Cu inima împietrită și ochii în lacrimi, aducem un ultim omagiu celei care a fost Virginia Zeani (21 octombrie 1925-20 aprilie) o stea strălucitoare a lumii operei. Născută în România, Virginia a cucerit scena muzicală internațională cu vocea ei puternică și emoționantă, dar și cu talentul ei incontestabil de a aduce personajele la viață prin interpretarea lor. Cariera ei a fost una deosebit de impresionantă, debutând la Opera Națională din București în 1948. În curând, a devenit un nume important în lumea operei europene, cu roluri remarcabile în producții de la Milano până la Viena și dincolo de acestea. A obținut o faimă internațională în anii 1960 și 1970, apărând în cele mai mari teatre de operă din lume. Cea mai mare realizare a carierei sale a fost interpretarea personajului Violetta din opera „Traviata” de Verdi, pentru care a primit recenzii superbe și aplauze înfocate. Vocea ei expresivă și muzicalitatea au transformat-o într-un adevărat idol al muzicii clasice. În plus, a fost o prezență admirabilă pe scenă, cu o personalitate puternică și o energie vibrantă.
Cu toate acestea, succesul profesional nu a fost singurul motiv de mândrie pentru Virginia Zeani. Ea a fost și o femeie puternică, independentă și devotată familiei ei. A fost căsătorită cu tenorul italian Ferruccio Tagliavini, cu care a avut un fiu, însă relația lor nu a fost una ușoară, cu separări și împăcări repetate de-a lungul anilor.
La vârsta de 7 ani a venit la Bucureşti, iar când avea 9 ani, un văr care studia conservatorul a dus-o să vadă „Madama Butterfly”. După spectacol, micuţa Virginia a plâns toată seara, iar când a ajuns acasă i-a spus mamei: „Uite, eu am să devin cântăreaţă de operă!”. „Fii serioasă!”, i-a răspuns părintele său. A început studiul muzicii încă de la vârsta de 12 ani, apoi, în paralel cu literatura şi filosofia, studiate la Universitatea din Bucureşti, a dezlegat tainele cântului, mai întâi cu Lucia Anghel şi, mai apoi, cu celebra Lydia Lipkowska. La 19 ani obţine o bursă în Italia şi se perfecţionează la Milano, cu Aureliano Pertile.
În anul 1948, are loc debutul, la Teatrul Comunal de Operă din Bologna, cu „La Traviata”, avându-l ca partener pe Arrigo Pola, cel care va deveni profesorul tenorului Luciano Pavarotti. Îşi va schimba numele din Zehan în Zeani, acesta fiind mai uşor de pronunţat în Italia şi în lume. Era momentul lansării „Violettei supreme”, cum a fost supranumită frumoasa primadonă, cea care a triumfat în dificilul rol verdian în 648 de spectacole, susţinute în întreaga lume, de la Moscova la New York, de la Londra şi Paris, la Philadelphia şi Roma. În anul 1950, cântă la Cairo, „Elixirul dragostei”, cu Beniamino Gigli.
În anul 1952, este chemată la Covent Garden din Londra, să o înlocuiască pe Maria Callas în „Puritanii” de Bellini. A început să îmbine rolurile de soprană lirico-lejeră cu cele dramatice, cunoscând succese deosebite la Florenţa, Barcelona, Viena, Sankt Petersburg, Paris, în roluri precum Gilda din Rigoletto, Manon, Linda di Chamounix, Mimi din Boema, Adina din Elixirul dragostei, Margareta din Faust, Somnambula, Aida, Madama Butterfly, Tatiana din Evgheni Oneghin, Manon Lescaut, Tosca, Adriana Lecouvreur, Fedora, Lina din Stiffelio, Elisabetta din Don Carlo, Desdemona din Otello, Charlotte din Werther, chiar Senta din Olandezul zburător şi Elsa din Lohengrin. Toate aceste roluri i-au stabilit o reputație de necontestat în repertoriul de „Bel Canto”. În anul 1955, Opera din Roma montează, special pentru Virginia Zeani, două producţii noi: „Alzira” de Verdi şi „Otello” de Rossini, opere care nu fuseseră încă reluate în secolul al XX-lea.
A urmat unul din marile sale triumfuri, interpretarea rolului Desdemonei, succes repetat când, împreună cu ansamblul Operei din Roma, apare pe scena Operei din Berlin și la Metropolitan Opera House din New York. În anul 1956, cântă în premiera „Giulio Cesare” de Handel, la Scala din Milano, avându-l ca partener pe basul Nicola Rossi-Lemeni–cu care se va căsători, un an mai târziu şi, alături de care, va forma unul dintre cele mai frumoase şi statornice cupluri din lumea lirică–şi de mezzosoprana Giulietta Simionato și tenorul Franco Corelli.
Special pentru Virginia Zeani, compozitorul Francis Poulenc a conceput, în 1957, rolul Blanche din opera „Dialogul Carmelitelor”, lucrare a cărei premieră mondială a avut loc la Scala din Milano. Acelaşi compozitor avea să scrie şi partitura solistei din „Vocea umană”. În 1966 a debutat la Metropolitan Opera, cu Violetta din Traviata şi a fost prima interpretă care a cântat la Scala toate cele trei roluri din Povestirile lui Hoffmann de Offenbach: Olympia, Giulietta şi Antonia. În anul 1972, Virginia Zeani interpretează rolul Magda din opera „Consulul” de Gian Carlo Menotti. S-a stabilit, apoi, alături de soţul său, în Statele Unite ale Americii, unde Virgina Zeani a fost, din anul 1991, profesoară de canto (Distinguished Professor) la Indiana University, School of Music, din Bloomington, Indiana. Una din cele mai bune eleve ale ei este soprana Angela Brown, care, în anul 2004, a debutat cu mult succes pe scena Operei Metropolitan din New York în rolul titular din opera „Aida” de Verdi.
Grație acestei educații muzicale de excepţie și tehnicii vocale impecabile, Virginia Zeani a reușit să mențină un standard foarte înalt de-a lungul celor 30 de ani de carieră internațională, interpretând peste 60 de roluri diferite.
Deși a părăsit scena operistică în anii 1982, Virginia Zeani a rămas o prezență importantă în lumea muzicii clasice, fiind adesea invitată să ofere masterclass-uri și să servească în juriile internaționale de concursuri de canto. Fără îndoială, moartea ei reprezintă o pierdere profundă pentru industria operei și pentru toți cei care au fost inspirați de talentul și pasiunea ei.
În încheiere, cu tristețe și cu respect, salutăm viața și cariera impresionantă a cântăreței de operă Virginia Zeani. Vocea ei va rămâne o sursă de inspirație pentru generații de artiști și ascultători. Drumul ei luminos s-a încheiat, dar amintirile frumoase pe care le-a lăsat în urmă vor rămâne în inimile noastre pentru totdeauna.
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
