Dedic acest articol regretatului Prof. univ. dr. Ion Iordăchel (1933-2011), reputat sociolog, fost șef al catedrei de Sociologie la Academia de Studii Social-Politice Ștefan Gheorghiu (1945-1990) de la care am auzit pentru prima dată de „Sociologia Matematică” cu peste 4 decenii și jumătate în urmă. Fost coleg de liceu și prieten intim cu fiul său Dr. Ing. Biol. CP1 Radu Iordăchel (fost director al Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”) la Colgiul Național Gheorghe Șincai din București (Radu la „Clasa de Băieți”, iar eu la „Clasa specială de Matematică”-cu un program special experimental, „îmbunătățit” mult față de cel de la „secția reală” în care erau aleși cei mai „străluciți” elevi cu nota 10/10 la matematică-olimpoci, evidențiați ca rezolvitori de probleme ai Gazetei Matematice Seria B, etc., dar și cu o medie generală peste nota 9/10), prin intermediul lui am avut ocazia și șansa să studiez sociologia după lucrările dânsului (cursuri universitare, cărți, articole, etc.) și să pot beneficia de un sprijin didactic și de cercetare, mai ales în domeniul sociologiei matematice care, ulterior, a devenit pentru mine atât o pasiune cât și o profesie.
O serie de rezultate pe care le-am obținut în studiul comportamentului infracțional în mediul carceral (în anii 1990-2020) după stabilirea mea definitivă în Franța (în 1988), sunt roadele colaborării noastre. În semn de recunoștință, i-am dedicat și dânsului (alături de alți mentori), ocarte (în limba franceză, 650 pag. format A5, nivel Licență/Master-Vol.19 din seria de lucrări „Concours Grandes Ecoles”) consacrată marilor și tradiționalelor concursuri de admitere în cele mai prestigioase școli superioare franceze de înalte studii economico-comerciale și de management, clasate în top 5 (din cca 300)-HEC Paris, ESSEC-Business School, ESC Paris Europe, EM-Business School Lyon, EDHEC-Business School.
Nota redacției. Majoritatea „ziariștilor cu diplomă” (ai Facultății de Ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu”) din „perioada socialistă” a României au fost studenții profesorului Ion Iordăchel (printre care și Mircea Dinescu, care și recunoaște acest adevăr istoric, no comment!). Din contră, tot o mare majoritate a lor, ascund acest lucru și susțin în CV-ul lor că ar fi absolvenți ai facultății FJSC (Jurnalism și Științele Comunicării) a Universității București, pentru că după Revoluția din 1989, Academia de Studii Social-Politice Ștefan Gheorghiu fiind desființată prin Hotărârea de Guvern nr. 55 (din 19 ianuarie 1990), facultățile sale de psihologie și sociologie, de jurnalistică și de înalte studii politice au fost „integrate” în Universitatea București. Ministerul Învățământului a hotărât de asemenea și echivalarea studiilor politice la Academia „Ștefan Gheorghiu” cu cele de la ASE (Academia de Studii Economice), absolvenții Academiei „Ștefan Gheorghiu” primind diplome de economiști.
În lucrările sale, prietenul și colegul meu, marele intelectual contemporan (absolut) neînregimentat Grid Modorcea (considerat scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului) își imaginează o lumea nouă care urmează, „o nouă geneză”, „Lumea 2” pe care o descrie, de altfel, detaliat, în cartea sa „Cetatea Inocenței” (Cetatea inocenței), probabil, asociată cu Noua Ordine Mondială (o conspirație mondială condusă de grupuri de putere financiară și politică, în care o elită mondială ocultă ar conspira cu țelul constituirii în final a unui guvern mondial, care ar înlocui rapid guvernările statelor naționale suverane și ar pune capăt luptelor pentru putere pe plan internațional) lipsită de venalitate (caracterialitate), în care vor domina creativitatea neînregimentată, valoarea absolută a omului (intelectual), puritatea sufletească a cestuia, corectitudinea (absolută), etc. „Chiar dacă oamenii, cititorii cu care am discutat, nu sunt pregătiți pentru o nouă geneză, important este faptul că au fost curioși și m-au crezut. Curiozitatea și credința sunt căile spre purificare. Repet, nu sunt fatalist, constat numai că prima geneză a dus la Lumea I, lumea în care trăim, care crește strâmb de la facere, fapt pe care l-a constatat și Dumnezeu, încă de acum două mii de ani, altfel nu m-ar fi inspirat să-mi imaginez Civitas Innocentiae, Lumea II, în care nu există Holocaust, ură, mizerie umană, ci numai pace, numai creație și bucurie. M-a ales pe mine să fiu mesagerul acestei noi lumi, fiindcă eu nu știu ce este ura. Nici răzbunarea.”
Deși după părerea mea, care sunt „înregimentat” doar în mediul infracțional (criminal) pe care îl studiuez cu mijloace matematice sofisticate (teoria complexității, a sistemelor formale, teoria fractalilor, a teoriei grafurilor și a cercetării operaționale, etc.) și despre care am scris zeci de mii de pagini (publicate în articole și cărți–seria de „Investigații jurnalistice în serial”–în 12 volume, totalizând cca 50.000 de pagini) această lume, despre care vorbește Grid este (mai mult sau mai puțin) una utopică, un „eveniment imposibil” din punct de vedere matematic (cu o propbabilitate de realizare convergentă–„în normă”–către zero) n-ar fi exclus, ca rezultatul să fie adevărat, adică, această Lume 2 să fie o cetate a inocenței, care conform teoriei (ideologiei) marxiste elaborate și implementate de către Karl Marx și Friedrich Engels nu putea fi atinsă decât într-o orânduire socială suprerioară (în raport cu feudalismul capitalismul și chiar socialismul) numit comunism (un sistem social în care nu există stat, monedă, clase sociale și proprietate privată asupra mijloacelor de producție și care are scopul de a realiza o societate egalitară) cu „toate bunurile aparținând societății ca întreg și toți membrii acesteia bucurându-se de același statut social și economic”, creat conform principiului „De la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi” (prezent de altfel și în „Noul Testament” dsr și în filozofia Sfântului Ioan Gură de Aur conform căreia „toate bunurile lumești trebuie egal împărțite între creștini”. Având în vedere însă modul în care evolează societatea, în special grație Inteligenței Artificiale, este cert faptul că implementarea unei noi ordini mondiale la „tranziția de fază” din „Lumea 1” în „Lumea 2”, va fi atât oportună cât și necesară pentru supraviețuirea speciei umane, care conform tuturor aparențelor, structural și principial va converge („în produs scalar”) către cea specifică, din păcate, (neo)comunismului.
Începând deja cu acest secol (mileniu), hiper(post)industrializarea, inter-, pluri și transdisciplinaritatea fac ca o serie de locuri de muncă, într-o serie de domenii (mai mult sau mai puțin vitale) să dipară (mai mult sau mai puțin forțat), ceea ce, dacă avem în vedere creșterea continuă a populației globului, ne conduce la obligativitatea regândirii principiilor socio–economice și politice care stau la baza societăților de consum (mai mult sau mai puțin diversificate) cărora aparținem în funcție de diferitele noastre „coordonatele generalizate”, terestre.
La elaborarea unor noi societăți guvernate de către noua ordine mondială (cu noi „legi de compoziție” interne), o contribuție mai mult decât importantă vor avea rețelele de socializare (ca unul dintre rezultatele hiperdezvoltării), care vor genera la rândul o „matrice a nevoilor personale” construită empiric, specifică fiecărui membru al acestora, alături de alți contributori cum sunt fiscul, operatorii de telefonie, furnizorii de electricitate & gaz, băncile, asigurările, cazierul judiciar, fișa medicală, etc., în principiu, un set de „variabilele independente” care vor genera un „spațiu”, natura căruia poate fi definită (teoretic) astfel, încât acesta să fie compatibilă cu „matricile” definite empiric (prin observabile).
Cu alte cuvinte, teoretic (în cadrul unui model matematic specific sociologiei matematice), fiecare membru al societății (sau al unei submulțimi a acesteia) în noua ordine mondială va fi monitorizat în spațiul atașat acesteia, prin matricea sa personală (cu „spectrul de valori” al acesteia, căruia se poate asocia și un cod). Practic, acest lucru ar putea fi realizat (într-un viitor nu foarte îndepărtat) prin implantarea unui cip în corpul uman (în diferite locuri) ceea ce ar putea permite, (geo)localizarea lui, în mod obișnuit, prin sistemul de poziționare globală GPS (Global Positioning System) și alte tehnologii conexe, printre care cel mai important rol ar avea inteligența artificială.
Într-un asemenea context, vorbim deja de o „supraveghere electronică” a umanului (omului), sau mai mult de o „libertate sub sechestru electronic” (limitată), ceea ce va interzice, automat, comiterea de infracțini în raport cu „legislația” noi ordini mondiale (indiferent dacă ea este democratică sau dictatorială), deci ridicarea (anularea) „responsabilității penale”. Cu alte cuvinte, supus constrângerilor (unui sistem de constrângeri, mai mult sau mai puțin restrictive), modelul matematic al comportamentului uman va putea fi „aproximat” din ce în ce mai mult, prin cel expus în „Mecanica socială” de către marele nostru matematician și pedagog Acad. prof. Spiru Haret („Mecanica socială” la București–1910 și „Mécanique Sociale” la Paris–1911), adică supus legilor de mișcare ale unui sistem de particule punctiforme.
În principiu, mișcarea unui ansamblu (sistem) de particule (fără „conștiință”), din punct de vedere mecanic (indiferent de starea sa de agregare), este haotică iar „ciocnirile” dintre acestea sunt fie (perfect) elastice (în cazul ideal–în care nu există deformări și energia cinetică se conservă), fie (perfect) inelastice (plastice, în cazul real–în care are loc variația energiei interne și corpurile se cuplează), ceea ce din punctul de vedere al „conștiinței” permite și interpretări social–politice și economice. Însă, în cazul „libertății sub sechestru electronic” aceste ciocniri vor putea fi controlate, deci limitate și reduse, la „fome elastice”, cu mijloacele inteligenței artificiale, ceea ce ar putea avea ca efect reducerea „gradului de degenerare” al haousului, adică, introducerea unei ierarhizări, făcând mulțimea (de particule) „ordonată”, probabil și în funcțe de „matricea de nevoi personale” (care poate fi modelizată, tot după nevoi, în cadrul sociologiei matematice). La scară mondială modelul ar putea controla chiar și „Ciocnirea civilizațiilor” conform ideii expuse de către Samuel P. Huntington (fost professor la Universitatea Harevard) în lșucrarea sa „The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order” în 1996.
În sfârșit, crearea unei „societăți ordonate” (o aproximație „liniară” a neocomunismului), în cadrul unei noi ordini mondiale, va avea ca efect (direct sau indirect) implementarea unei „inocențe”, a unei „purități sufletești” care nu poate fi nici concepută și nici realizată în cadrul unei societăți democratice (de tip capitalist) la care se referă Grid Modorcea în cartea sa „Civitas Innocentiae” („Cetatea inocenței”). Merită de remarcat (subliniat) aici și faptul că utilitatea implantării de cip în corpul uman (pe mână, sub piele, etc., susținut în „masa”, în particular, de către suedezi) este determinat de o serie de „avantaje” pe care acesta ar prezenta (aparent) în „viața de zi cu zi” al „omului de rând” (nu neapărat inocent!) util pentru o serie de operaţiuni implementate deja (sau cele care urmează a fi implementate prin intermediul unor programe europene) prin intermediul unor „aplicații inteligente”, care, în realitate, de fapt, reduc „gradele de libertate” ale individului și converg („tare” sau „slab” în funcție de parametrii aleși/utilizați) către o „societate ordonată” si structurată (atât pe nivele cât și pe niveluri).
În sfârșit, crearea unei „societăți ordonate” (o aproximație „liniară” a neocomunismului), în cadrul unei noi ordini mondiale, va avea ca efect (direct sau indirect) implementarea unei „inocențe”, a unei „purități sufletești” care nu poate fi nici concepută și nici realizată în cadrul unei societăți democratice (de tip capitalist) la care se referă Grid Modorcea în cartea sa „Civitas Innocentiae” („Cetatea inocenței”). Merită de remarcat (subliniat) aici și faptul că utilitatea implantării de cip în corpul uman (pe mână, sub piele, etc., susținut în „masa”, în particular, de către suedezi) este determinat de o serie de „avantaje” pe care acesta ar prezenta (aparent) în „viața de zi cu zi” al „omului de rând” (nu neapărat inocent!) util pentru o serie de operaţiuni implementate deja (sau cele care urmează a fi implementate prin intermediul unor programe europene) prin intermediul unor „aplicații inteligente”, care, în realitate, de fapt, reduc „gradele de libertate” ale individului și converg („tare” sau „slab” în funcție de parametrii aleși/utilizați) către o „societate ordonată” si structurată (atât pe nivele cât și pe niveluri).
Să nu uităm nici faptul că, desi teoria marxistă (marxismul), înainte de a fi „prelungită prin continuitate” cu cea leninistă (dând naștere marxism–leninismului) prevedea, tot teoretic, faptul că trecerea dintr-o altă Lume I (capitalismul) la o altă Lume II (socialismul), două sisteme social–economice și politice între care conflictul (istoric)/interacțiunea fundamentală debutează încă din secolul al XIX-lea, va avea loc într-o țară dezvoltată, bogată, cu un înalt „nivel de conștiință” (în principiu, occidentală, în care lupta de clasă–noțiune utilizată pentru a explica conflictele sociale și politice dintre clasele sociale își atinge apogeul), nu s-a întâmplat (deloc) așa. Pentru că Marea revoluție socialistă din Octombrie (Revoluția bolșevică din 25 octombrie/7 noiembrie 1917), cea de-a doua fază a Revoluției din Rusia, care a dat naștere și socialismului (sau comunismului în sensul contemporan al termenului) a fost, de fapt, o lovitură de stat organizată de către bolșevici sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin și este considerată ca prima revoluție comunistă din secolul al XX-lea, prin care bolșevicii au preluat puterea cu forța de la guvernul lui Aleksandr Fiodorovici Kerenski și care a înlocuit nu capitalismul cu socialismul, dar țarismul cu socialismul (contrar previziunilor teoretice marxiste), un eveniment istoric care nu coresponde nici măcare unei „tranziții de fază” dar unui „salt de fază” dictatorial (de la dictatura țaristă la cea a proletariatului).
Notă autorului. Menționez aici faptul că la origine, GPS (Global Positioning System) era un proiect de cercetare al USA Air Force (în cadrul Departamentului de Apărare), lansat la cererea al celui de-al 37-lea președinte al SUA, Richard Nixon (1913–1994, în funcție 1969–1974), iar cu realizarea lui a fost însarcinat Ivan Alexander Getting (1913–2003, inginer fizician și electrician american), care a și conceput principiul de funcționare al acestuia, având la bază un ansamblu de sateliți care gravitează pe orbite determinate în jurul Pamântului, emițând unde radio (unde electromagnetice cu frecvența inferioară a 300GHz sau cu o lungime de undă mai mică de 1mm), UHF (Ultra High Frequency).
Primul satelit este lansat în 1978, iar pâna în 1995, când sistemul devine efectiv funcțional, alți 28 de sateliți vor fi lansați în spațiu (dintre care 4 rezerve). Între timp, în 1983, cel de-al 40-lea președinte al SUA, Ronald Reagan (1911–2004, în funcție între 1981–1989), propune ca tehnologia GPS, folosită până atunci numai de către autoritățile militare, să fie disponibilă (gratuit) și celor civile (în special celor din aviația civilă). Această decizie este luată ca urmare a accidentului aviatic al zborului KE007/KAL007 (internațional, regulat), al companiei de aviație civilă sud-coreene Korean Airlines, care lega Seul de New York, via Anchorage (sudul Statului Alaska–SUA) cu un avion Boeing 747, doborât în spațiul aerian sovietic (în proximitatea insulei Moneron, la est de insula Sakhaline) de către un avion de vânătoare de tip Soukhoï Su-15 aparținând apărării aeriene al URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).
Printre cele 269 devictime (105 cetățeni sudcoreeni, 67 de pasageri și 23 PNT -Personal Navigant Tehnic, respectiv, PNC–Personal Navigant Comercial, 62 americani, 28 japonezi, 23 taiwanezi, 16 filipinezi, 12 hong konghezi, 8 canadieni, 5 iailandezi, 2 australieni și britanici, respectiv, câte un dominican, iranianian, malaezian, insian, suedez și vietnamez) se afla și Congresmanul american Lawrence Patton McDonald (1935–1983), membru al Partidului Democrat și al Camerei Reprezentanților a Statelor Unite ale Americii (între 3 ianuarie 1975 –1 septembrie 1983), în cel de-al 7-lea district din Statul Georgia. În 2000, cel de-al 43-lea președinte al SUA Bill Clinton (n.1946, în funcție între 1993–2001), confirmă importantă tehnologiei GPS pentru aviația civilă și autorizează democratizarea tehnologiei pentru marele public.
Menționez aici faptul că, teoria GPS a fost concepută și elaborată de către fizicianul D. Fanelli (tot în Cadrul Departamentului de Apărare al SUA), iar acest sistem de navigație prin sateliți nu este singurul funcțional. Alte asemenea sisteme de poziționare prin satelit au fost puse la punct și în alte părți ale lumii.
- În Rusia, GLONASS (Sistem planetar de navigație al Forțele Spațiale ale Federației Ruse/Sistem global de navigație satelitară rusă) lansat în 1980, devine operațional din 2011. Sateliții care îl compun se numesc Uragan (11F654/cu o masă de 1.413kg) și realizarea lor a fost făcută în cadrul BSMA (Biroului de Studii în Mecanică Aplicată) din Jeleznogorsk, iar plasarea lor pe orbită (în grupuri de câte 3) are loc la 19.130km în 3 plane orbitale înclinate între ele cu cca 65°.
- În China, este dat în folosință în 2000, COMPASS (BeiDou Navigation Satellite System/Sistem de navigație și de poziționare prin satelit chinez), asigurat prin 3 tipuri de sateliți: 5 sateliți în orbită geostaționara/GEO (geostationary orbit) – circulară în jurul Terrei la circa 35.860 km cu înclinatie nulă față de Ecuator, 3 în orbită geosincrona/GSO (geosynchronous orbit) înclinata cu 55° față de Ecuator și 27 în orbite circulare medii/MEO (Medium Earth Orbit) situate între 2.000–35.786km altitudine, adică deasupra orbitei terestre joase și sub orbită geostaționara. Acest sistem este operațional numai pe teritoriul republicii Chineze și pe cele ale țărilor vecine.
- În India, în 2016 este lansat IRNSS (Indian Regional Navigation Satellite System/Sistemul indian de navigație regională prin satelit) operațional din 2016, cu o regională. Receptorii pot funcționa în India sau în vecinătatea ei, pâna la o distanță cuprinsă între 1.500–2.000 km de la frontierele ei. Terminalele în serviciul de bază furnizează o poziție cu o precizie de 20m. Acest sistem este compatibil cu sistemele GPS și Galileo (sistem de navigație prin satelit sau sistem de poziționare globală prin satelit civil al Uniunii Europene, parțial operațional începând cu sfârsitul anului 2016 care va fi finalizat în jurul sfârșitului anului 2024, fiind în termeni de acoperire și precizie, compatibil cu GPS și cel puțin la fel de performant că acesta). Acest din urmă sistem spațial, este constituit din 30 de sateliți, dintre care 6 de schimb (cu o masă de cca 700kg, pe orbite circulare medii la o distanță de 23.222km de Pamânt, în 3 plane orbitale distincte înclinate cu 56°) care emit un semnal proriu lor și retransmit un semnal de navigație furnizat prin segmentul de control (sistemul), constituit din 2 stații însarcinate cu supravegherea orbitei și a stării sateliților. Pentru punerea la punct al noului sistem de navigație, Agenția Spațială Europeană (European Space Agency, creat pe 30 mai 1975 cu sediul la Paris, cu un efectiv de cca 2.500 de salariați și un buget anual de cca 5,8Md€ și cea de-a 3-a agenție spațială în lume după NASA și Roscosmos–Agenția Spațială Rusă), promotor al sistemului Galileo a lansat între 2005–2008 2 sateliți experimentali de tip GIOVE (numele dat sateliților destinați să testeze sistemul de poziționare Galileo, desemnați înainte prin Galileo System Test Bed – GSTB) pentru testarea algoritmului de calcul, iar între 2011–2012, 4 sateliți IOV pentru validarea ansamblului sistemului, după ce Uniunea Europeană a semnat acordul cu Agenția Spațială Europeană în cursul lunii martie 2002, estimând costurile la cca 3Md€. Primul satelit experimental a fost lansat pe 28 decembrie 2005, iar un al 2-lea pentru validare în 2008. Desfășurarea primilor sateliți operationali debutează începând cu luna august 2014 prin trimiterea pe orbită a unei rachete Soyouz-Fregat (cu o masă proprie de 924kg și 5.320kg umplut cu Propergol/un amestec de carburant și comburant–elemente oxidante, capabil de reacții chimice puternic exoterme, utilizat în motoarele de rachetă), dezvoltat în anii 1990 de către constructorul rus NPO SA Lavotchkine (creat în 1937 și utilizat pentru schimbarea orbitelor sondelor și sateliților al lansatorului/aruncatorului Soyuz conceput în anii 1950, cu o greutate de cca 310 tone, 46m înaltime, capabilă de plasarea pe orbită a unei sarcini de 7 tone), cu un motor principal S5.92 care consumă un amestec de UDMH (1,1-dimetilhidrazina) și de peroxid de azot (tétraoxyde de diazote/N2O4) și a unei perechi de sateliți FOC (Full Operational Capability), care continuă într-un ritm de 4–6 sateliți anual. Pe 11 septembre 2015, deja 10 sateliți erau plasați pe orbitele lor, iar pâna la sfârsitul anului 2016, au urmat alte 8 lansări, astfel încât pe 15 decembrie 2016, serviciul era deja (parțial) operațional.
- În sfârsit, Japonia prepară (deasemenea) în prezent sistemul de navigație QZSS (Michibiki/Quasi-Zenith Satellite System), un sistem de poziționare prin satelit, regional complementar cu sistemul GPS (compus din 4 sateliți, urmând a fi plasați în spațiu de către lansatorul japonez H-IIA de putere medie de 10–15 tonne, pe o orbită joasă/orbite basse, dezvoltat în anii 1998-1999, de către Agenția Spațială Japoneză JAXA (Japan Aerospace Exploration Agency, creat pe 1 octombrie 2003, cu un buget anual de cca 3Md€). Sateliții QZS transmit 6 semnale în 4 benzi de frecvență dintre care 5 pot fi recepționate și de către sistemul GPS: L1-C/A (1575,42 MHz), semnal emis prin sistemul GPS; L1C (1575,42 MHz), respectiv, L2C (1227,6 MHz), semnale GPS care combinate permit corectarea erorilor ionosferice; L5 (1176,45 MHz), semnal GPS rezervat serviciului de securitate al aeronauticii; L1-SAIF (1575,42 MHz), semnal GPS pentru creșterea performanței semnalului și L6 (1278,75 MHz), semnal specific sistemului QZSS.
În încheiere, trebuie să avem în vedere faptul că în „Lumea II” (din „Civitas Innocentiae” a lui Grid Modorcea), o „societate ordonată” având ca mijloace de „ghidare” (manipulare) geolocalizarea spațială prin sateliți „unificată” într-un model standardizat (format din GPS, Galileo, GLONASS, COMPASS, IRNSS, QZSS, etc.), „gestionată” de noua ordine mondială sub influența inteligenței artificiale, va genera, în mod inevitabil, „omul-matrice”, „atomul-social”, „robotul-uman” al cărui CSG (Cod Socio–Genetic, ansamblul caracterelor sale psihosociologice), complementul CBG (Cod Bio–Genetic, acidul dezoxiribonucleic) în CGP (Codul Genetic Personal), care în Lumea I (în care ne aflăm, astăzi) poate fi conceput într-un spațiu socio-matematic, ca o „variabilă” care tranzitează între două stări stabile prin intermediul unui șir de stări cuasistatice conform unei ecuații diferențiale de ordinul 2 (linerizabil prin tehnici de segmentare), în Lumea II („societatea ordonată”) acesta devine cuantificat și reprezentat printr-o „observabilă”, care va trece de la o stare stabilă la alta, nu cu respectarea legilor fizicii clasice, ca în Lumea 1, dar cu cele ale fizicii cuantice, în care numerele cuantice (mai ales cele corespunzătoare nivelurilor energetice) vor fi cele care vor înlocui „traiectoria” în spațiul asociat acesteia, ceea ce va da naștere, tot în mod inevitabil, unor stări psihice și psihologoice haotice (cu „iresponsabilitate penală”) care pot fi studiate cu ajutorul sistemelor complexe și cu fractali.
Articole asociate
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
, hiper(post)industrializarea, inter-, pluri și transdisciplinaritatea fac ca o serie de locuri de muncă, într-o serie de domenii (mai mult sau mai puțin vitale) să dipară (mai mult sau mai puțin forțat), ceea ce, dacă avem în vedere creșterea continuă a populației globului, ne conduce la obligativitatea regândirii principiilor socio–economice și politice care stau la baza societăților de consum (mai mult sau mai puțin diversificate) cărora aparținem în funcție de diferitele noastre „coordonatele generalizate”, terestre. La elaborarea unor noi societăți guvernate de către noua ordine mondială (cu noi „legi de compoziție” interne), o contribuție mai mult decât importantă vor avea rețelele de socializare (ca unul dintre rezultatele hiperdezvoltării), care vor genera la rândul o „matrice a nevoilor personale” construită empiric, specifică fiecărui membru al acestora, alături de alți contributori cum sunt fiscul, operatorii de telefonie, furnizorii de electricitate & gaz, băncile, asigurările, cazierul judiciar, fișa medicală, etc., în principiu, un set de „variabilele independente” care vor genera un „spațiu”, natura căruia poate fi definită (teoretic) astfel, încât acesta să fie compatibilă cu „matricile” definite empiric (prin observabile). Cu alte cuvinte, teoretic (în cadrul unui model matematic specific sociologiei matematice), fiecare membru al societății (sau al unei submulțimi a acesteia) în noua ordine mondială va fi monitorizat în spațiul atașat acesteia, prin matricea sa personală (cu „spectrul de valori” al acesteia, căruia se poate asocia și un cod). Practic, acest lucru ar putea fi realizat (într-un viitor nu foarte îndepărtat) prin implantarea unui cip în corpul uman (în diferite locuri) ceea ce ar putea permite, (geo)localizarea lui, în mod obișnuit, prin sistemul de poziționare globală GPS (Global Positioning System) și alte tehnologii conexe, printre care cel mai important rol ar avea inteligența artificială.Într-un asemenea context, vorbim deja de o „supraveghere electronică” a umanului (omului), sau mai mult de o „libertate sub sechestru electronic” (limitată), ceea ce va interzice, automat, comiterea de infracțini în raport cu „legislația” noi ordini mondiale (indiferent dacă ea este democratică sau dictatorială), deci ridicarea (anularea) „responsabilității penale”. Cu alte cuvinte, supus constrângerilor (unui sistem de constrângeri, mai mult sau mai puțin restrictive), modelul matematic al comportamentului uman va putea fi „aproximat” din ce în ce mai mult, prin cel expus în „Mecanica socială” de către marele nostru matematician și pedagog Acad. prof. Spiru Haret („Mecanica socială” la București–1910 și „Mécanique Sociale” la Paris–1911), adică supus legilor de mișcare ale unui sistem de particule punctiforme. (...). În sfârșit, crearea unei „societăți ordonate” (o aproximație „liniară” a neocomunismului), în cadrul unei noi ordini mondiale, va avea ca efect (direct sau indirect) implementarea unei „inocențe”, a unei „purități sufletești” care nu poate fi nici concepută și nici realizată în cadrul unei societăți democratice (de tip capitalist) la care se referă Grid Modorcea în cartea sa „Civitas Innocentiae” („Cetatea inocenței”). Merită de remarcat (subliniat) aici și faptul că utilitatea implantării de cip în corpul uman (pe mână, sub piele, etc., susținut în „masa”, în particular, de către suedezi) este determinat de o serie de „avantaje” pe care acesta ar prezenta (aparent) în „viața de zi cu zi” al „omului de rând” (nu neapărat inocent!) util pentru o serie de operaţiuni implementate deja (sau cele care urmează a fi implementate prin intermediul unor programe europene) prin intermediul unor „aplicații inteligente”, care, în realitate, de fapt, reduc „gradele de libertate” ale individului și converg („tare” sau „slab” în funcție de parametrii aleși/utilizați) către o „societate ordonată” si structurată (atât pe nivele cât și pe niveluri). (...). În încheiere, trebuie să avem în vedere faptul că în „Lumea 2” (din „Civitas Innocentiae” a lui Grid Modorcea), o „societate ordonată” având ca mijloace de „ghidare” (manipulare) geolocalizarea spațială prin sateliți „unificată” într-un model standardizat (format din GPS, Galileo, GLONASS, COMPASS, IRNSS, QZSS, etc.), „gestionată” de noua ordine mondială sub influența inteligenței artificiale, va genera, în mod inevitabil, „omul-matrice”, „atomul-social”, „robotul-uman” al cărui CSG (Cod Socio–Genetic, ansamblul caracterelor sale psihosociologice), complementul CBG (Cod Bio–Genetic, acidul dezoxiribonucleic) în CGP (Codul Genetic Personal), care în Lumea 1 (în care ne aflăm, astăzi) poate fi conceput într-un spațiu socio-matematic, ca o „variabilă” care tranzitează între două stări stabile prin intermediul unui șir de stări cuasistatice conform unei ecuații diferențiale de ordinul 2 (linerizabil prin tehnici de segmentare), în Lumea 2 („societatea ordonată”) acesta devine cuantificat și reprezentat printr-o „observabilă”, care va trece de la o stare stabilă la alta, nu cu respectarea legilor fizicii clasice, ca în Lumea 1, dar cu cele ale fizicii cuantice, în care numerele cuantice (mai ales cele corespunzătoare nivelurilor energetice) vor fi cele care vor înlocui „traiectoria” în spațiul asociat acesteia, ceea ce va da naștere, tot în mod inevitabil, unor stări psihice și psihologoice haotice (cu „iresponsabilitate penală”) care pot fi studiate cu ajutorul sistemelor complexe și cu fractali.){kind=link}