Care sunt mai ucigătoare, Democrația sau Globalismul? Corespondență de la PGR (Puiu – Gheorghe Răducan, poet și publicist)

Ce este democrația?

Pe cât de simplu, pe atât de complicat s-o definești – nu mă refer aici la partea teoretică a lucrurilor. Și simplu și complicat cuvântul democrație sună frumos. Iata ce ne spune Wikipedia despre Democrație: „Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία-demokratia, de la demos, „popor”+kratos, „putere” = „puterea poporului”) este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii”. Nu prea se nimeresc lucrurile. Trăim vremuri unde aleșii democratic devin antipopor.

De democrație s-a vorbit încă de când popoarele credeau în zei și la un moment dat cineva ar fi zis: – Bă, ia mai terminați cu zeii (!) Și de-atunci a apărut unul singur, Dumnezeu. Tot democrație a fost și de la această schimbare, de la trecerea la Dumnezeu, când, democratic, sfânta fecioară Maria a dat naștere lui Iisus Hristos, știința religioasă eplicându-ne cum, știința modernă, democratică, abținându-se de la acest procedeu de naștere, adoptând însă apariția omului pe pământ, tot democratic prin descinderea din „„și coborâtul din pom. Și așa, și așa, metodele tot democratice sunt.

De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separarea puterilor în stat. Putem spune după practicile actuale că democraticii din conducere luptă pentru respectarea drepturilor omului? Nu se știe oare că poporul are dreptul să fie mințit, să fie furat, să fie umilit și asta… în numele democrației în care a votat?

În antichitate, orașul-stat Atena a experimentat o formă de democrație directă, prin care toți cetățenii discutau periodic problemele cetății în agora și luau împreună decizii.

În ziua de astăzi, termenul este, de cele mai multe ori folosit cu sensul de democrație liberală, „formulă de democrație avansată caracterizată prin echilibrul constituțional dintre valoarea fundamentală a democrației (în speță, egalitatea) și cea a liberalismului (libertatea)”, dar există multe alte varietăți, iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate că termenul democrație este utilizat, de obicei, în contextul unui stat politic, principiile sale sunt aplicabile și altor organisme sau entități, cum ar fi universitățile, sindicatele, companiile publice sau organizațiile civice.  Da, știm cu toții, democrația „se aplică” de la statutul de individ  până la mici grupări până la nivelul de stat suveran, democratic. Nu odată am auzit, chiar și la școala elementară; – Bă, ți s-a urcat democrația la cap? Și cu toate astea, deși aveai totală dreptate, în numele democrației tăceai, taci pentru că erai (sau ești) pedepsit.

Democratic, nu! -Bă, ai dreptate, dar cine ți-o dă? Spunea un profesor de facultate unui coleg la un examen. Este democrație, bă! Și colegul meu sigur avea dreptate. Profesorul… nu și nu. Pe plan politic, democrația se definește ca regimul politic fundamentat pe principiul suveranității naționale (națiunea conduce statul prin reprezentanții săi aleși, pe principiul separării puterilor în stat și pe principiul egalității tuturor în fața legii). O mică glmă, banc s-ar nimeri aici. Se spunea în vremea comunismului că cea mai bună mâncare și cele mai bune băuturi le serveau poporul – prin reprezentanții săi. Democrație, nu! Democrația este inseparabilă de respectarea drepturilor omului și ale cetățeanului. Democrația modernă are la bază trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez)

Un element important al democrației este constituția. Acest document, votat de către popor prin referendum organizat în mod liber, reglementează drepturile și libertățile individului într-un stat și definește limitele puterii conducătorilor aflați în diferite funcții din stat și din guvern, definește politicile fundamentale și stabilește structura, datoria și puterea guvernului. Și când puterea democratică nu respectă constituție, cum este, „tovaroși”?!

Nici Dex-ul nostru nu stă degeaba și ne explică frumos, elegant: „Democrația este o formă de organizare și de conducere politică a societății, bazată pe principiul exercitării puterii de către popor. Formă de organizare politică a societății caraterizată prin participarea poporului la conducerea societății și bazată pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producție. Parte integrantă a centralismului democratic, caracteristică partidului marxist-leninist, potrivit căreia membrii partidului aveau dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului și de viața internă de partid. Concepție politică potrivit căreia puterea trebuie să fie exercitată de către popor.”

Măi, da ce mai conduce poporul în toate democrațiile lumii. Democrație poate fi și cel mai mincinos cuvânt, ba și periculos pentru că în numele democrației s-au asuprit popoare, au fost ocupate teritorii, au fost omorâți oameni și nu foarte puțini. Au apărut și dispărut Imperii, tot în numele democrației.

Noţiunea de democraţie a fost şi încă mai este un subiect de dezbatere. Din Antichitate şi până astăzi  democraţia a evoluat şi s-a modernizat. Termenul de democrat/democraţie a fost folosit chiar de comuniştii români după 23 august 1944. Și ce mai democrați am mai fost în timpul comunismului! De-aia prin revoltă populară, ori lovitură de stat cum se mai spune am scăpat de acea democrație… Am scăpat… așa s-ar zice, dar ca la noi… la nimeni. Pleacă-ai noștri, vin ai noștri.. sau Măria cu altă pălărie, dar… tot democratică se spune. Să vedem cum a fost cu democrația prin Grecia Antică de un de foarte multe lucruri ne-au rămas. Iată zece lucruri despre ce înseamnă democraţia şi cum a evoluat ea.

Noţiunea de democraţie care a apărut în Grecia Antică. A fost alăturată unor concepte ca egalitatea tuturor în faţa legilor, libertatea, egalitatea puterii, libertate egală de exprimare, considerându-se că doar democraţia ar putea să le realizeze pe toate, celelalte forme de guvernământ având chiar mai multe defecte. Așa ceva au spus și foștii, dar și actualii noștri comuniști. Realizările instituţionale ale democraţiei greceşti însă s-au dezvoltat în interiorul polis-ului, structurându-se în special, în adunarea cetăţenilor din Atena, modelul fiind transmis ulterior oraşelor din Liga delio-antică.

Și încă vreo două date despre Grecia. Situată în bazinul răsăritean al Mării Mediterane, Grecia este înconjurată de circa 2000 de insule şi brăzdată de munţi. Peninsula şi insulele sînt sărace în zăcăminte minerale. Râurile sînt tumultuoase, iar cîmpiile nu ocupă spaţii mari. Clima uscată şi aridă nu permite decît cultivarea plantelor care suportă seceta. Aşezarea geografică i-a asigurat Greciei condiţii favorabile pentru dezvoltarea comerţului, vieţii portuare şi navigaţiei. Civilizaţia greacă antică a cunoscut mai multe etape în evoluţia sa:

•  Epoca minoică (3000 –1200 î.Hr.). O civilizaţie originală s-a format pe insula Creta către începutul mileniului al III-lea î.Hr. – civilizaţia minoică – de la care s-au păstrat palatele din Cnossos, Phaistos, Mallia.
• Epoca creto-miceniană (1600 –1100 î.Hr.). Este etapa etnogenezei grecilor. Către mijlocul mileniului al II-lea î.Hr. indo-europenii pătrund în valuri succesive în sudul Peninsulei Balcanice. Primul val l-au constituit aheenii, eolienii şi ionienii.

Pe parcursul secolelor XIX–XIV î.Hr. ei se instalează pe ambele maluri ale Mării Egee şi în numeroasele insule din zonă, inclusiv pe insulele Rhodos, Creta, Cipru. Aceste populații practicau agricultura şi creşterea animalelor şi utilizau bronzul. Al doilea val de migratori îl reprezintă dorienii, o populaţie războinică, dotată cu arme de fier, care le-au înlesnit cucerirea rapidă a Greciei, împingîndu-i pe aheeni către coastele Asiei Mici şi insulele Mării Egee. Migraţia dorienilor pecetluieşte sfîrşitul civilizaţiei miceniene. Din simbioza aheenilor şi dorienilor se va naşte ulterior poporul grec.

Puiu-Gheorghe Răducan

Notă. A se vedea și articolul autorului

„Eminescu să ne judece!” (Corespondență de la poetul și prozatorul Puiu – Gheorghe Răducan)

Articole asociate

Oglinda, mister, tradiție și intrarea în alte dimensiuni (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator și eseist, Grecia – Atena)

Pași prin istorie, călător prin timp–Discul din Phaistos (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator și eseist, Grecia – Atena)

Pași prin istorie, călător prin timp – Platon (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator și eseist, Grecia – Atena)

Pași prin istorie, călător prin timp – școala și mormântul lui Aristotel (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator și eseist, Grecia – Atena)

Nota redacției

CUFR (Consultanță Universitară Franco – Română, Research & Development – Headhunting) de pe lângă Școlile Superioare Franceze de Înalte Studii (Les Grandes Ecoles). CUFR (Conseil Universitaire Franco – Roumain Research & Development – Headhunting, auprès des grandes écoles françaises). Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development – Headhunting)

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului