Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events. The principles that will be at the basis of this publication are: a) Democracy cannot exist without opposition, b) Elected representatives are our representatives and not our masters, c) Criticism fosters progress, d) Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
În 2005, 76 de persoane și-au pierdut viața din cauza inundațiilor. În 2013, 5 persoane au murit în județul Galați în urma inundațiilor. Acum, în 2024, avem 7 morți din total de 9 din toată UE, plus 9.000 case rase. Autoritățile știu de ani de zile care sunt problemele și ce ar trebui să facă, doar că nu și iau măsurile concrete. Câte persoane mai trebuie să moară până când vor începe să acționeze? Pentru ce s-au folosit banii? Sunt întrebări firești, pe buzele oricărui român. Răspunsușl este simplu: corupția și șpaga prezentată în mass media și cunoscută de servicii. Lucrările din Infrastructura Sistemului Național de Gospodărire a Apelor sunt în custodia Administrației Naționale Apele Române, înființată în anul 2002 prin reorganizarea Companiei Naționale „Apele Române” și prin preluarea activității de hidrologie, hidrogeologie și de gospodărire a apelor de la Compania Națională „Institutul Național de Meteorologie, Hidrologie și Gospodărire a Apelor”, în baza OUG nr. 107/2002 (modificată şi completată de OUG nr. 73/2005, aprobată prin Legea nr. 400 din 27 decembrie 2005), aprobată prin Legea nr. 404/2003. ANAR are în subordine 11 Administratii Bazinale de Apă care au in subordine Sisteme de Gospodărire a Apelor în fiecare județ.
ANAR administrează un patrimoniu format din: 78.905 km cursuri de apă, 270 lacuri de acumulare, din care 114 lacuri cu acumulare nepermanentă, 7100 km diguri pentru apărarea localităţilor şi terenurilor agricole-aflate în degradare de 35 de ani, 6600 km regularizări de râuri şi 1320 km apărări şi consolidări de maluri, 157 canale de aducţiune cu o lungime de 1100 km, 59 staţii de pompare a apei, 49 prize de apă şi noduri hidrotehnice, 178 alte lucrări hidrotehnice, 122 lacuri naturale, o parte din acestea fiind preluate în anii ’80 de la IEELIF (Întreprinderea de Execuție și Exploatare a Lucrărilor de Îmbunătățiri Funciare) și în anul 2012 de la Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare în urma aplicarii OUG 82/2011. Tot acest patrimoniu este păstorit de Sorin Lucaci, un apropiat al ministrului Sorin Grindeanu, potrivit presei, care trebuie audiat mai ales dacă ținem cont de raportul din 2022 al Curții de Conturi, care a scos la lumină date îngrijorătoare legate de lipsa avizelor și autorizațiilor de gospodărire emise de către ANAR cu privire la barajele și digurile realizate pe teritoriul României și pentru faptul că podul de peste Dunăre de la Brăila a fost inaugurat fără a avea autorizație de la Gospodărire a Apelor.
Raportul din 2022 al Curții de Conturi include concluzii cu privire la inexistența unei infrastructuri de protecție împotriva inundațiilor. Aceasta în condițiile în care Legea apelor (107/1996) stipulează că orice construcţii de apărare împotriva acţiunii distructive a apei (îndiguiri, apărări şi consolidări de maluri şi albii, rectificări şi reprofilări de albii, lucrări de dirijare a apei, combaterea eroziunii solului, regularizarea scurgerii pe versanţi, corectări de torenţi, desecări şi asanări, alte lucrări de apărare) se realizează în baza avizului de gospodărire a apelor emis de ANAR, iar punerea în funcțiune a acestor lucrări se realizează numai în baza autorizației de gospodărire emise de către aceeași autoritate. Nu în ultimul rând, „Apele Române” are obligația să prezinte public o diagnoză a infrastructurii naționale de protecție împotriva inundațiilor, stadiul lucrărilor de execuție, fondurile publice alocate în ultimii ani, precum și situația statistică a numărului de baraje și diguri neautorizate sau ale căror autorizații nu mai sunt valabile, deoarece în ultima lună 3 județe ale României, Constanța, Galați și Vaslui au fost grav afectate de inundatii în urma cărora 14 persoane și-au pierdut viața. Totodată, directorul general ANAR va avea posibilitatea să clarifice unele controverse care au planat asupra instituției în ultima vreme. Conform specialiștilor consultați, ANAR care trebuia să se ocupe cu digurile din Galați se pare că se ocupă cu orice altceva mai puțin cu diguri. Agenția este, de fapt, încă un program de locuri de muncă călduțe la stat: 35% din bani se duc pe salarii, 10.000 de angajați cu salariu mediu de aproape 6.300 lei/lună. Adică, cu 800 lei peste salariul mediu din privat. Diguri însă nu fac. Întreținerea digurilor iar nu prea fac. Au făcut, în schimb, la un moment dat, plantație de canabis. Nu e o glumă, i-a prins DIICOT. Poate că ar fi timpul ca dl. Lucaci să ne lămurească care este rolul hărților de risc și de hazard plătite cu bani grei în urma cu aproximativ 10 ani și care în această perioadă s-au dovedit inutile pentru mai multe zone din România lovite crunt de potopul apelor. Suntem convinși că SRI a făcut notele conform atribuțiilor legale pe siguranță națională către ministerele de resort, Ministerul Public și Ministerul Justiției. Aceste instituții au obligația de a prezenta public activitățile în acest domeniu și măsurile dispuse. Analiza noastră sperăm să fie urmată de note ale SRI către ministerele vizate.
România așteaptă de decenii un sistem de amenajări hidrotehnice împotriva inundațiilor.
Anii 2005, 2007, 2009, 2010, 2013, 2016, 2020 și 2024 vor intra în istoria țării ca „anii nenorocirilor” provoate de Mama Natură. În anii 2007, 2020 și 2024 după seceta cumplită care a afectat culturile agricole, s-a dezlănțuit potopul. Ploile torențiale au provocat viituri și inundații în numeroase județe și chiar în mahalalele Bucureștiului. Iar grindina și-a adus partea sa de contribuție la dezastrul național. De câte ori plouă ceva mai apăsat, e nenorocire în România, aspect confirmat și de colegul Ion Tița-Călin. Sate întregi dispar sub ape. Digurile, zăgazurile, podurile sunt spulberate de viituri. Poate ca ar fi timpul ca Dl. Lucaci alaturi de Stelică Hagi, directorul ABA Dobrogea Litoral să ne lămurească vizavi de proiectul de combatere a eroziunii costiere un proiect mamut, cu o valoare de peste 1Md€, finanțat, în mare parte, din bani europeni, „proiect care stârnește multe controverse–întârzieri nejustificate, calitate îndoielnică a lucrărilor, suspiciuni de corupție”. Apoi urcăm pe firul apei până la ABA Siret la Sistemul de Gospodărire a Apelor Neamț, unde a fost numit pe funcția de director consilierul județean Marius Nechita. Și rămânând în sfera angajărilor ilegale nu putem să nu amintim celebrul caz al chelneriței din Iași de la ABA Prut-Bârlad. Scandalul a izbucnit după ce Gabriel Musteață, fost director tehnic, a denunțat angajarea unei foste chelnerițe, Simona Iancu, la Dispeceratul ABA (Administrația Bazinală de Apă) Iași. Femeia, fără nicio experiență relevantă în domeniul gospodăririi apelor, a fost angajată datorită unor legături politice, lucru care a stârnit o revoltă publică.
Despre chelneriţa de la Iaşi ajunsă… inginer la Apele Române
În spatele acestui episod, însă, s-a descoperit un adevărat „cuib de nepotisme” la ABA Prut-Bârlad. Gabriel Musteață, care inițial părea un avertizor de integritate, s-a dovedit a fi implicat într-o rețea de angajări pe criterii de rudenie, cu nouă membri ai familiei sale lucrând sau pensionându-se din cadrul aceleași instituții. Scandalul a culminat cu desființarea postului lui Musteață și cu demisia Simonei Iancu, dar directorul Petru Avram, vicepreședintele PNL Iași, a rămas în funcție, alimentând suspiciunile că angajările politice și nepotismele sunt susținute de sus. Acesta a fost cercetat de DNA, iar acum face obiectul unui dosar aflat pe rolul instanței. Și rămânând în zona aceasta de nu putem ignora aducerea lui Relu Adam, fostul director de Reusurse Umane din ANAR, pe funcția de director al ABA Siret Bacău.
Mai ales că Relu Adam este considerat unul dintre artizanii angajărilor ilegale din sistem, încadrări care au stat la baza mai multor anchete ale procurorilor anticorupție. Relu Adam, directorul de personal din Administrația Națională Apele Române (ANAR), cel ce a avizat, alături deMolnar Ervin, toate angajările ilegale din Apele Române este singurul care nu este tras la răspundere de nimeni. Oare de ce? Oare cine îi asigură o protecție atât de puternică lui Relu Adam astfel încât nicio instituție a statului nu are curajul să îl întrebe nimic? Este Relu Adam mai presus de lege în această țară? Una dintre cele mai alarmante probleme cu care se confruntă ANAR este deprofesionalizarea domeniului prin numirea unor persoane fără experiență relevantă în funcții cheie. În mod tradițional, pentru a ocupa o funcție de conducere în cadrul Apelor Române, erau necesari cel puțin 10 ani de experiență în specialitatea studiilor universitare și 5 ani de experiență în gospodărirea apelor.
Cu toate acestea, această cerință a fost recent eliminată, ceea ce a deschis calea pentru numiri politice și pentru angajarea unor persoane care nu au nici măcar o minimă experiență în gestionarea apelor. Lipsa acută de personal specializat este o altă problemă gravă cu care se confruntă Apele Române. Formațiile de lucru sunt subdimensionate, ceea ce face dificilă realizarea proiectelor hidrotehnice și menținerea infrastructurii critice în stare de funcționare. Această lipsă de resurse umane calificate pune în pericol capacitatea ANAR de a răspunde eficient la situațiile de urgență, precum inundațiile. Iată de ce amenajările hidrotehnice sau rețelele de canalizare subdimensionate sunt insuficiente și șubrezite de indiferența celor ce aveau obligația să le extindă, să le întrețină și să le repare nu reușesc să apere oamenii și agoniseala lor de o viață de forța dezlănțuită a ploilor și a râurilor scăpate din matcă. Și sigur că parcă Dumnezeu ar vrea să pedepsească țara pentru că a irosit banii și anii. Dar în loc să-i lovească pe acei puțini, care aveau obligația să se îngrijească de asigurarea unor amenajări hidrotehnice eficiente, îi nimerește tot pe cei mulți și obidiți. Așa este de când lumea și pământul: cei de sus, cu foloasele, cei de jos, cu ponoasele.
Prin anii ’90, guvernanții găsiseră explicația „științifică” a pacostei diluviene care-i lovește mereu pe oameni: împroprietărirea. Afirmau că, de când au fost preluate pădurile de proprietarii de drept, care au început să le taie, torenții sunt mai vijelioși, iar alunecările de teren mai mari. Inundații au fost în țară și înainte de retrocedarea pădurilor, dar niciodată nu s-a dat vina pe relațiile de proprietate. Desigur, modul în care sunt administrate pădurile, defrișările de pe pante, contribuie la apariția alunecărilor de teren într-o zonă sau alta. Dar sunt multe alte cauze ce stau la baza dezastrelor provocate de ploi. Faptul că, tot mai frecvent, apar fenomene meteorologice nemaiîntâlnite – tornade, care mătură acoperișurile și lasă pădurile fără frunziș, grindină cu bucăți de gheață cât oul de gâscă–sau că plouă cu 50 în loc de 20 de litri pe metrul pătrat, este tot rezultatul retrocedării pădurilor?
Inundațiile demonstrează că România are nevoie de un program hidrotehnic de mare anvergură, care să rezolve problemele de amenajare sigură a cursurilor râurilor și de preluare a apelor provenite din topirea zăpezilor și din ploile cu debite diluviene. Amenajările actuale nu mai asigură securitatea oamenilor și a bunurilor. Țara trebuie să facă un efort material uriaș pentru refacerea și consolidarea infrastructurii hidrotehnice, astfel încât să reziste la precipitații mult mai abundente. Necazurile pricinuite de schimbările climatice din ultimele decenii, de care statul român a luat act prin rapoartele anuale ale FMI, PAO, OECD, ONU, Departamentul de Stat al SUA, vizau apa, hrana și energia. Schimbările au adus secetă ani la rând, tornade, grindină și ploi catastrofale, dar ne și ne avertizează că trebuie să ne luăm măsuri de apărare la nivel național. România trebuie să ridice diguri și poduri solide, să construiască lacuri de acumulare și reabilitarea sectorului de Îmbunătățiri Funciare, să ridice păduri în calea torenților și alunecărilor de teren, s-o protejeze pe cea existentă în defrișare a străinilor, să redimensioneze rețelele de canalizare și de preluare a apei de ploaie. De toate acestea este nevoie, nu doar pentru protecția vieții oamenilor, ci și a proprietăților și investițiilor. Nimeni nu vine să bage banii în România, dacă știe că vor fi luați de ape. Un program hidrotehnic la scară națională va impulsiona creșterea economică și calitatea vieții. El va asigura zeci și sute de mii de locuri de muncă în construcții, proiectare și în industriile conexe, în domeniul serviciilor și al comerțului.
La peste două săptămâni de la teribilele inundații care s-au abătut asupra județului Galați nu se știe nimic despre misterioasele baraje rupte ale misterioaselor lacuri de mare întindere aflate în județul Galați. Asta pentru că acestea nu există, de altfel cei pasionați de pescuit sau sporturi acvatice știu că majoritatea bălților și lacurilor din județul nostru se aflau într-o stare vecină cu secarea, a se vedea celebrul caz Brateș. Din punctul meu de vedere, pe lângă celelalte măsuri necesare și despre care vom mai discuta, cred că un rol important l-a jucat dispariția aproape totală a viilor și livezilor de pe aproape toate dealurile din județul nostru. Cauzele sunt multiple, efectul în cazul averselor torențiale de mare volum (cum au fost cele de peste 300 l/mp petrecute la noi) este dramatic. Un sol forestier normal poate asigura infiltrarea unei ploi cu un volum de 146 l/mp, respectiv a unui volum de apă de 1.460 mc/ha. Cum Gura târgului vorbește că unul dintre barajele piscicole aparține lui Dan Nica sau unui persoane paravan. Dar europarlamentarul vizat a propus la Parlamentul European sa se dea niste fonduri pentru despăgubirea celor afectati, asta dupa ce Austria a solicitat prima acest lucru pentru ei. Problemele trebuiesc căutate acolo unde sunt, foarte ușor dam vina pe încălzirea globala, defrișări, afaceri private , etc. În județul Galați sunt doar doua firme care plătesc redevențe la ANPA pentru gestionarea luciului de apaă. Cu sigurata bălțile nu sunt în amonte de zonele inundate.
Unii chiar au făcut live pe la Viile/Fârțănești că adunau din mâl pești suficient de mari. Să nu uităm că o viitură imensă a spălat un județ întreg de la nord la sud pe 60 de kilometri. Așa a ajuns un Volvo de 2 tone sub pod la Pechea. Deși avem google maps, imagini satelitare, nimeni nu poate arăta unde este acest lac Baikal din județul Galați căruia i s-a rupt barajul. Confirmând proverbul că șerghele când îl doare capul iese la drum și cei de la Apele Române au postat pe 14 septembrie că: 15 motompe de mare capacitate au fost relocate în zonele afectate fiind trimise de colegii de la Apele Romane Dobrogea-Litoral (7), Apele Romane Buzau-Ialomita (7) și Apele Române Siret (1). Două baraje piscicole administrate de terți au cedat: Potârnichea, situată în amonte de Costache-Negri (distanță de 2 km)- volumul de 200.000 mii de metri cubi de apă va afecta terenuri agricole; în zona UAT (Unitate Administratv-Teritorială) Hanu Conachi, volumul de 90 mii de metri cubi de apă va fi preluat de acumulările noastre din aval: Liești 1 si Liești 2. Pagubele potențiale vor fi produse în zona terenurilor agricole. Cele mai mari cantități de precipitații s-au înregistrat la stațiile hidrometrice: Cãrja, județul Vaslui–165,8 l/mp; Gănești, județul Galați–148,1l/mp. Precipitațiile record produse în zonă sunt comparabile cu evenimentele din 2013. Zonele Cudalbi de pe râul Geru și Pechea de pe râul Suhu se află, conform hărților de hazard la inundații, în zonele de risc ridicat pentru inundații cu probabilitate de revenire de o dată la 100 de ani. Însă acestea se pot produce mult mai repede. Partea inferioară a machetei
Zinica Silviu primarul de Smârdan, a ținut să ne precizeze: „Ca să înțelegem mai bine ce efect au avut cantitățile de precipitații aduse de ciclonul Boris, rezerva de umiditate din sol în aproape toată Moldova a trecut aproape peste noapte de la secetă pedologică extremă la exces de umiditate.Aceste postări au rolul de a înțelege mai bine intensitatea fenomenului și a măsurilor necesare pentru a-l combate. Date reale și cuantificabile, nu povești cu lacuri și baraje rupte când noi avem doar niște amărâte de bălți. Putem să ne mințim dar ne mințim pe noi înșine, politrucii, catindații, salvatorii poleiți cu aur după alegeri vor uita de noi iar noi vom rămâne tot cu necazurile și sărăcia noastră..Personal nu înțeleg de ce nu se scot asistații sociali (în caz contrar putându-li-se tăia sau anula ajutorul!), armata, deținuții (chiar cu riscul unor evadări în lipsa supravegherii lor). Ne-am pricopsit cu un PNRR, practic planul de distrugere al României și instaurarea dictaturii, dar nimeni nu s-a înțelepțit, mergându-se pe principiul Dumnezeu cu mila. Circarii din societate râvnesc la roluri de grei, iar restul îi privim ca proasta-n târg. Noi tot niciunde suntem. Grei de cap, belim ochii la un Radu Tudor, cel cu sabie de carton. Asta în timp ce Lasconi este o impostoare ecologistă. Toată lumea vrea să parvină. Urnele de votare sunt privite ca urne funerare. Instanța nu-i o soluție. Lgea pensiilor e un fel de bucuria nebunilor, mai ceva decât Ogică, spaima loteriilor. Noroc că s-a tirat la timp din peisaj. Nu se mai trece marea cu râbdarea. Pe Ciucă nu-l ajută natura, dar îl sprijină uniforma E clar, pâine nu vom avea, dar circ cât cuprinde. Avem ciorbă lungă, să ne ajungă. Sau Coco-Jambo un fel de … Apa vine, trece, cataroaiele rămân. Ca de fiecare dată, lucrurile întârzie în viața noastră. Iar jurnalistul de investigație pozează pentru mulți în cantautor manelizat de talent trădat.”
Guvernul, în fața unei decizii critice: Tăierea salariilor sau creșterea datoriei în 2025
Scene de coșmar
A devenit antologică imaginea soldatului epuizat de cărat sinistrați, murdar de noroi, murat de ploaie, flămând și fără suflare, pe sub nasul „civililor” cu brațele încrucișate sau înfipte neputincios în șolduri. Sau aceea a „sinistraților” care își îneacă amarul calamității în vreo cârciumă, în timp ce tot soldații le cară nămolul din curte, le curăţă mobila de mâl și le scot apa din case. Ori le salvează godacul din coteț, pentru că, nu-i așa, e datoria lor. Apropo, suntem în stare de alertă, iar natura parcă promite să nu se oprească aici. Inclusiv deținuții ar putea fi scoși din pușcărie ca să dea o mână de ajutor. Cu riscul de a greși, n-am auzit însă, până acum, de niciun „contingent” de asistați social ori dintre cei obligați la muncă în folosul comunității să fie îndrumat către zonele sinistrate. Acei asistați care primesc indemnizații, au beneficii, unii și locuințe, să fie dislocați o zi, două, trei, să servească comunitatea, chiar dacă nu e din orașul sau satul lor. Trebuie stimulată hotărârea ca asistații sociali care nu vor să contribuie la remedierea situației consătenilor sinistrați să piardă ajutoarele de stat temporar sau definitive. Nota zece cu plus pentru voluntari. Care pun un ban, strâng ajutoare, pun mâna pe lopeți. Care vin din toate colțurile țării să ajute. Sunt vremuri tulburi in Romania si nu datorita ciclounului Boris, ci datorita ciclonului electoral, in care politicienii de mint cu nerusinare in fiecare zi pe online si teveuri. Suntem ca la un meci de polo, o parte din batalie se desfasoara deasupra apei, aparent elegant, cu un arbitru ce pretinde ca are grija de sanatatea competitiei. Sub apă, ca și în polo, se desfășoară adevărata luptă: jucîtorii își trag șuturi în ouă, își trag jos chiloții, se pițigăie și își fac blocaje. Premiul e enorm: controlul României pe urmăatorul deceniu.
Zii tu, zău? Ne-au parvenit, la solicitarea noastră, două extrase din ședințele Senatului. Sunt din 2021. Prima din 19 mai, cu nr. 358 și surprinde intervenția gălățeanului George Scarlat, președintele Comisiei de agricultură. Ministerul de resort inițiase un Proiect integrat pentru Planul național de redresare și reziliență pentru a pune la punct un sistem modern de irigații la nivel națonal, pentru care a fost estimat din partea Ministerului Fondurilor Europene de la acea dată un buget de aproximativ 6,5Md€. Ca și cum nu era de ajuns acesta a fost respins și nu a făcut parte din lista proiectelor PNRR. Totul s-a bazat pe faptul că sectorul de îmbunătățiri funciare care s-a format pe bază legală pe Legea 138/2004 și HG 1407/2004 ce prevedeau clarificarea dreptului de proprietate public și privată asupra activelor, terenurilor și infrastructurii aflate în prezent sub formă de liste de inventar la ANIF RA și SNIF SA (a se vdea rapoartele Curții de Conturi). În extrasul cu nr.513 din 15 septembrie ne arată pe același demnitar român, bulversat de hotărârea prim-ministrului Florin Câțu. Conform ghidirilor UE nu se pot implementa proiecte în absența documentelor de proprietate a terenurilor, activelor și infrastructurii. Afirmațiile la care ne referim denotă că demnitarul nu cunoaște cadrul legal în materie de îmbunătățiri funciare.
Pic cu pic se face bine. Sub ăștia de la Apele Române, mai există o clică subordonată, șefii ABA-11 administrații bazinale răspândite în întreaga țară, aflate sub directa coordonare a Apelor Române, dar, de fapt, stat în stat. Fiindcă fiecare administrație bazinală e de fapt o fabrică de sinecuri în care partidele își bagă oamenii ca să ia salarii bune și să o frece cum freacă apa pământul. Hai, că vin și cu cifre: ANAR are în total 8721 de angajați, din care 144 dintre ei fac și muncă de teren, iar 447 sunt șoferi. Administrația Națională Apele Române (ANAR) are, în medie, 3 șoferi la un angajat care merge pe teren. La ABA Someș-Tisa, din 707 angajați, doar 12 fac teren, dar măcar au la dispoziție 17 șoferi. În alte părți, nesimțirea politico-sinecuristă e mai mare pe bani publici: la ABA Prut-Bârlad, Buzău-Ialomița și Jiu sunt angajați câte 5 șoferi la un inspector de teren. În altă situație, o stradă din Constanța a fost rezervată exclusiv angajaților și mașinilor instituțiilor publice, singura din zonă fiind Apele Dobrogea-Litoral și care are în permanență mașinile parcate pe locurile respective. Ati inteles, iubitii mei cititori? În fiecare sfântă lună, din banii voștri, 8.800 de români angajati la Apele Române papă generos pomeni politice de la buget pentru incompetență.
Companiile locale de apa-al treilea strat de corupție umedă. Despre incompetenta si coruptia din Apele Romane trebuie sa mai discutăm, îmi spune colegul clujean Liviu Alexa. Azi, vă aduc însa o noua perspectiva din “industria” apei: companiile de apa din locurile unde trăiți. In (aproape) fiecare judet al Romaniei, exista cate o „companie de apă”, uneori subordonata primariei resedinta, de cele mai multe ori în tutela Consiliului Judetean. Aceste companii de apa sunt acaparate de politic intru totul. Nimic nu misca acolo fara voia primarului sau sefului de Consiliu Judetean. Adeseori, directorii generali dainuie pe functie pana la pensionare, daca nu sunt cumva neamuri, cum e cazul de exemplu al directorului Companiei de Apă Arieș din Turda care e chiar ginerele primarilui. Firmele astea „de utilităti publice” desfășoara cel mai elaborat mecanism de ciordeala pentru politicul local, desfășurând „investitii” performate prin licitatii trucate castigate mereu si mereu de aceleasi firme de casa. Dar ele mai fac ceva. Toacă milioane de euro pe an per judet pe diverse „servicii de consultanta”, „asistență tehnică”, „suport management proiect”, „sprijin pentru pregatirea dosarului”, niste bla-bla-uri incredibile ce trec neobservate de procurori si de unde se adapa aceleasi si aceleasi firme de ani de zile: Pro Toby, Ranboll South East Europe, Tadeco Consulting, Romair Consulting, EPMC Consulting.
Ramboll câștigă licitații cu duiumul, adeseori cu cântec. Cu mulți șefi de companii de apă le „merge”, alții, cum a fost cazul CJ Iași, au luat atitudine vizavi de „profesionalismul” lui Stoica, dar au pierdut. Lucrurile au mers din 2018 din ce în ce mai bine pentru Ramboll: până azi, au luat 360 Mil € din piață pe acest „sistem”. Anul acesta, Ramboll se apropie de 200 Mil €! Doar într-un an! Păi, e bine, nu? EPMC consulting SRL din Cluj-Napoca e altă abonată la cașcavalul ăsta greu care se face ușor prin „asistență tehnică”. Cristina Corpodean „asista” cu succes de milioane de euro peste tot prin țară. Numai anul ăsta a „asistat” de vreo câteva zeci de milioane de lei: Spatele pe care îl are e vechi. Mai exact legături strânse cu Sulfina Barbu.
SOS Apa: Nu căutați vinovați, ci soluții. Problema este altă și chiar nu trebuie neglijată. Zonele respective erau cunoscute cu factor de risc privind inundațiile. Înțeleg că pe fonduri europene după o altă inundație, acum ceva ani , s-ar fi făcut hărțile de risc ale județului. După constituirea acestora, cred că s-a întocmit un plan de măsuri, ce cuprindeau o dimensiune bugetară dar și responsabilii să o ducă la îndeplinire. În timpul asta, Sidex-ul are deja colivă pe masă, doar nu-i încă îngropat definitiv, iar zona-i băgată-n seama de guvernanți doar când ne matură potopul. În concluzie, se pare că suntem doar poligon de încercare pentru tehnici de manipulare a populației. Apropos, astăzi nu apar și alde Sosoaca și Simion să-și rupă hainele de pe ei de grijă noastră?
La Pechea oamenii nu au curent electric, n-au apă potabilă și nici nu se poate ajunge la ei. Specialistii din domeniu ingineri, tehnicieni hidro, au fost marginalizați și dați afară din intreprinderi IELIF, SNIF, Apele Române, etc. Statul își aduce aminte de ei, la secete , ploi torențiale, inundatii, etc. În județul Galati au fost abandonate lucrările de irigații, combaterea eroziunii solului pe versanti si torenti, regularizarea apelor de pe vai prin indiguiri și baraje din Câmpia Covurlui, statul nealocind fonduri suficiente. Povestea, fenomenul se repeta pe pr Suhurlui în satele Cudalbi, Pechea, C Negri, Sl. Conachi, etc., unde în urma cu cca 10 ani s a lăsat cu distrugeri de imobile și morți. Statul prin ANIF este principalul vinovat. Canale, cursuri de ape, râuri, pârâuri, majoritatea sunt colmatate, cu, pământ, Nămol, capaci crescuți, stuf, papură și „saci cu gunoaie” aruncate de țăranul nostru. Dacă primarii ar accesa fonduri europene sa monteze camere de supraveghere în sate și sa urmărească tot ce mișcă și amenzi la greu cred ca alta ar fi problema. Da, IELIF, SNIF, ANIF nu reușesc, nu au fonduri, specialiști, utilaje, nici inițiativă. La fel, acele șosele modernizate nu au podețe, subtraversări, rigole și canale, le-au obturat.
După 1989, România a întrat într-o perioadă de tranziție care, în loc să aducă modernizare și progres, a lăsat în urmă un peisaj de infrastructură în ruină și proiecte vitale abandonate. Pe vremea comunistă, am investit masiv în infrastructura hidrotehnică. Baraje, canale de irigații și diguri au fost contruiste pentru a proteja zonele agricole și urbane de inundații, dar și pentru a sigura resursele de apă ncesare agriculturii. După Revoluție, în timp ce țările din Europa investeau în modernizarea și întreținerea acestor sisteme vitale, România a preferat să închidă ochii. Ceea ce este și mai revoltător este că, în loc să fie finalizate și întreținute multe dintre aceste proiecte au devenit surse de îmbogățire pentru grupurile de interese din spatele partidelor aflate la putere. Firme de casă au fost contractate pentru lucrări fictive sau de calitate îndoielnică, în timp ce rețelele de irigații se prăbușeau, iar digurile se fisurau sub presiunea apelor. Agricultura, care depinde în mod crucial de infrastructura de îmbunătățiri funciare a suferit prierderi de peste 150 Md€, iar în timpul inundațiilor, localități întregi au fost lăsate la mila apelor, fără nici un fel de protecție. Absorbția fondurilor europene în domeniu a fost extrem de restrânsă, mai exct inexistentă. Finanțările au fost făcute de la ugetul de stat preferențial pentru peticeli. Un proiect ambițios pe care vi-l oferim este Barajul Suhurlui, care ar fi trebuit să asigure irigații pe 60.000 hectare din Podișul Covurlui, finalizarea lui fiind programată pentru 1992, însă în mod șocant, guvernarea Petre Roman a decis abandonarea lucrărilor în 1990.
Locul a fost lăsat pradă hoților care au furat materialele, iar banii destinați investițiilor au fost în mare parte deturnați. Astăzi barajul este o ruină, dar dacă era gata nu mai puteam vorbi de culturi distruse de secetă sau despre inundații devastatoare. Zeci de mii de hectare rămân necultivate în fiecare an, iar când sunt ploi toranțiale, cum am avut parte de curând, casele oamenilor sunt victime sigure în calea puhoaielor. Odată cu stingerea camerelor de filmat, politicienii pleacă, iar problema rămâne nerezolvată. Româniii sunt cei are plătesc prețul acestor decizii politice greșite. Pentru unii de neînțeeles a fost și decizia specialiștilor de a face o breșă controlată în digul de pe malul drept al râului Geru, în dreptul localității Independența din județul Galați pentru a provoca scurgerea mai rapidă a apelor adunate în zona localităților Pechea și Slobozia Conachi. Astfel apa este dirijată controlat către albia Siretului. Transmisiile de la fața locului de pe frontul apelor și mai ales analizele obiective ale fenomenului, vor continua. Așteptăm și opiniile altor specialiști de renume din domeniu.
Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea–dublă campioană a presei de provincie și partener media al Jurnalul Bucureștiului, director executiv al Trustului de Presă Pompidu–Iași)
Notă. Alte articole ale profesorului Pompiliu Comșa în Jurnalul Bucureștiului
Articol asociat
Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas)
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, “Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet (“Volpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…