Despre ce poate face presa la un Congres Internațional al românilor (și românofonilor) din Voivodina (A. C. Cofan, cercetător științific principal gr. III – Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, București)

Not redacției. Anul acesta, Congresul de Istorie a Presei a fost în orașul Novi Sad (Capitală Europeană a Culturii–2022), un oraș multicultural, în care conviețuiesc peste 20 de naționalități–comunități naționale, unde multilingvismul, multiculturalismul şi libertatea confesiunii sunt la ele acasă. Manifestarea din acest an a urmărit cercetarea etapelor de dezvoltare a presei comunităţilor minoritare, a presei din exil, diasporă, mai ales a diasporei românești astăzi, nu numai în România, ci şi în alte ţări est- şi sud-est-europene. A fost propusă, deasemenea, o analiză a modului în care au influenţat dezvoltarea Internetului şi telefoniei mobile viaţa de zi cu zi a acestor comunităţi, moblitatea lor transnaţională, precum şi mijloacele de informare în masă: presa scrisă, presa online, audiovizualul. Pentru că, comunităţile de români din străinătate indică o anumită realitate culturală, iar tendințele spre o informare obiectivă și corectă sunt uneori periclitate.

Principalii organizatori ai Congresului Internațional de Istorie a Presei, ediția XV, au fost Departamentul de Limba și Literatura Română, Facultatea de Filosofie a Universității din Novi Sad și Asociația Română de Istorie a Presei, pe scurt ARIP (printre fondatorii acestei asociații, creată în urmă cu mai mult de 15 ani, în 2008 la Arad, numărându-se profesori universitari precum Ilie Rad din Cluj, Răduț Bâlbâie, Cătălin Negoiță din Galați, Ion David din Timișoara), în parteneriat cu Ambasada României la Belgrad, Academia Română, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu‟ din București, Biblioteca Filialei Timișoara a Academiei Române, Biblioteca Județeană „Lucian Blaga‟ din Alba Iulia, Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina și Societatea de Limba Română din Voivodina.

Evenimentul  a fost pus în mișcare în zilele de 16-17 septembrie 2022, la sediul Facultății de Filosofie din Novi Sad (Capitală Europeană a Culturii) unde s-au strâns o serie de universitari din România (București, Constanța, Alba-Iulia, Timișoara, Cluj), Voivodina (Zrenjanin unde se află Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina) și Serbia (Novi Sad), cercetători și ziariști de renume în meseria lor. Tema care a înflăcărat spiritele la acest Congres Internațional a fost Presa românească din diaspora și din exil, un subiect ardent și pasionant care a dat naștere unor dezbateri aprinse și unui bogat schimb de opinii și de experiență.

Ce e drept, precum se întâmplă de obicei, numărul participanților înscriși a la Congres a fost mai mare decât decât numărul de participanți propriu-ziși; dar li s-a acordat posibilitatea celor absenți fizic, să-și susțină ideile din expunerilor lor în mediul online, ceea ce s-a și realizat într-o secțiune distinctă unde comunicările s-au desfășurat prin intermediul unui link pe google meet. Limbile în care participanții și-au împărtășit opiniile au fost româna (iată că trăim vremuri în care pentru anumite zone ale Europei, limba română este limbă internațională!), franceza și engleza.

Impresionante au fost, în sesiunea plenară, comunicările a doi dintre participanți: prof. Nicu Ciobanu, redactor-șef al revistei Piramida și director al Editurii Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, care a vorbit despre dificultățile întâmpinate de românii din Voivodina în a primi o educație în limba română. Liceul român din Vârșeț este unul dintre puținele care mai funcționează, dar ca să fie și în Zrenjanin unul, trebuie să se adune un număr suficient de elevi români pentru care să fie aduși profesori la fiecare materie. Se nasc însă din ce în ce mai puțini copii, iar cei care se nasc în căsătorii mixte (româno-sârbe) învață ca limbă maternă sârba și nu româna, pentru că sârba oferă mai multe posibilități pe piața muncii și o potențială viață mai bună.

Există și studenți care absolvă Facultăți din Novi Sad sau Belgrad și, dintr-un număr de 30 de studenți care pleacă în România să-și facă un rost (în și cu limba română), doar trei dacă se mai întorc în Voivodina, în localitățile locuite de români (în număr de 42), iar, după cum spune monografia istorică (Românii din Banatul sârbesc) a lui Gligor Popi populația românească este în scădere. De aceea, abia dacă mai sunt în jur de 35 000 de vorbitori de română și, în funcție de procentul de vorbitori, româna se află pe ultimul loc după sârbă, maghiară și slovacă. Chiar și la Institutul Cultural Român din Zrenjnianin, singurele steaguri arborate sunt cel sârbesc și cel al Voivodinei, nu și cel al românilor, deși titulatura le ei trimite. A doua comunicare mai amplă a fost ținută de prof. univ. dr. Radu Carp de la Universitatea din București despre situația românilor din Valea Timocului, patria „românilor invizibili‟, unde situația este și mai disperată, probabil că vor dispărea cu totul în nici cincizeci de ani, pronosticul este destul de sumbru.

La secțiunea unde am fost programată eu-însămi, am ascultat cuvântarea, O istorie a presei, a dlui conf. univ. dr.  Răduț Bâlbâie (București) despre istoria presei și aspectele sociale și de mentalitate pe care le-a luat în considerare pentru a realiza un tablou diacronic al evoluției presei românești. D-na conf. univ. dr. Georgeta Orian, de la Universitatea din Alba-Iulia s-a implicat în dezvăluirile legate de revista Destin (Madrid) din exilul madrilen, la care au colaborat nume sonore din exilul spaniol precum George Uscătescu și Alexandru Ciorănescu și din care a reușit să cerceteze 16 numere la Universitatea din Cluj (Revista Destin din Madrid– o etapă importantă în evoluția presei exilului românesc din Spania). Colega mea de la Institutul G. Călinescu din București, Ana-Maria Bănică s-a ocupat de aducerea la lumină a piesei de teatru a unui italian de la începutul secolului al XIX-lea despre etnogeneza românească, o viziune romanțată în care cele două personaje centrale Traian și Decebal se împacă frățește la final (Traiano in Dacia–1807, o viziune artistică a etnogenezei poporului român). Domnul prof. univ. dr. Ilie Rad, din Cluj, nu a putut fi prezent din motive de sănătate. Conf. univ. dr. Lucian Ionică din Timișoara a pus o problemă interesantă, deși hors-concours, legată de formarea unei elite de oameni pasionați de citit și distanța enormă, abisală, care se cască între această elită și tinerimea ce nu mai citește nimic important și de valoare; ce ne rămâne de făcut, în mod, practic pentru a elimina abisul și a atrage tinerii de partea cititului.

Tot hors concours, la final, a ținut o expunere despre romanele românești contemporane din mediul online, din categoria celor care reflectă istoria comunistă recentă a României, scrise de un Radu Aldulescu, Norman Manea, Nicoleta Esinencu, Florina Ilis, Lucian Dan Teodorovici, etc., un doctorand sârb, Vladimir Mladenovici, care a prezentat de fapt o mică parte din teza sa de doctorat realizată în co-tutelă, Universitatea Novi-Sad și Universitatea Poitier (cu titlul La littérature roumaine en France: sa réception, sa place, son importance). Propria mea lucrare a conținut referințe la Petre Cârdu, românul din Voivodina, născut la câțiva kilometri de Vârșeț, în satul Sân Ianaș (1952), care a lucrat harnic pentru popularizarea și difuzarea ideilor marilor noștri exilați din interbelic în interviuri prin intermediul emisiunii realizate la Radiospectrum din Novi Sad (emisiuni similare cu cele realizate de Monica Lovinescu la Europa Liberă): Mircea Eliade, Emil Cioran și Eugen Ionescu (întâlniți în 1985 la Paris); de la o fișă de dicționar (căci, din păcate, Petre Cârdu nu există în dicționarele românești), lucrarea mea s-a orientat spre relevarea ecourilor activității sale culturale în presa românească a anului 2011 (cercetarea mizând pe un eșantion de 11 publicații românești dintre cele mai importante și renumite), după moartea harnicului traducător (m. 30 aprilie 2011) din poezia și filosofia românească (Ecourile activității culturale transfrontaliere a lui Petru Cârdu în presa românească postbelică după dispariția lui).

Congresul Internațional de Istorie a Presei Românești are deja o tradiție de vreo 15 ani și sperăm că nu se va încheia curând acest efort susținut al românilor din România și al românilor din Banatul sârbesc de a îndrepta reflectorul spre soarta românilor (supuși presiunilor deznaționalizării și pierderii limbii, acea limbă care e patria lor până la urmă). Iată la ce servește presa, la unirea în cuget și simțire și la difuzarea adevărului, atunci când ea își împlinește menirea.

A. C. Cofan, Ph. D. at Romanian Institute of Literary Theory and Critics G. Călinescu

Note. I have almost 30 years in didactic education field. I worked during these years, in a secondary school (four years) and at a higher level, in university education (14 years). I am accustomed with different methods and groups of ages from children to teenagers and adults. I won a work permit abroad, in a foreign university from UE, where I was teaching Romanian as foreign language during 2 years. So, I’m specialised and focused in teaching my mother tongue as a foreign language, through English, French and Spanish. I had as learners Slavic speakers (Bulgarian, Polish and Russian speakers), Romanic speakers (Portuguese, French, Spanish and Italian people), Germanic speakers (German people) and Oriental speakers (Chinese and Japanese spekears). I taught almost 8 years economic language in French, but I worked to teach common French too. I realized a book for post-intermediate level (B2-C1) called ‘Business Romanian for foreign students’ wich will be soon published. Specialties: I’m graduated in Romanian and French litteratures and languages. So, I have this double specialisation. In the last 8 years, I got a specialisation as a teacher in Romanian as foreign language.  

My book about grotesque                                

Galerie Foto Congresul de Istorie a Presei de la   Novi Sad

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului