Poluarea din zilele noastre reprezintă una dintre marile probleme cu care se confruntă și se va confruntă umanitatea într-un viitor nu prea îndepărtat. Și a fost generată în proporție de 100% de om, de lăcomia lui, de acțiunile lui negândite! Poluarea totală începută sub egida unei idei puțin…tembelă, apărută prin anii 1960 undeva în vestul îndepărtat, și conform căreia omul este stăpânul planetei și face cam tot ce vrea el, este cea care ne obligă acum, în al 12-lea ceas, să punem în balanţă, pe de o parte, progresul tehnologic obținut, iar pe de altă parte, în contrapartidă, grija pentru salvarea fragillului ecosistem planetar puternic afectat de corupție, poluare, lăcomie sau dacă vreți de activitatea umană deși nu trebuiesc învinuiți toți pentru acțiunile câtorva.
Din punct de vedere strict creştin, otrăvirea naturii nu este doar o crimă universală împotriva vieţîi dar este şi un sacrilegiu ce pune în cumpănă voinţa lui Dumnezeu și voinţa omului. Este evident cine va avea ultimul cuvânt de spus, nu-i așa? Poluarea fără precedent exercitată asupra mediului a determinat o intensificare a investigaţiile cercetătorilor asupra substanţelor implicate în proces. Iar tehnicile de depoluare, deși ar trebui să beneficieze de bani mulți, sunt considerate eficiente doar dacă sunt extrem de ieftine! Un paradox tipic pentru lăcomia omului…O pondere însemnată în cadrul acestor cercetări o ocupă bineînțeles curățarea apei, redarea ei în folosință, regenerarea ei, dacă vreți.
Apa este o substanţă care se găseşte în proporţie de cca. 70% atât în compoziţia planetei, cât și a plantelor, a animalelor, a omului şi recent s-a descoperit că se află în cantităţi importante şi în Univers. Oare de ce este apă așa de importantă? Mai ales dacă este și atât de răspândită …În concepția omului, dacă un element se află din abundență, atunci trebuie să fie ieftin, nu-i așa? Cu cât e mai rar un element cu atât este mai scump. Și atunci de ce apă este brusc atât de … importantă? Apa este o substanţă foarte obişnuită, o moleculă de oxigen și două de hidogen, simplă, dar care face parte din viaţa noastră, și despre care abia astăzi ştiinţa ne descoperă că ceea ce ştim despre apă este mult prea puţîn, față de cât ar trebui să știm, studiile şi cercetările făcute până în prezent nu au atins nici măcar vârful iceberg-ului, darămite toate zonele cunoaşterii. Iar până la marginea cunoașterii în acest domeniu e o cale extrem de lungă.
Oamenii de ştiinţă contemporani şi-au intensificat atenţia şi eforturile asupra proprietăţilor apei şi, cu cât avansează mai mult în cercetare, cu atât descoperă foarte multe despre această substanţă, chiar dacă metodele de investigare actuale rămân uneori complet nesatisfăcătoare. Cercetarea ştiinţifică dezvăluie omenirii un concept nou de poluare a apei, care vine să zdruncine din rădăcini materialismul științific (caracteristic unor vremuri nu de mult timp apuse și suficient dpdv justificativ pentru lăcomia fără margini a unora care vin, distrug și poluează tot, nețînând cont de nimeni și nimic, și care culmea, vin tocmai din celălalt bloc în care credință era liberă!) omului modern, demonstrând că ponderea cea mai însemnată o dau emoţiile, trăirile interioare şi gândurile. Noutatea constă în faptul că puritatea chimică, cu care eram obişnuiţi până acum, are o semnificaţie complet secundară, insignifiantă am putea spune. „Senzaţionalul” care stă la baza noilor descoperiri ştiinţifice îl reprezintă faptul că vine să introducă un concept nou și anume cel de puritate spirituală, cu toate că este substanţa cu cele mai contradictorii proprietăţi.
Fiecare din calităţile apei este unică şi pare a nu respectă întotdeauna legile fizicii. O proprietate deosebită a apei este aceea de a-şi schimbă structura şi proprietăţile fizice sub influenţa mediului. Comunitatea ştiinţifică internăţională acreditează memoria apei că o certitudine. Cercetătorul american Rustum Roy a explicat efectul memoriei apei, în faza solidă, prin fenomenul de epitaxie. Acesta a constatat abilitatea cristalelor de gheaţă de a lua formă moleculelor substanţei chimice cu care vine în contact. Compuşîi dizolvaţi în apă rămân în memorie, chiar dacă apă nu mai conţine nici o moleculă din acei compuşi. Experienţe recente au demonstrat că apa recepţionează şi înregistrează orice influenţă din mediul înconjurător în mod instantaneu şi o transmite la distanţe foarte mari. Aceste influenţe externe pot fi de natură materială, electromagnetică, spirituală etc. Orice substanţă care vine în contact cu apă îşi lasă amprenta energetică în structura ei. Pe măsură ce apă înregistrează o nouă informaţie, ea îşi modifică proprietăţile. Este important că aceste noi proprietăţi nu afectează apă din punct de vedere chimic.
Dacă avem sentimente bune sau rele, dacă facem o rugăciune, dacă minţim, dacă punem la cale distrugerea unui lucru, dacă avem o convorbire cu alte persoane sau nutrim anumite sentimente pentru ele, totul rămâne în memoria apei şi se transmite mai departe, din aproape în aproape, la distanţe foarte mari, prin particule de apă în stare de vapori sau prin ape curgătoare care se varsă în mare şi apoi în oceanele lumii şi care întră în circuitul apei din natură. Structura internă a apei este dată de modul cum sunt aranjate moleculele. Acestea se pot uni formând clustere dinamice, în care alte molecule vin şi pleacă continuu de la partea exterioară, aducând noi informaţîi. Clusterul molecular se menţine o perioadă lungă de timp, într-un proces permanent de înnoire şi acţionează că o celulă de memorie în care apă înregistrează absolut toate interacţiunile cu lumea, identic cu modul în care se realizează o înregistrare pe o bandă magnetică.
Apa își păstrează mereu exact aceeaşi compoziţie chimică, dar structura sa internă, energetică, este într-o permanentă schimbare. Cu instrumente de analiză de ultimă generaţie s-a determinat că, în fiecare celulă de memorie a apei, sunt cca. 440.000 de unităţi informaţionale, fiecare unitate răspunzând de un tip de interacţiune cu mediul înconjurător. Apa cea bună, apa care dă viaţă, a fost numită apă structurată (apă vie din basmele românilor), pentru că, în structura internă prezintă un aranjament deosebit, influenţat în mod direct de sentimentele oamenilor. În acest mod, activităţile cotidiene ne pun în legătură cu natură şi cu întreg cosmosul. Influenţa emoţiilor umane asupra apei au fost studiate de cercetătorul rus Konstantin Korotkov, cel care a obţinut curbe ascendente sau descendente, pe aparatele de măsură, după cum emoţiile au fost respectiv pozitive sau negative. Rusia are un avans semnificativ în domeniu, dar rezultatele nu sunt publicate integral.
Mai țineți minte lucrările Marianei Godeanu, cea cu piramida de la Pitești, în care apa trecută prin piramidă era mult mai repede epurată. O zona de pionierat “pierdută” în vâltoarea post-decembristă, și care cu greu va fi reluată din punctul în care a fost lăsată! Merită aprofundată muncă acestui om și eventual continuată, dar doar de către aceia care au ceva tangență cu domeniul, altfel…În prezent, cel mai entuziast cercetător al apei este japonezul Emoto Masaru, cel care a publicat rezultatul studiilor sale în toată lumea, în best seller-ele: The Secret Life of Water, The True Power of Water, The Hidden Messages în Water, The Miracle of Wather, Weather Crystal Healing. El a studiat empiric efectele interacţiunii mediului înconjurător asupra memoriei apei pe probe îngheţate în camere criogenice speciale. Imaginile de mai jos oferă câteva exemple.
Biologul şi geneticianul american Bruce Lipton, vorbeşte în cartea să The Biology of Belief despre influenţa gândurilor şi emoţiilor asupra proceselor celulare umane. Celulele „pline” de dragoste acţionează că sisteme deschise, au performanţe optime, sunt în continuă dezvoltare şi vor continuă să tindă către perfecţiune. Celulele „umplute” cu emoţîi, frică, tristeţe, răutate, furie sau vinovăţie vor acţiona că sisteme închise, care blochează funcţiile sale. O proprietate necunoscută, care a surprins pe cercetători, este transformarea structurii apei la cuvântul lui Dumnezeu.
Cercetătoarea rusă Angelina Malakovskaia a studiat apă după ce a fost binecuvântată cu o rugăciune (ortodoxă) şi cu semnul Sfintei Cruci (ortodox). Rugăciunea a crescut densitatea optică în domeniul spectral al undelor scurte ultraviolete. Apa sfinţită de către un preot nu mai prezintă mişcare browniană, are o structură foarte puternică şi stabilă, astfel încât 10 mL din apă sfinţită vărsată peste 60L de apă obişnuită îi aduce acesteia din urmă proprietăţile celei sfinţite. Efectele extraordinare ale apei sfinţite nu au fost explicate încă de ştiinţa contemporană! Diferenţa între structura apei sfinţite şi cea a apei de la robinet este foarte mare, la fel că şi efectele ei. Structura apei de robinet este o pată haotică şi difuză, în timp ce apă sfinţită de preot prezintă un cristal cu o frumoasă structură hexagonală compactă. O altă proprietate neobişnuită a apei este aceea că distinge nivelul de credinţă al oamenilor. Cercetătorii au verificat efectul rugăciunii Tatăl nostru şi al semnului Sfintei Cruci (ortodox) asupra bacteriilor patogene și înalt patogene, și au constatat că numărul lor scade în funcţie de credinţa celui care se roagă.
Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare. La fel, semnul Sfintei Cruci, dacă este făcut neglijent, poate nu provoacă rezultate notabile. O calitate care a uimit lumea oamenilor de ştiinţă este neutralizarea radiaţiilor în zona centralei nucleare de la Cernobîl, cu ajutorul rugăciunii. În apropierea Bisericii Sf. Arhanghelul Mihail, aflată la numai 4km de reactoarele nucleare implicate în accidentul din 1986, valoarea radiaţiilor era în parametri normali imediat după explozia nucleară devastatoare. Rugăciunea s-a dovedit a fi totodată și cel mai eficient mijloc de vindecare.
Academicienii ruşi Piotr Gariaev şi Vladimir Poponin au descoperit că moleculele alcaline din ADN (o proteină cu conţinut de apă), responsabile de construirea corpului fizic, servesc şi la de stocarea informaţiei. Molecula de ADN este o antenă electromagnetică ideală. Undele din gama de frecvenţe radar, telecomunicaţîi şi tehnologii cu microunde pot influenţa ADN-ul uman prin stocarea informaţiilor în celulă. Fenomenul de memorie îi permite apei să înregistreze tot ce se petrece în lume şi să interconecteze absolut toate sistemele vii, la întreaga creaţie.
Fiecare dintre noi este un element de legătură în lanţul nesfârşit al transmiterii informaţiei şi o sursă de noi informaţîi, astfel că o emoţie, un gând, un cuvânt rostit devine parte integrantă a mediului informaţional universal. Murdăria informaţională (lăcomia, minciuna, perversitatea) otrăveşte apa, acumulându-se strat după strat în memoria sa. Cercetătorii afirmă că, dacă acest proces ar continuă la infinit, apa ar putea să „înnebunească”. Dar apa este înzestrată şi cu o capacitatea de autopurificare și autoregenerare, şi această se face doar prin rugăciune, gânduri bune, iubire şi recunoştinţă. „Scuturându-se” de poluarea informaţională, apa îşi poate menţine structura de bază, aceea de a susţine viaţa.
Faptul că apa este purtătoarea informaţiei spiritualităţîi umane în Univers este un eveniment care surprinde şi în acelaşi timp bucură, pentru că aduce la masă dialogului cercetarea ştiinţifică cu cea teologică. Ştiinţa confirmă astfel, direct sau indirect, faptul că păcatul fiecăruia dintre noi afectează lumea, natură. Vai de cei ale căror acțiuni produc suferință semenilor sau chiar moartea! Apa poate aduce totodată informaţîi din adâncul Universului, într-o formă foarte simplă, comparativă cu tehnică sondelor spaţiale. Dar cine mai are timp azi să o înțeleagă? Dacă s-ar îmbunătăţi metoda citirii informaţiilor din memoria apei, am putea afla multe taine ale Universului, pe care tehnologiile actuale nu ni le pot oferi.
Mihai Rissdörfer (Dr. ing. biochimist, Consultanța CBAB Biotehnol Expert ANPC, București)
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
