1.jpg)
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose!Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events. The principles that will be at the basis of this publication are: a) Democracy cannot exist without opposition, b) Elected representatives are our representatives and not our masters, c) Criticism fosters progress, d) Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Viitorul volum de povestiri al domnului Ovidiu-Cristian Dinică se intitulează „Călătorie însingurată”. El va apare în luna septembrie în editura Cristian Plus Art si este, fără îndoială, o carte de sfârșit de veac. Nu numai pentru că acțiunea povestirilor este plasată în ultima perioadă a regimului comunist (n.r. socialist), ci, mai cu seamă, pentru că personajele ei, de la un cap la altul, fie ele copii, femei bătrâne, tineri la început de drum sau oameni maturi, toate au un lucru în comun: trăiesc acea dezorientare și dezrădăcinare care se produce atunci când o lume vine să o înlocuiască pe alta.
Construită ca o frescă a unei întregi civilizații (o civilizație pe moarte), cartea este un amalgam de diferite trăiri și experiențe, care pare să aibă caracterul unui „insectar” complet, de la A la Z, în care clasificate, întocmai ca într-un dicționar, nu sunt insectele, ci tipurile de angoasă. Omogenitatea perfectă a povestirilor creează impresia unui aer comun pe care îl respiră personajele–nu te-ai mira dacă le-ai vedea, în prelungirea paginilor, trecând pe stradă unele pe lângă altele. Personajele sunt ocupanții aceleiași lumi, dar faptul că rămân izolate, fiecare în povestea lui, are un mult mai mare impact decât dacă ar fi aparținut toate unui roman, decizia autorului, în acest sens, având un caracter simbolic–ele sunt singure în interiorul narațiunilor proprii pentru că tot singure sunt și în viață.
În ansamblu ei, cartea e o meditație asupra timpului, a decadenței, dar nu a ceea ce înțelegem deobicei prin cuvântul decadență, nu este vorba despre decadența bogăției, de tip Versailles sau anii 1920, ci despre decadența oamenilor săraci, o decadență impusă de mediul exterior, care duce, în definitiv, în același loc, la plictiseală și lipsă de sens. Este, dacă putem spune așa, o decadență a timpului însuși. Toate personajele cărții se aseamănă cu colonelul din povestirea „Fețele timpului”, căci toate își caută timpul lor. Nu este o căutare a unui trecut nostalgic, ca la Proust, ci una mai disperată, mai existențială, este nevoia primară a unui timp care să nu-l încorseteze pe om, a unui timp în care sufletul să poată respira. Sunt fie oameni în toată firea ce își caută inutil tinerețea, fie tineri alungați din copilărie într-o maturitate de care se tem sau pe care, dorindu-și-o cu înfocare, nu o pot obține. Ei nu-și găsesc liniștea și fericirea decât atunci când reușesc să trăiască în prezent, dar asta rareori se întâmplă și pentru scurtă durată. Fiindcă prezentul nu le mai aparține, el se grăbește prea tare să devină trecut sau viitor.
Povestirile mi-au adus aminte de celebra frază a lui Marin Preda –„Timpul nu mai avea răbdare”. De altfel, autorul duce chiar mai departe această idee, în povestirea O zi lungă existând chiar un pasaj formidabil care vrea să ne amintească de fraza marelui prozator, unde se spune: timpul nu mai are răgaz și se măsoară cu durere. Interesantă este această asociere cu titlul povestirii, de parcă autorul ar vrea să ne spună: „Nu contează cât de lung este timpul, atâta vreme cât nu mai are răgaz pentru noi.” Protagoniștii săi sunt toți niște neadaptați, într-un fel sau altul, și nici nu vor să se adapteze cu adevărat, sunt oameni pe care timpul i-a ajuns din urmă și i-a depășit. Nu lipsesc nici elementele fantastice, de la universuri paralele, până la anomalii ale timpului, niciunul, însă, nu are un caracter gratuit, ci toate au valoare de simbol, sunt „fantasmagorii” care dezvăluie realitatea mai bine decât ar fi dezvăluit-o orice realism, un pretext pentru drama omului contemporan care se găsește în afara propriului timp. Dilema colonelului din povestirea „Fețele timpului”–Acesta să fie timpul în care am crezut?–este o întrebare universală pentru personajele cărții, dar și pentru oricare dintre noi, este marea întrebare pe care ne-o pune volumul de față. Rămâne magistral dialogul dintre colonel și nepoata lui, pe care vreau să-l redau aici:
- Timpul nu este al nostru, este posibil să ne aflăm într-un buzunar al său și nu în cel bun. Să ne întoarcem pe platoul alpin, să căutăm promontoriul și să-l cercetăm. Poate am greșit intrarea. Ideea era năstrușnică, de-a dreptul nebunească. Îl invita să caute un alt timp, ca și când universul ar fi avut mai multe paliere paralele, fiecare cu timpul său.
- Și dacă nu vom găsi? întrebă unchiul.
- Atunci, spuse fata, ne vom asuma timpul prezent.
În acest pasaj poate fi rezumată întreaga dramă a cărții, dar și întreaga dramă a omului contemporan, ieșit din timpul său și aruncat într-o lume în care totul i-a scăpat de sub control. Fiindcă autorul ne „minte” frumos când ne lasă impresia că ar vorbi numai despre victimele cotidiene ale comunismului (n.r. socialismului), personajele sale sunt, în realitate, frați gemeni cu oamenii timpului nostru, sunt contemporanii noștri perfecți. Mentalitatea acestor oameni, ca și prioritățile lor sunt uluitoare și, în același timp, atât de ușor de recunoscut, iar autorul le prezintă cu o empatie uriașă, „asezonată” cu umor negru de cea mai bună calitate. Îți vine să râzi și să plângi citind povestirea „Toate la timpul lor” (a se observa, iarăși, cu mare luare aminte, selecția atentă a titlului), magistral mozaic al revoluției din 1989, așa cum este ea văzută de la periferia istoriei. E de neuitat pasajul în care familia protagonistului fugărește, pe străzile orașului în plină revoluție, porcul scăpat pe care urma să-l taie de Crăciun, animalul devenind un simbol suprem pentru libertatea și bunăstarea pe care poporul român le „fugărea” în acea perioadă.
Volumul începe cu trăsnaia unui copil care-și dă foc la casă și se termină tot cu „trăsnaia” unui copil mai mare care, mergând la o petrecere studențească nevinovată, reușește să înfurie autoritățile comuniste și este dat afară de la universitate, fapt ce rezultă în uciderea sa pe străzile Timișoarei chiar la începutul revoluției, o revoluție despre care el habar nu are nimic și care face parte din aceeași dezlănțuire a timpului sălbăticit, a timpului care nu mai ascultă de om. Am putea spune despre această ultimă povestire că este un studiu asupra așa-numitului butterfly effect (aflată la baza teoriei sistemelor copmplexe – teoria haosului,o ramură a matematicii și fizicii moderne formulată de către Edward Lorenz în 1960, care descrie comportamentul anumitor sisteme dinamiceneliniare, care prezintă fenomenul de instabilitate numit sensibilitate față de condițiile inițiale, motiv pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung, deși se conformează legilor deterministe, este imprevizibil, adică aparent haotic (de unde și denumirea teoriei, aplicat cu succes într-o serie de lucrări științifice publicate în Jurnalul Bucureștiului și prezentate la importante congrese și simpozioane internaționale de către Thomas Csinta în domeniul socio-judiciar, la studiul marii criminalități organizate, în special franco-belgiene). Și tânărul nostru, ca și toate celelalte personaje ale cărții, reprezintă o imagine a omului universal–întotdeauna victimă colaterală a istoriei.
Revin la povestirea „O zi lungă” pentru a sublinia un aspect care m-a impresionat profund. Scena în care mama protagonistului se află în spital, cu mințile rătăcite și tratată ca o cantitate neglijabilă, mi-a adus aminte, cu o forță tulburătoare, de un episod pe care l-am văzut cu ochii mei într-un spital de neurologie. A fost una din experiențele cele mai marcante ale vieții mele și poate cea mai importantă lecție pe care ți-o poate oferi practica dintr-un spital, o lecție despre bătrânețe și boală, despre omul care se crede atotputernic numai ca să fie redus de timp la o totală neputință. De aceea, volumul în discuție nu este numai o carte de sfârșit de veac, ci și de sfârșit de viață, atâta vreme cât odată cu moartea fiecărui om dispare o întreagă lume. O carte de sfârșit de veac, la începutul acestui secol al nostru care pare că vrea să se sfârșească când abia a început. În cele din urmă, trebuie să-i dai dreptate autorului–timpul este, într-adevăr, o perfuzie. Una cu otravă.
Maria Anastasiu (Memorie Culturală)
Sibiana Mirela Antoche – interviu cu poeta Maria Anastasiu, Râmnicu Vâlcea
Promovarea online a instituțiilor, jurnalelor și articolelor academice
Lucrări intelligence
„Puterea de la Puterea informațiilor la Puterea în Intelligence”(Tiberiu Tănase-coordonator, autori Ovidiu Boureanu și Petru Ștețcu, Editura Concordia, Arad, 2024)
Recenzie. Noua carte apărută la editura Concordia reprezintă un amplu proiect documentar și documentat asupa unui subiect prezent în viață, în societate și istoria umanității și anume „Puterea” privită din mai multe puncte de vedere. Aceasta se bazează pe o amplă documentare și bibliografie privind puterea–pornind de la termenul, concept semnificații și domenii în care este prezentă dar și modalitați de raportate privind importanța acesteia în diverse domenii și situații. Pe parcursul celor XV capitole autorii de prezintă multe și intresante noutăți privind termenul și conceptul de putere pornind de la Introducere (p. 13), la definiții–care încep cu clasica întrebare „Ce este puterea?” cu raspuns pornind de la Dex la conceptul puterii, fețele puterii, dar și la puterea ca decizie sau puterea ca preluare a controlului.
Sunt prezentate și fețele puterii, care sunt sunt autoritatea și legitimitatea. Foarte interesanta lucrare debutează cu un prim capitol unde în Secțiunea a 3-a avem informații documentate despre „Putere” versus „Autoritate”, „Ce este puterea?”„Care este autoritatea?” Dar și diferența dintre putere și autoritate. De menționat tot aici în Secțiunea a 4-a se fac referirila la Dominație versus Autoritate iar în Secțiunea a 5-a unde sunt prezentate Puterea, politica și statul. Sunt importante raspunsurile la întrebarile cum ar fi Ce este puterea politica?.De mare interes este și Secțiunea a 9-a, al aceluiaș prim capitol care tratează Analiza Puterii și se referă la Analiza SWOT (slăbiciuni, oportunități și amenințări). Urmează un important capitol și anume cel referitor la Puterea Mondială ce conține referiri puterea mondială și scopul acesteia, Guvernul Mondial,Organizarea Piramidei Puterii la p.81.
Întalnim și alte capitole foarte importante cum este cel referitoar la „Puterea informației” (p. 129), și în mod deosebit la conceptul de informație, dar și considerații despre puterea informației, precum și despre puterea informației într-o societate liberă. Importante sunt referințele la „Puterea militară” (p. 255) în ceea ce privește evoluţia marilor puteri. Astfel, Secțiunea a 2-a tratează un aspect absolut de interes pentru puerea statelor și anume despre țările cu cele mai mari armate din lume și despre cele mai mari puteri militare din lume. Important este și capitolul ce prezintă „Puterea Economică” (p. 279) cu referiri la „Puterea pieței” legate de noțiunile „Ce este puterea de piață?” Înțelegerea puterii pieței cu exemplu de putere de piață și structurile de putere ale piețelor până la prezentarea conceptele de putere și emergență.
De subiniat capitolele ce urmează despre „Puterea politică” (p. 307) pornind de la definiția puterii politice. Ce este politica și cum funcționează? Conceptul de putere politică puterea alienată și conținut și trăsături ale puterii politice și Autoritatea și Legimitatea politică. Cel de–al X–lea Capitol se referă la „Puterea Mass-Media” pornind de la definirea presei, evoluția presei în decursul timpului., funcțiile presei. Presa, a patra putere în stat, „Comunicarea politică”, și când puterea ascultă de presă, dar și despre libertatea presei. Acest capitolul este urmat de alte capitole de mare interes și anume „Puterea organizației” și foarte important „Puterea intelligence”-ului. Aici se fac referiri la „Ce este Intelligence?” Dar și la Puterea în intuiție și decizie în activitatea de intelligence.
Trebuie menționat că importanţa activităţii intelligence pentru orice stat-naţiune este în mod direct legată de ameninţările şi vulnerabilităţile la nivel local, regional şi global, de rolul aspectelor politico-militare şi economice pe scena internaţională, precum şi de atitudinile liderilor faţă de structurile de intelligence şi securitate naţională. Unele din cele mai importante aspecte şi tendinţe care vor caracteriza şi influenţa mediul şi organismele de intelligence ale statelor-naţiune în secolul XXI ar putea fi „Forța cunoaşterii”, prioritară, dar și esentială și se va baza pe informații. În prezent cunoaşterea are valoare, iar intelligence adică informația strategică este putere. Cunoaştere fără intelligence nu poate exista, la fel cum un intelligence calitativ nu poate să se manifeste fără cunoaştere. Deoarece cunoaşterea este astăzi cel mai important şi util element al competitivităţii la nivel global şi devine cea mai importantă resursă a unei naţiuni, am putea afirma că se naşte o nouă componentă, anume „intelligence-ul cunoaşterii”, care devine astfel elementul complementar al domeniului intelligence-ului și esențial puterii. Deci, putem afirma că „Puterea” se mută acum dinspre state-naţiune, spre state-piaţă şi mai nou spre state-reţea. Adică dinspre state spre grupuri unite în reţele, dinspre legile fizicii şi puterea fizică spre legile cibernetice şi puterea creierului („brain power”), iar paradigma „cine are informaţia deţine puterea”
Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
[…] Cartea „Călătorie însingurată” (O altfel de căutare a timpului pierdut) a poetului, prozato… […]