Dem. Demetrescu-Buzău) care s-a sinucis de tânăr, ca și la zecile de avangardiști, care nu au mai putut rezista, au sfârșit cu lumea asta prin sinucidere sau moarte timpurie.
Mă simțeam prost că am trăit mai mult ca ei. Eram plin de o rușine cosmică. Dar mă gândesc acum, când am trăit mai mult ca acel novice, ce minunată ar fi fost lumea dacă Iisus trăia 80 de ani! La fel, Eminescu, Wolfgang Amadeus Mozart, Robert Schumann, Franz Schubert și toate marile valori care s-au stins prea repede?! Sigur era alta, era poate chiar Civitas Innocentiae, pe care o visez, fiindcă toți au fost inocenți, în frunte cu Inocentul Absolut, Iisus.
La 50 de ani aveam o operă închegată, nu spun nu, dacă mă gândesc că am dat lumii Teatrul Respirației, un teatru nou care l-a făcut pe David Esrig să mă numească „un Mrozek al României”, iar pe Vasile Blendea, marele fotograf, „un Lope de Vega al României”. Conceptele pe care le-am lansat atunci, infraestetica și transestetca, au revoluționat istoria esteticii. Așa cum trilogia Există, Chilia și Sophia, a revoluționat trăirea isihastă. De aceea poetul Simón Ajarescu m-a numit „un polihistor sofianic”, fiindcă opera mea mistică era împlinită!
Dar Dumnezeu a avut o alta socoteală cu mine. Nu trăim cât vrem noi, ci cât ne este dat. Dar acest „dat” depinde și de noi. Nu cât trăim contează, ci cum trăim. Secretul este cumpătarea. Am fost cumpătat în toate. Am fugit de politică, de funcții, de titluri premiale, care aduc numai năpaste și în primul rând, umilințe. Viața este plină de suferință și umilințe. Am învățat să nu pun la inimă toate umilințele prin care am trecut în viață. Dacă trăiam doar 50 de ani, ba chiar și 70, tot n-aș fi ajuns aici, să aud de la un cititor, când am lansat recent la „Gaudeamus” a 124-a carte, Vânturarița. O nouă genrză. Un pelerinaj în rai, că îmi spune „sunteți un al doilea Moise”. Nu mă sperie o astfel de asociere, i-am spus, dar eu sunt mai prețios ca Moise, fiindcă el a ucis un om, eu n-am ucis pe nimeni (încă!), el și-a alungat fratele, după modelul lui Cain care și-a ucis fratele, pe Abel, eu sunt mai moral decât Moise.
Să nu ne fie frică, să nu avem nici un complex, când contemporanii ne acordă un asemenea respect, cum mi l-a dat și poeta Maria Mona Vâlceanu, când m-a numit „un Apostol al României”, fiindcă poporul român are multe valori comparabile cu valorile străine, care se bucură însă de o reclamă cum noi nu aveam, fiindcă trăim încă un complex de margine, nu știm să ne promovăm protocronismul. Și dacă nu trăiam 80 de ani, ajungem eu să fiu numit de un mare jurnalist de investigație, Thomas Csinta, „un Honoré de Balzac al României”? Ba, chiar în ziua mea de naștere, serbată în Galeria de artă Kulterra, vârful de lance al plasticii românești, am primit o „diplomă de excelență” din partea Centrului de Etică și Strategii, care m-a înfiat drept „membru de onoare”, diplomă oferită de poetul și compozitorul Marin Voican, doctor honoris causa al Academiei Dacoromâne, care a imprimat pe ea acest mesaj:
Grid Modorcea – „Omul Bibliotecă”
„Astăzi, 9 Ianuarie 2024, celebrul scriitor Grid Modorcea a făcut împreună cu Planeta Albastră o călătorie cosmică de 80 de rotaţii în jurul Soarelui, iar noi, prietenii, admiratorii şi cititorii… îi urăm din inimă ,,La mulți ani cu sănptate, să fii alături decei dragi. Dacă maestrul Gheorghe Zamfir a dus în lume numele de Român…prin ,,sunetul primordial al naiului iniţiatic” şi l-a ridicat la nivelul ancestral de ,,Renume” prin cele 750 de milioane de discuri vândute (după statistica americanilor), alături de el, în panteonul cultural, stă cu mare cinste inegalabilul Grid Modorcea cu 124 de cărţi publicate, de toate genurile: poezie, proză, eseu, piese de teatru, reportaj, pamflet, dicţionare enciclopedice, cărţi de teatru, de film, de muzică, de artă plastică, pe drept cuvânt supranumit ,,Omul Bibliotecă”. Am făcut un calcul sumar: paginile cuprinse în toate volumele… care ne dau o cifră impresionantă de 28.275 pagini, iar dacă un om citeşte 30 de pagini pe zi, i-ar trebui 942 de zile, aproximativ 2 ani şi jumătate, iar dacă am pune la socoteală şi cele peste 5.000 de articole (în zeci de ziare din ţară şi străinătate) şi vizionarea a 47 de filme, fără să exagerez, timpul ar depăşi 5 ani din viaţa unui om ca să-i cunoască monumentala operă. E întruchiparea Prolificităţii şi a Spiritului Critic. E primul Doctor în arte al Academiei de Teatru şi Film. Iată cum îl văd eu pe acest titan al scrisului românesc, care ni se destăinuie: „Am scris mii şi mii de rânduri: zile, nopţi, ani ne-ntrerupţi,/Şi-n imagini de lumină am dat faimă românilor mei iubiţi…/Am sădit cu dor nestins flori din cuvinte alese, dulce cânt,/Ţara Mamă mi-am slujit în credinţă şi iubesc acest pământ/Care-mi dărui o viaţă…să trăiesc în libertate, să-ndrăgesc/Neamul meu cel românesc,… care-i sfânt, dumnezeiesc!””.(umoristul Ion Pecie)
Și la acest eveniment, pregătit cu grijă de Ștefan Vezure, fondatorul galeriei Kulterra, am primit și alte semne de respect, precum o medalie cu însemnul Marii Loje Naționale a României 1880, oferită chiar de către Generalul Bartolomeu Constantin Săvoiu, Mare Comandor și Mare Maestru al acestei celebre și prestigioase organizații masonice.
Apoi tot o „diplomă de excelență” din partea ziarului „Realitatea”, aflată sub direcția profesorului asociat al Universității Apollonia Pompiliu Comșa, care îmi acordă premiul de laureat la categoria „Personalitatea anului” (cum mă numise mai an și agenția „Agerpres”), apoi gânduri precum „Grid Modorcea este un fenomen” (scriitoarea Maria Mona Vâlceanu), așa cum m-a numit de mult și regizorul Dan Pița, care, când mă vede, îmi strigă „Fenomenul”, sau alt gând „Tot ce scrie el este pătruns de genialitate” (dramaturgul Dinu Grigorescu), sau „un fenomen ca el se naște la o sută de ani o dată” (profesorul universitar Thomas Csinta), sau „chiar dacă e utopie/viață lungă să fie” (umoristul Ion Pecie), nemaivorbind de poezia pe care mi-a închinat-o poeta Elena Armenescu, a cărei creație mistică e izvorâtă direct din Rai. Iat-o: Știam că te voi întâlni/Călătoream prin labirint/în forma mea efemeră,/Tu, himeră…/Știam că ești aproape/de ieșirea/din lumea pasageră/Speram demult/că te voi întâlni/dincolo de văzut/Înger rebel! Eu/călătoream prin labirint (așa cum ți-am mai spus)/în forma mea efemeră/Tu, himeră/Știam că ești aproape/de ieșirea/din lumea durerii/Mesage/Știam/ că te voi zări/în spectrul luminos/sărind/În jocul undelor,/mai sus, mai jos…/Și-n gândul tău înalt/plin de mister/voi desluși lejer/așa/cum înțeleg fără trufie/mesajul acelui simbol/țesut cu măiestrie/pe covorul fermecat/așternut în frunte,/drept punte/spre veșnicie.
Dacă am primit atâtea titluri de respect, e posibil să fie adevărate, de ce nu? Dar eu nu mă consider așa, în asociere cu o altă valoare. Eu sunt eu. Cine sunt eu? Cel căruia Dumnezeu i-a făcut o socoteală nelumească și i-a dat misiunea să fie mesagerul unei noi viziuni asupra lumii, asupra religiei și istoriei. Eu am țintit mereu idealul. Și pe acest drum împlinit este posibil ca în viitor, unui alt Honoré de Balzac să i se spună, „ești un Grid Modorcea al Franței”. Da, așa visez, ca protocronismul să triumfe, ca viitorul să se umple de inocenți, de oameni curați, purificați de orice fel de păcate. Fiindcă aceasta a fost socoteala lui Dumnezeu, să mă facă să scriu Inocentopia, un dicționar al inocenței, apoi Armaghedon revelat, un roman de anticipație, în care am arătat cum se dă în fiecare om bătălia dintre forțele binelui și forțele răului, cum are loc revelația binelui, adică purificarea, proces descris pe larg în romanul Homo Novus. Aici arăt cum va fi arta de mâine, cu soluțiile pe care le ofer într-un Dicționar utopic.
Toate acestea mi-au determinat să creez utopia Civitats Innocentiae, pe care, ca s-o explic, am apelat la conceptul Omul Neînregimentat, care m-a dus la viziunea dihotomică, Lumea I și Lumea II, adică lumea în care trăim și lumea în care am vrea să trăim, ca toată această limpezime a căii neînregimentate să mă ducă la Profeția O nouă geneză. Și dacă mă înșel, atunci de ce din miile de teologi ai lumii, nimeni nu l-a descoperit în Apocalipsa lui Ioan pe Deus Disidentum, implicit nevoia unei Noi Geneze? Acesta este argumentul suprem prin care îmi întemeiez crezul, viziunea. E o viziune dumnezeiască fără Yahve.
Iar ce scriu acum, când am pășit în al 80-lea an de viață, este pragul de sus, fiindcă mă refer la Ideale, așa se numește cartea cu numărul 125, construită pe baza conceptului de Inel matematic. La sărbătoarea zilei mele de naștere, actorul Mircea Constantinescu a recitat divin un poem definitoriu din această carte: Vânătoarea de inocenți. În acest volum, plin de poeme aforistice, prezint cele trei geneze ale lumii, arăt că înainte de geneza lui Moise, a exista Geneza Îngerilor, care mi-a inspirat ciclul poetic Angelophania, din volumul Îngerul rebel (autobiografic). Iar înainte de această geneză, a fost geneza lui Kal-El, extraterestră, a lui Superman, care a venit de pe planeta Krypton să aducă binele pe pământ, văzând ce dezastre a generat Facerea lui Moise, respectiv barbara civilizație iudeo-creștină (cum poți să mai crezi într-o biserică în care patriarhul ei Kirill, al celei mai mari țări ortodoxe a lumii, binecuvântează cu agheazmă tunurile și obuzele cu care rușii își ucide frații?!).
Acestea sunt conceptele noi pe care le-am introdus în gândire, în conștiința oamenilor, prin cărțile mele. Concepte nepereche, nemaicunoscue, originale, pe care nu le-am mai întâlnit nicăieri, nu le-am găsit în nici o carte, în nici un film SF și pe nici un alt tărâm. Eu trăiesc de mulți ani în Lumea II, în viitor, și din viitor vin cu aceste gânduri în Lumea I, ale cărei valori vreau să le aduc în Lumea II. Dacă trăiam doar 50 de ani, nu mai ofeream lumii acest dar bogat, ca un arbore al vieții, arborescent, plin de rod, dar Deus Disidentum m-a considerat demn să fiu mesagerul lui, să spun lumii care este calea dreaptă a supraviețuirii. Umanitatea va fi salvată dacă urmează această cale. Am trăit prea mult? Oare ce surprize îmi mai pregătește Vizitatorul meu, ce-mi mai dă să trăiesc și să spun?
Grid Modorcea („the great Mitică”–Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”)
- Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului
- Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
- Grid Modorcea filmografie
- Grid Modorcea IMDB
Nota redacției. Autor al unei opere impresionante, de excepție („hors du commun”) de o mare complexitate culturală și istorică (pe care timp de un deceniu am studiat-o înainte de a o publica în Jurnalul Bucureștiului al cărui redactor șef și director sunt), prezentă în toate genurile literare, materializată în 124 de volume și cca 5.000 de articole (publicate într-o serie de reviste și ziare românești, printre care, în primul rând, în Jurnalul Bucureștiului), dar și în cele 47 de filme realizate, Grid Modorcea („The Great Mitică”, „Omul bibliotecă”) este fără îndoială, unul dintre cei mai mari și prolifici intelectuali român contemporani (în viață) care a scris și scrie istorie și, foarte probabil, unul dintre (foarte) puținii intelectuali români (de mare clasă) comparabil cu cei pe care am avut ocazia să-i întâlnesc în Franța de-a lungul timpului, cum sunt Jacques Attali, Bernard-Henri Lévy, Jean-Christophe Victor, Marek Halter, Guy Sorman, Christine Angot, etc., sau cei mai tineri Gilles Finchelstein, Louis Chauvel, Vincent Delecroix, Vincent Cespedes, Cynthia Fleury, etc. care pot fi incluși și ei pe „Lista lui Grid” a Polihistorilor Sophianici, co-părtași la Marea Armonie. Atașată profund de această „enciclopedie ambulantă” (probabil fără pereche) atât profesional cât și sufletește, cu ocazia împlinirii a celor 80 de viață, redacția Jurnalului Bucureștiului îi urează un sincer „La mulți Ani” până la adânci bătrâneți, pentru că el este și se consideră, încă, tânăr și mai are multe proiecte de realizat (Thomas Csinta)
Postum Scriptum Polihistorii Sophianici (Grid Modorcea)
Polihistorii Sophianici nu are asemănare lumească, fiindcă face parte din Civitas Innocentiae, adică din Lumea II, lumea unui viitor minunat, în care am vrea să trăim. Gruparea este o asociație liberă, total neînregimentată, de genii, de renascentiști, de personalități cu multiple valențe, de pildă, om de știință-poet-compozitor, de oameni aleși, fără păcate, inocenți, din familia Inocentului Absolut, Iisus Hristos. E o grupare internațională pe bază de afinități elective. Trăiește cu de sine, fără politică, religie și bani.Nu face prozeliți. Oricine cu conștiința curată este liber să se asocieze la gruparea Polihistorii Sofianici, pe care o înființez azi. Viitorul le aparține. Antemergători: Zalmoxis, Iisus Hristos, Mozart, Eminescu, Brâncuși, Enescu, eu și tu, omule purificat. Co-părtași la Marea Armonie:
- Thomas Csinta, profesor universitar și om de știință, redactorul șef și directorul Jurnalului Bucureștiului, al cărui entuziasm vulcanic este inspirat din toate științele lumii
- Florentina Csinta, managerul Jurnalului Bucureștiului, care îi susține îndeaproape moralul inocent
- Elena Armenescu, poetă, medic la bază, a cărei creație mistică este izvorâtă direct din Rai
- Maria Mona Vâlceanu, scriitoare, la baza profesoară de limba și literatura română, reprezentantă a hedonismului literar, a cărei vocație este să caute cu nesaț și să apere Iubirea Ideală
- Paola Bentz-Fauci actriță, traducătoare, cu rădăcini românești, Franța
- Mihaela și Gabriela aka Indiggo Twins, artiste totale, USA
- Peter Ilica („Petrușca”), mare constructor de tuneluri în America, mare iubitor de muzică clasică, nelipsit de la Festivalul „Enescu”, USA
- Richard Owen, fondatorul formației Camerata „New York”, mesager al muzicii universale
- Anthony Oliver Scott, conducătorul secției de critică de la cotidianul „The New York Times”, reprezentant al Spiritului Critic, fără de care lumea ar lua-o razna
- Walter Miclo, USA, producător de film, scenarist, angajat să realizeze coproducția româno-americană „Nemuritoarele”, dedicată gemenelor Mihaela și Gabriela
- Lucreția Eugenia Brezeanu, savant, chimist, înzestrat cu harul de a descoperi lucruri ne-bănuite
- Cristina Marin, medic, care vindecă sufletele cu poezia sa utopică
- Marin Voican, doctor honoris causa al Academiei Dacoromâne, poet și compozitor, care apără cu osârdie tradiția
- Gheorghe Zamfir, artist universal, mesager divin al sunetului primordial;
- Visarion Alexa, regizor-model, ale cărui spectacole sunt pătrunse de idealele pure ale cunoașterii
- Grigore Leșe, artist magic din Țara Lăpușului, care apără cu sfințenie Predania
- Dinu Grigorescu, dramaturg, a cărui vocație rară este să împace turma de rinoceri cu singurătatea gheparzilor
- Mircea Constantinescu, actor divin, a cărui seninătate olimpiană se manifestă atât în viață, cât și pe scenă
- Ion Pecie, om de afaceri (petrolist), al cărui elan creator l-a făcut să dea lumii o Enciclopedie a umorului de buzunar
- David Esrig, marele regizor cartezian, care m-a numit „un Mrozek al României”
- Vasile Blendea, marele fotograf, care mă prezenta peste tot cu titlul „un Lope de Vega al României”
- Dan Pița, regizor de elită, fără vârstă, mereu în avangardă, care de câte ori mă întâlnește (în ultimii ani tot mai rar), îmi spune „Fenomenul”
- Teșu Solomovici, polihistor evreu
- Bartolomeu Constantin Săvoiu, mare maestru francmason, care în Marea Lojă pe care o conduce, stă cu fața la România
- Părintele Valerian, starețul mănăstirii Sf. Mucenic Filimon, care din actor (Dragoș Pâslaru), retras în pustie, purtând roba sfințeniei, s-a preschimbat în monah, îmbrăcând haina Credinței Simple și slujind cu profundă smerenie dumnezeirea
- Și Lista rămâne deschisă….
Imagini (foto & video) de la Evenimentul Grid Modorcea – 80
Notă. Din partea colegului nostru Alexandru Naghi, redactor șef și Director adjunct Săptămânalul Patria Română (București), partener media al Jurnalului Bucureștiului
Articole asociate
Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas)
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] La Event-80, când am împlinit 80 de ani, i-am dat lui Marin Voican Premiul Inocenței, pentru felul cum apără Predania. Cum am spus, îi știu de mult timp această aplecare spre folclor, spre neam, spre credință. Ne-a legat o vreme și dragostea pentru Gheorghe Zamfir. Iar acum descopăr că nu m-am înșelat. Povestirile lui emană candoare, au o inocență de copil, farmec și acorduri umaniste. […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] a scriitorilor liberi, fără spirit de gașcă. Eu am instituit Premiul Inocenței. La Event 80, când am sărbătorit 80 de ani de viață, l-am acordat câtorva scriitori prezenți la eveniment, și am vrut să merg mai departe. Am […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]