„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π) – mituri și realități”. Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 1 (Generalități)

Filmele, romanele, televiziunea au creat detectivului particular o imagine care îl va urmări pentru totdeauna:  furișându-se prin locuri întunecate unde,  de după fiecare colț pândește un pericol,  într-un birou în spatele unui vraf de hârțoage dezordonate, printre scrumiere pline, pierdut într-un  nor de fum sau, în cel mai bun (fericits) caz într-un trenci  și cu pălăria trasă pe ochi, punând întrebări incomode…unui presupus supect. Totul misterios, în penumbră, un personaj care cel mai adesea ia legea în propriile mâini și o folosește pentru a găsi infractorul și a-l pedepsi…

Mass media românească de după 1989, nu a fost nici pe departe  generoasă cu detectivul particular autohton. A presupus că ar fi cel mult  ca cel din romanele Agathei Christie sau ale lui Raymond Chandler, ceva  de prin Căpitanul Roman al lui Traian Tandin sau din Melania Lupu–bătrânica simpatică și senilă în aparență, dar cu o inteligență ascuțită creată de Rodica Ojog Brașoveanu. Dacă jurnaliștii s-ar fi documentat așa cum a făcut-o profesorul colonel (r) Vasile Bobocescu pentru a scrie Istoria Poliției Române,  ar fi aflat că o atestare documentară a activității de investigații private se găsește încă de la 1929 când Alexandru Vaida Voievod, ministrul de interne al vremurilor,  moderniza Poliția Română și, în lege apar pentru prima dată,  „birourile de investigații private”, după model francez.

Pentru jurnaliștii ultimilor decenii, a fost mult mai de senzație să atribuie detectivului particular misiuni de buduoar, să îl pună să urmărească amante și să pândească de prin boscheți vreo beizadea geloasă,  încurcată cu o „mondenă” …În cursa cu senzaționalul, detectivul particular va fi întotdeauna pe locul doi, mai ales dacă va respecta deontologia profesională care îl obligă la discreție. De-a dreptul plictisitor! Și pe cine dealtfel să  intereseze un personaj care, în realitate aici în România (ca de altfel în întreagă lume) operează în cadrul unor reguli și în limita unei profesii? Similar cu un specialist din oricare alt domeniu, guvernat de lege și exigența pregătirii profesionale temeinice? S-a creat și promovat o concepție gresită conform căreia detectivul particular este un ins care spionează și actionează la limita legii, plantează microfoane și fotografiază pe gaura cheii…„un ochi din umbră” care scormonește prin viața oamenilor și filmează pentru amatorii de senzații o nevastă alergând cu sufletul la gură să își înfrunte „rivala”…sau asemenea detectivilor de la Hollywood interceptând telefoane sau intrând în case forțând o usă…

Detectiv privat în Uniunea Europeană

• Pe cine interesează totusi realitatea?
• Unde se termină misterul si unde începe adevărul?
• Până la urmă, cine si ce sunt detectivii particulari?
• Ce pot face ei?
• În ce condiții poate cineva deveni detectiv particular?
• Ce pot face detectivii dacă prind pe cineva comițând un act ilegal?
• Au ei competența de a soluționa situatia?
• Ce valoare are o anchetă privată?
• Ce proceduri trebuie să respecte?

Mulți dintre cei care vin la detectivii particulari cred că aceștia pot accesa conturi bancare, informații confidențiale și personale, pot accesa listingul de convorbiri și intercepta telefoanele, pot planta camere ascunse și pot scormoni peste tot sau aproape peste tot…În cele din urmă, cum risipim mitul potrivit căruia detectivii particulari pot acționa ca în filme, purtând arme, interogând infractori și emițând ipoteze de lucru pe panouri cu zeci de poze de la locul faptei,  trasând linii roșiiîntre suspecți ?

• Este asta realitatea?
• Sunt detectivii niște foști polițiști hârșiți și învățați cu criminalii și infractorii, retrași acum la pensie și din prea multă plictiseală, se mai dezmorțesc prinzînd soții sau soți  infideli ?
• Este viața lor una periculoasă și dusă în secret?
• Până la urmă, care este adevărul?
• De unde începe realitatea, unde se termină mitul ?

Ziarul „Poliția Capitalei-955”. În serial. Selecție de articole (prof. univ. dr. Thomas CSINTA – atașat de presă, Franța), Partea XI. (Profesia de Detectiv privat în Uniunea Europeană; Franța: Expulzări masive – Fără sentimente; Fraudă la Alocația de handicap – Adevărul este în altă parte; Imigrația clandestină și cota ridicată a criminalității, elemente vulnerabile ale Constituției Europene; Guyana franceză – „Pământul sacru”. Moarte pe Mana)

Un prim demers, ar fi chiar acesta: să încercăm să ridicăm un colț al cortinei, să lăsăm oamenii să vadă și să înțeleagă adevărata viață și activitate a detectivului particular. Să îl convingem, chiar pe el, pe cel care practică această profesie, să fie deschis, să vorbească despre greutățile lui, despre limitele sistemului, ale legii, ale instituțiilor nepregătite să îl primească și să îl sprijine, despre mentalitatea și percepția adesea greșită și insuficientă a societății, de multe ori rezervată și neprimitoare cu  această profesie. Mulți încă zâmbesc, chiar și de la înaltimea unor funcții publice, când au în fața lor o persoană care se legitimează ca detectiv particular. De la polițistul comunitar care uneori nu are habar  cine este și ce trebuie să facă un detectiv particular, până la funcționarul care îi refuză o cerere pe care acesta are dreptul să o facă, în numele clientului sau…detectivul particular se află adesea între Scila și Caribda, ambele exponente ale ignoranței, lipsei de informații, dezinteresului. Faptul că în România,  ancheta a fost strict în apanajul statului, a privat detectivul particular de evoluția de care s-a bucurat în restul lumii, obligându-l ca, după 1989 să se adapteze din mers, astfel încât să poată să se ridice la cerințele internaționale.

Una dintre acțiunile care s-au impus, a fost chiar constituirea într-o Asociație profesională, care să îi reprezinte interesele, să stabilească standardele, să își asume pregătirea profesională și, nu în ultimul rând să reprezinte o garanție, o măsură de protecție pentru cei care vor apela la astfel de servicii. Nimic nu este mai ușor decât exploatarea nevoilor oamenilor aflați în momente critice ale vieții lor,  în care cerințele de răspunsuri, de certitudini, de sprijin și consiliere în luarea deciziilor  corecte, îi fac vulnerabili și creduli. Cea mai veche Asociație, cea a Investigatorilor Britanici a fost înfiintată în anul 1913. Împlinirea unui secol de la constituirea acesteia, în 2013, a fost prilejul cu care detectivii din întreaga lume s-au întrunit la Londra să celebreze evenimentul, dar și să stabilească standarde și proceduri comune, reguli de cooperare  și sancțiuni profesionale.

„Private investigator” în Uniunea Europeană, Euro-Police (prof. univ. dr. Thomas CSINTA, Corespondență din Franța)

Cu o existența relativ tânără, Asociația Națională a Detectivilor din România  (constituită în anul 2000), aceasta a participat la marele eveniment cu o delegație reprezentativă și cu o provocare pe care am lansat-o curajos: „s-a încheiat un secol de detectivistică. Vizităm ca un omagiu simbolic Muzeul Sherlock Holmes de pe 221 Baker Street.  Sherlock Holmes, personajul imaginar,  care a fixat centrul detectivismului mondial la Londra.  Cum vom scrie, noi cei care suntem aici,  viitorul secol al detectivismului? Cum va arta detectivul particular al secolului XXI? Curios, cum de această întrebare a venit tocmai, din partea celei mai tinere Asociații de de detectivi din acel moment–Asociația Națională a Detecivilor din România. Care, reușise să susțină și în cele din urmă să beneficieze de o Lege a profesiei. (Legea 329/2004 privind profesia de detectiv particular). O lege, pe care, sincer vorbind și-o doreau mulți detectivi particulari din țările de est, proaspăt eliberate de sub totalitarism, ba chiar și altele cu state vechi in detectivism.  În plus, în România, profesia de detectiv particular fusese înscrisă încă din 2004 în Codul Ocupațiilor–din care pur și simplu lipsise până atunci.

Răspunsul avea să vină în timp, dovedind,  ca în multe alte situații și domenii că, dacă românul se apucă de treabă, sigur poate face una serioasă și foarte bună! Faptul că domeniul detectivistic, discret în esența lui, este foarte puțin cunoscut și promovat în România,  chiar și de către cei care ar avea obligația să o facă, nu înseamnă că  acesta a stat pe loc. Am ales să vorbesc aici despre lucruri interesante și bine de știut, mai ales pentru aceia care,  fie doresc să se îndrepte către profesia de detectiv particular-dar nu prea știu de unde să înceapă, ce li se cere și ce îi asteaptă–fie  pentru aceia care, au în fața lor detectivi particulari cu licentă și practică de aproape un sfert de secol și mulți, inclusiv  instituțiile, aleg să îi minimalizeze sau să îi trateze cu dezinteres, justificând în fond, propria lor ignoranță.

Nu întâmplator am lăsat la urmă, categoria cea mai importantă dealtfel, a acelora care au nevoie de serviciile specializate ale detectivilor particulari, dar nu au posibilitatea sa afle mai multe, sau atât cât le-ar fi util sa stie despre ei.

• În ce situații poți apela la detectivii particulari?
• Ce le poți solicita ?
• Ce pot face ei cu adevărat?
• Cum să alegi o agenție de detectivi?
• La ce să te astepți și cum să te pregătești pentru o vizită la o astfel de agenție?
• Ce drepturi ai ca si client și ce întrebări să pui?
• Ce costuri ar putea fi ?
• Este ieftin, este scump? Poți negocia?
• Cum să plătesti ?
• Ce documente urmează să semnezi ?
• Dar ce anume vei primi, în ce formă ?
• Și, mai ales, cât de util este rezultatul activitaților detectivilor particulari, unde poate fi folosit, ce limite legale sunt?

Șirul întrebărilor ar putea continuă cu multe altele cum ar fi și cele de genul:

• Pot lucra detectivii particulari și pentru partea adversă?
• Sunt ei obligați să anunțe poliția dacă descoperă o încalcare a legii?
• Ce se întâmplă cu datele și materialele rezultate în urma investigațiilor?
• Cât de sigure sunt  datele obținute de ei?  
• Cât de sigur poți fi că fotografiile făcute de ei, nu ajung pe mâna paparazzilor în cazul în care ar fi de interes pentru unii ca ei ?

Internetul abundă de web-site-uri având drept motto sau simbol pălaria și pistolul, lupa, silueta în penumbră…și prezentări de genul  „foști ofițeri în structuri specializate” „cu vastă experiență” urmate de o listă lungă de servicii. Atât de lungă încât te poți aștepta că vei păși într-o adevarată unitate care funcționează pe minimum 3 etaje cu 15 departamente,  fiecare cu angajații și șefii lui. Am citit un interviu în care  un „celebru” (printre noi !!) detectiv particular  se lauda că în vreo 6-7 ani de activitate  soluționase deja zece mii de cazuri. Întrebare firească:  după un calcul simplu, ar fi ieșit o  medie de 4-5 cazuri pe zi…Omul nostru harnic, probabil lucra non-stop, și era Superman, pentru că Agenția lui nu avea nici un angajat și avea o adresă la care nu a fost găsit niciodată, un număr de telefon la care stabilea întâlnirile în restaurante, sau pe o bancă  „discretă” în parc..și de regulă, accepta doar solicitări de la doamne trădate în relație, cărora le lua câteva sute de lei în avans, și….apoi, dispărea. În cele din urmă,  câteva dintre acestea au căutat Asociația Națională a Detectivilor din România, și au reclamat situțiile în cauză, „celebrul” detectiv s-a ales cu amenzi și suspendarea activitații, dar, după un proces anevoios și îndelungat, dat fiind faptul că chiar superficialitatea și credulitatea clienților  care l-au ajutat a generat totul.

Dar, ce este interesant, este faptul că o parte dintre aceste persoane aflaseră  despre detectiv, chiar din interviul despre care v-am relatat…Adică dintr-o sursă pe care au presupus-o demnă de încredere. În final, este sigur un lucru: că este nevoie de mai multă informație despre domeniul detectivilor particulari, de mai multă deschidere, de mai mult interes atât din parte profesioniștilor cât și din partea societății…Despre o parte dintre cele relatate în acest articol au discutat detectivii particulari din întreaga lume, la început de iulie 2023, la „P.I.Internațional Summer School”, în traducere „Școala Internațională de Vară a Investigatorilor Privați” – ediția a 16-a.  

Sunt sigură că mulți dintre dvs. nu numai că nu ați auzit despre acest eveniment, dar chiar o parte dintre cei aprox. 10.000 de detectivi particulari cu atestat (adică cu „drept de practică”) nu au habar că, aici în România, are loc unul dintre cele mai importante evenimente detectivistice din întreaga lume…Pentru cei care ar dori să știe, spun aici că această „Școala Internațională de Vară a Investigatorilor Privați” a fost răspunsul  la întrebari pe care le-am primit în anul 2000, în Germania, când pentru prima dată am  reprezentat  Asociația Națională a Detectivilor din România, ca președinte,  la un Congres al detectivilor  vest-europeni: există detectivi particulari în România? Cum lucrează? Cât de sigur este să colaborăm cu voi? Unde vă pregatiți ? Cine sunteți ?

Realizând repede că șansele ca detectivul particular român să iasă peste granițe și să se facă cunoscut erau mici sau aproape inexistente la acea vreme, mi-am propus să aduc detectivismul european în România. Să le arăt cât de frumosă este țara și că, așa cum am mai spus, noi românii poate că ne mișcăm uneori mai greu, dar când o facem…o facem bine! Rezultatul a fost prima ediție a  Școlii Internaționale de Vară a Investigatorilor Privați, la Predeal, în iunie 2005. Prima întrunire a detectivilor particulari din România care aveau de acum, statut profesional legal, și care,  cu entuziasm se îndreptau spre viitor…unul …european!

Sociologia matematică și rolul ei în structurile de date ale noii ordini mondiale. „Mecanica socială” a Acad. prof. Spiru Haret – precursor al (psiho)sociologiei matematice (dedicat Generalului Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al Marii Loji Naționale Române 1880)

În anul 2007, am reușit ca Asociația Naționala a Detectivilor din România să fie acceptată că membru cu drepturi depline în Federația Internațională a Asociațiilor de Detectivi Particulari–IKD. („Internaționale Kommission der Detektiv-Verbände“-Internațional Federation of Associations of Private Detektives, conform denumirii originale). Federație înființată la inițiativa Asociațiilor de Detectivi Particulari din Germania, Austria, Anglia și Elveția în anul 1964,  la Viena, având drept scop „menținerea celor mai înalte standarde profesionale, respectarea codului de etică și armonizarea  reglementărilor în domeniu, astfel încât să se poată asigura un standard profesional minim comun, mai ales în cadrul Uniunii Europene”.

După un exercițiu de cinci ediții organizate la Predeal și conduse de nume de rezonanță din România (prof. univ. dr. Pavel Abraham, prof. univ. dr. Ioan Talpeș, prof. univ. dr. Costică Voicu,  prof. univ. dr. Mircea Chelaru) am invitat să conducă lucrările acestui Forum pe Tony Imossi, Secretarul General al Federației Asociațiilor de Detectivi Particulari (I.K.D.). Tradiția proaspăt constituitului  Forum profesional, cere ca la conducerea fiecărei Ediții să fie desemnată o personalitate din lumea detectivistică internațională, cu experiență și realizări remarcabile în profesie, care pe lângă toate acestea trebuie să îndeplinească condiția de a fi  participat la minimum 3 ediții ale Școlii Internaționale de Vară, cu lucrări și prezentări care trebuie să întrunească votul Consiliului Științific. Ulterior, ca membru al Consiliului Științific, devine Ambasador al Școlii Internaționale de Vară, promovând tradițiile și valoarile acesteia.

Rând pe rând, la pupitrul lucrărilor au fost aleși detectivi din Germania, Austria, Serbia, Ucraina, Spania, etc. După zece Ediții organizate în România, deja în mediul profesional internațional „Private Investigators Internațional Summer School” și „România” au devenit de referință,  un fel de  „must have!…al detectivisticii. La Hamburg, în anul 2015 am solicitat și am obținut votul în unanimitate în cadrul Federației Internaționale a Asociațiilor de Detectivi Particulari, ca, Școala Internaționala de Vară să fie organizată numai în România și, nouă să ne fie recunoscut dreptul de fondatori și deținători ai acestui Forum profesional unic în lume.

Iată cum, istoria (scrisă adeseori nedrept pentru noi românii), își întoarce cumva roata și stabilește ca Secolul XXI al detectivismului, să aibă centrul aici, în Carpați! Ca o replică dacă vreți, a celebrării secolului trecut la Londra, în 2013, am speranța că undeva în viitor, se va celebra aici în România–un alt secol, care va fi sub tricolorul pe care îl salutăm cu dragoste, respect și credință la deschiderea fiecărei ediții a acestei Școli de detectivism, unice în lume. Rând pe rând continuă să vină, în fiecare an în România, detectivi particulari din Germania, Anglia, Italia, Spania, India, Australia …și restul lumii!

Dacă Sherlok Holmes,  un personaj fictiv, a marcat simbolic un secol de detectivism, stabilind centrul acestei lumi la Londra, oare nu putem spera ca un viitor muzeu al detectivismului internațional s-ar putea găsi în viitor și în România? Astăzi, este mult prea devreme ca să putem avea un răspuns, dar ce știu cu siguranță și de necontestat este că facem parte, noi, detectivii particulari din România dintr-o istorie pe care, de data această o scriem și aici! „Școală Internațională de Vară a Investigatorilor Privați” este marcă românească, autentică și deja cunoscută în lume și sper ca generațiile viitoare de detectivi particulari, din România și de oriunde să se raporteze la acest simbol al celor mai înalte experiențe detectivistice,  ca la o realitate concretă, construită de noi și ajunsă în final, legendă!

În sfârșit, cine și ce este detectivul particular?  Este  el un ins care spionează și actionează la limita legii, plantează microfoane și fotografiază pe gaura cheii? Ce poate face el ?  sunt doar câteva  din întrebările care v-ar  preocupa în momentul în care ați putea fi interesați să știți mai multe despre acest domeniu, sau, ați dori să angajați serviciile unor detectivi particulari. Dex (Dicționarul Explicativ) spune că „detectivul” este „un agent aflat în serviciul poliției sau al unei persoane particulare, care culege date ori investighează în cazul unei persoane”. Deasemenea, verbul „a detecta” înseamnă  „a identifica, a descoperi, a determina existența unui element care este ascuns (vederii)”. Este investigatorul privat unul și același cu detectivul particular? Este corect din punct de vedere legal să fie folosit termenul de „investigator privat” atîta vreme cât Legea 329/2004 (legea care reglementează activitatea detectivilor particulari în România) se referă în tot conținutul ei la detectivii particulari? În SUA o definiție spune că, „detectivul particular este o persoană care lucrează cu tactici și metode similare forțelor de poliție, dar în cadrul sectorului privat”. De aici și termenul de „privat investigator-PI” și cel de „anchetă privată” –„privat investigation”. Termenii  de „investigator privat”, „detectiv particular” și „detectiv”, sunt folosiți în mod sinonim și se referă la aceiași muncă.

Deși „detectiv” este  cel mai utilizat  (ex. în norvegiană, daneză și germană avem cuvîntul  „detektiv”,  în engleză, franceză, olandeză, română–„detectiv” iar în  poloneză „detektyw”), totuși „investigator privat” (private investigator, PI) termenul preluat din SUA.,  este pe cale  de a fi din ce în ce mai folosit în timpul nostru. Pe considerentul că verbul  „a investiga” înseamnă  „a cerceta, a ancheta, a analiza, a examina, a studia, a explora”, ceea ce reprezintă în esență munca investigatorului privat, și deasemenea pe modelul american al „privat eye”– la tot mai multe congrese ale organizațiilor internaționale de detectivi particulari din ultimile decenii, s-a pus în discuție și s-a adoptat înlocuirea sintagmei „detectiv particular” cu cea de „investigator privat”,  prescurtat „PI” (∏, π), penrtu că are ca misiuni principale consilierea, informarea, investigarea, etc., în numele clienților săi (persoane fizice sau companii), adică,„3 și încă ceva” misiunisau 3 misiuni principale (diferite) și înă altele…

Vidocq, tâlharul transformat în polițist, primul detectiv din istorie

Detectivi

Subiect de teză de doctorat inter – pluri și transdisciplanar. Atomi (roboți) „sociali”. Psihosociologia matematică și aplicațiile ei la studiul comportamentului deviant (infracțional criminal). Studiul fenomenelor (anti)sociale cu ajutorul sistemelor complexe (teoria haosului – fractali) și formale (de tip Gödel)

• Cine si ce este detectivul particular (private investigator)?

În primul rând, este o persoană înzestrată cu abilități excelente de observare și o minte analitică, rezistentă la efort, echilibrată emoțional, adesea cu experiență și performanță profesională și în alte domenii decât cel detectivistic, capabilă să învețe și să utilizeze tehnici de supraveghere și investigație pentru a putea aduna informații exacte despre subiectul sau situația în cauză. Deși domeniul este deschis și tinerilor, aceștia trebuie să știe că îi așteaptă un drum lung pînă la performanță și chiar celebritate. Răbdarea și dorința de a studia, investiția în propria persoană prin participarea la cursuri de pregătire și perfecționare profesională, autodisciplina și formarea unui set de valori morale sunt doar câteva din componentele unei cariere în detectivistică. Dealungul timpului au fost identificate și listate o serie de abilități și calitați cu care ar trebui să fie înzestrat un investigator privat și doar simpla lor trecere în revistă, fără neapărat o detaliere, ne va convinge că, da, acest profesionist este mai mult decât un polițist, mai mult decît un inginer sau un technician, mai mult decît un specialist în oricare alt domeniu, chiar dacă în activitatea sa are nevoie și de aceste cunoștințe de bază.

Ochiul antrenat pentru detalii este un „must-have” în această profesie. Pierderea sau neobservarea unui mic detaliu, a unei mici dovezi poate face diferența între succesul sau eșecul unui caz. Fiecare indiciu, fiecare amănunt poate înclina balanța cazului. Abilitățile de observare, atenția distributivă și antrenamentul permanent în a observa oamenii joacă un rol major în acțiunile de supraveghere. Întotdeauna oamenii lasă mici indicii care îl orientează pe detectivul profesionist cu privire la intențiile lor. Hoții spre exemplu, au exersat această abilitate și pot afla detalii dintr-o simplă privire, detalii care îi ajută să își îndeplinească scopurile. La polul opus, detectivul poate identifica dintr-o privire într-o masă de oameni, o persoană care are astfel de intenții.

Fără a fi avocat sau jurist, detectivul are nevoie de cunoștințe juridice solide. Îi sunt utile mai ales pentru a cunoaște limitele acțiunilor sale și de a nu se expune din punct de vedere legal nici pe el și nici pe cei pentru care prestează servicii. În plus, adesea, are nevoie să știe ce anume dovezi sunt necesare într-un caz, să înțeleagă și să poată comunica la un nivel profesional cu avocații clienților (mai ales că, de cele mai multe ori avocații sunt cei care solicită angajarea unor detectivi și ei sunt aceia care stabilesc de ce anume probe au nevoie). Aproape în toate aspectele activitații sale detectivul particular trebuie să trateze investigațiile ca și cum acestea ar putea ajunge în instanță și trebuie să fie pregătit să fie el însuși martor acolo unde situația o impune. Se știe deja că atunci cînd cineva apelează la serviciile unei agenții de investigații primul lucru pe care îl va solicită va fi fotografia (sau filmul) care să dovedească aspectul urmărit.

Prin urmare orice detectiv, indiferent de vârstă, studii, experiență sau funcție în domeniu trebuie să dispună de abilitatea de a folosi un aparat de fotografiat și un reportofon. Mai mult, să știe în ce condiții poate obține o fotografie bună și cu ce aparat, să fie pregătit în orice moment să înregistreze relatarea unui posibil martor sau chiar și propriile observății în timp ce se află în teren și nu are posibilitatea de a nota. În mediul privat, munca detectivului particular materializată într-un raport, trebuie susținută de dovezi video-foto, indiferent de rezultat: dacă acesta confirmă sau nu suspiciunile clientului. Într-un simplu și banal caz de infidelitate, chiar dacă suspiciunea nu se confirmă, aceasta nu se va limita doar la o relatare a detectivului particular–vor fi necesare și dovezi ! Ca să poată utiliza tehnica modernă și să atingă minimumul de performanță, detectivul particular trebuie să fie cel puțin alfabetizat în privința utilizării calculatorului: să cunoască abc-ul de căutare în cât mai multe domenii. Să știe despre băncile de date digitalizate și cum să le folosească, să cunoască motoare de căutare și să poată decela din multitudinea de informații ceea ce face interes, urmând ca apoi să utilizeze toate resursele de verificare a veridicității acestora.

Deși munca detectivului particular este cel mai adesea o muncă de echipă, pluridisciplinară și integrată, nu sunt rare nici momentele de muncă solitară, cu răbdarea pusă la încercare de orele lungi de supraveghere, sau de orele petrecute de unul singur în fața calculatorului, redactând rapoarte și alegând din miile de imagini pe aceea care să dovedească cel mai bine adevărul. Detectivul particular este un bun comunicator. Fără o bună înțelegere a modului în care să comunice eficient și politicos cu oameni din medii diferite, fără tact și compasiune, fără răbdare și fără să stapânească subiectul dicuțiilor, detectivul particular își va rata în mod sigur misiunea. Și, o dată intrat în posesia unor informații sensibile, discreția și confidențialitatea devin nu numai o datorie de onoare ci și o obligație legală a acestei activități. Ca posibili clienți ai serviciilor detectivilor particulari este bine să știti că secretul cu privire la datele pe care le încredințați acestora, sau le află pe parcursul investigației, este secret de serviciu, obligație prevăzută de Legea 329/2004 privind activitatea detectivilor particulari.

În concluzie, detectivul particular Nu este un ins care spionează si acționează la limita legii, plantează microfoane si fotografiază pe gaura cheii…Fie și din  simplul fapt că activitatea detectivilor particulari, în România și aproape în toate statele Uniunii Europene este reglementată legal. Sunt stabilite condițiile de studii pe care trebuie să le îndeplinească o persoană care dorește să practice acestă profesie, condițiile de atestare profesională și de licențiere a activității, precum și drepturile și obligațiile ce le revin în relațiile cu clienții și între ei. Organizațiile profesionale naționale au Coduri deontologice și etice, au norme și comisii de disciplină profesională, precum și programe de pregătire și perfectionare permanentă în domeniu. Printre activitățile strict interzise de lege se numără și interceptarea convorbirilor, violarea corespondenței de orice fel, instalarea de tehnică de interceptare sau supraveghere într-o proprietate,  sau pătrunderea fără drept într-o proprietate fără acordul proprietarului. Fotografierea pe gaura cheii, escaladarea zidurilor și urmăririle din umbră sunt apanajul filmelor de gen. În realitate, detectivul particular este un profesionist, temeinic pregătit în specializarea sa. Credința că un detectiv le poate face pe toate este una depășită,  mai ales în zilele noastre,  când mijloacele de informare sunt la îndemîna tuturor.

Ca o scurtă concluzie și încheiere, subliniez că profesia de detectiv particular este una incitantă, admirată și dorită de cei atrași de aventură, senzațional, teribilism, de cei care își imaginează ca o dată intrati în breaslă vor fi înarmați până în dinți și vor prinde duzini de infractori. Nimic mai greșit!  Este o profesie misterioasă și incitantă cu adevărat–dar, pe cât de atrăgătoare este pe atât de selectivă se dovedește în final. Pe principiul mulți sosiți, puțini aleși și în acest domeniu, greutatea nu constă în absolvirea unor școli de specialitate–oricît de pretențioase sau exigente ar fi acestea, nici în obținerea unui atestat sau licență profesională, și nici măcar în sumele investite în dotări și tehnici de ultimă oră, ci în pasiunea, dăruirea și valorile morale ale adevăratului profesionist. Tenace, perseverent, discret, cel mai adesea mulțumirea acestuia, este doar în adâncul conștiinței sale, atunci când știe că a făcut totul pentru cazul său. Recunoașterea este una discretă, doar în interiorul organizațiilor profesionale, după mulți, mulți ani de experiență. Pe stradă, în societate, adevăratul detectiv particular este o persoană discretă, care se bucură de respectul celor din jur, fără o reclamă asiduă pe rețelele sociale și fără web-site-uri pline de laude și anunțând program de lucru și disponibilități non-stop….clamând (ca să se știe !)…fostele cariere. Detectivul vorbește rar despre el. La fel  și despre  munca sa, și când o face, o face cu măsură  și echilibru, tocmai pentru că știe că despre el, vorbesc doar cazurile rezolvate și oamenii care au plecat multumiți din biroul său.

• Când și cum angajezi un investigator privat (detectiv particular)?

Există o mulțime de motive pentru a angaja un investigator privat. Dacă nu sunteți siguri că știți despre ce este vorba și dacă situația în care vă găsiți ar putea fi rezolvată cu ajutorul unui astfel de serviciu, atunci …citiți mai departe! S-ar putea ca la sfârșitul articolului lucrurile să vă pară mult mai clare și să va fie mult mai ușor să decideți dacă aveți sau nu nevoie de un astfel de profesionist, sau, în cazul în care nu aveți dvs. nevoie, cu siguranță veți fi pregătiți să îl recomandați unei persoane care vă povestește situația ei și care vă cere ajutorul. Având în vedere cât de puțin se cunoaște despre detectivii particulari și despre ancheta privată, mulți se pot întreba dacă este în regulă să angajeze astfel de persoane. Întrebarea poate fi pusă atât din punct de vedere legal cât și moral, iar răspunsul este: da, este în regulă să angajezi detectivi particulari cu ajutorul cărora să îți rezolvi situații și probleme cu care te poți confrunta în viață.

Desigur,  uneori poate părea invazivă sau chiar o încălcare a dreptului la intimitate și viață privată, decizia de a îți verifică partenerul, angajatul sau  copilul. Asta dacă nu știți că toate informațiile, datele, fotografiile din timpul investigațiilor sunt confidențiale și au caracter de secret de serviciu conform legii din România. În plus, o dată intrați în posesia unor astfel de date și informații sunteți răspunzător în fața legii de modul în care le utilizați. Ele pot fi de folos doar în instanțe, prezentate într-un anume mod și cu acordul judecătorilor, de către avocați sau, în cel mai bun caz pentru formarea convingerilor personale și luarea unor decizii care privesc doar viața și interesele dvs.legitime. Niciodată și în nici un mod nu pot fi folosite pentru șantaj sau lezarea imaginii cuiva. Din punct de vedere moral, cu siguranță nu este o încălcare a intimității cuiva și o pătrundere fără drept în viața privată. Cel mai adesea, persoanele care își  încalcă obligațiile față de soț, de partener (fie el și de afaceri), de părinte sau de legile morale ale societății, lasă urme în mediul public. De la fotografiile publicate pe diverse rețele de socializare până la frecventarea unor locuri, zone, adrese, grupuri, toate țin și sunt din cauza modului în care cei investigați își încalcă obligațiile precum și a comportamentului lor care nu mai are nici o limită.

Un soț nu are o „viață privată” separată și ascunsă de celălalt soț, dacă ea se referă la parteneri sentimentali, la frecventarea de restaurante, baruri, cazinouri  sau grupuri de socializare care încalcă obligațiile de fidelitate pe care și le-a asumat „de bunăvoie și nesilit de nimeni” odată cu căsatoria. Un copil nu are „o viață privată” (chiar dacă mai are doar cîteva luni până la majorat, este major sau doar adolescent),  fără acordul și știrea părinților, mai ales dacă acest gen de viață se soldează cu absențe de la școală, absențe de acasă, consum de droguri și (uneori) cu furturi chiar din casele părinților. Un angajat are timpul de lucru plătit de angajatorul lui, prin urmare dacă îl folosește în oricare alt mod sau interes, prejudiciază ceea ce angajatorul are dreptul să primească. Ca să nu mai vorbim despre recrutarea prin diferite procedee, de către concurență a unor angajați care dezvăluie proiecte, metode și tehnici de succes ale companiilor din care fac parte cauzînd prejudicii serioase.

In memoriam Acad. Prof. Paul Popescu – Neveanu. Psiho(socilogia) matematică – aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal [Mathematical psycho(sociology) – applications to the study of criminal behavior/Psycho(sociologie) mathématique – applications à l’étude du comportement criminel]

Așadar: aveți bănuieli că vă înșeală partenerul? Sunteți proprietarul unei afaceri și bănuiți că au loc fraude în compania dvs.? A fugit de acasă copilul unor prieteni sau chiar al dvs.? Un bunic amnezic a ieșit pe poarta casei  și nu s-a mai  întors ? Băiatul dvs. s-a angajat în străinătate și nu mai știți nimic de el de luni de zile? Fiica v-a spus că are un prieten nou, a început să nu mai doarmă acasă, lipsește de la cursuri …Cu siguranță vă gândiți să angajați o Agenție de investigații private. Vă gândiți că detectivii particulari acționează prompt și independent?  Nu greșiți, chiar așa se întîmplă ! Investigatorii privați dispun de mobilitate și resurse tehnice care, fără nici urmă de glumă, pot depăși resursele poliției și autorităților. Sunt antrenați și specializați să facă față atât problemelor domestice cât și problemelor complexe. Ei au ceva deosebit de prețios: timpul, pregătirea și pasiunea lor pe care vi le pun la dispoziție. Investigatorul privat, „PI” (∏, π) este un profesionist, autorizat în aproape toate statele europene să facă o muncă specială care acoperă o varietate de domenii și servicii. Prin urmare, înainte de a merge la o Agenție de investigații, este necesar să stabiliți cât de clar puteți, ce anume aveți nevoie. Economisiți atât timpul dvs.cât și pe al investigatorului,  dacă dvs. vă veți ordona întrebările pentru care aveți nevoie de răspuns. În acest mod, se va putea stabili mult mai ușor natura serviciilor, un plan de lucru, o estimare de timp și de  costuri. Trebuie să știți că fiecare răspuns cere în fapt efectuarea unui serviciu și un cost. Spre exemplu, dacă aveți întrebări legate de fidelitatea partenerului, acestea pot fi: mă înșeală sau nu partenerul/partenera?  Cine este persoană cu care mă înșeală? Cât de intensă este relația? De cât timp durează? Etc…

Investigatorul vă va întreba la rîndul lui: Unde veți folosi aceste date? Cât de urgentă este acțiunea? Ce știți deja despre ce se întâmplă cu partenerul dvs.? Ce program de lucru are partenerul/partenera dvs.? etc…În funcție de răspunsuri, se vor programa și activitățile, se va estima durata acțiunilor și costurile. Deasemenea, în funcție de natura investigației pe care o solicitați, veți alege și Agenția de investigații potrivită. Și în acest domeniu există specializări, iar recomandarea noastră este să nu mergeți cu o cauză domestică, o problemă legată de familie și minori la o Agenție specializată în investigații corporatiste, sau invers. Nu spunem că Agenția respectivă nu ar putea avea și un department specializat în investigații de acest gen, spunem doar  trebuie să fie o Agenție structurată astfel. Și ca să fie așa,  și costurile vor fi diferite. Spre exemplu dacă vă duceți pentru divorț la un cabinet de avocatură structurat pe aceste cauze, veți avea un anume tarif orar. Dacă pentru același divorț veți alege un Birou de avocatură cu renume și specializat pe cauze complexe, tariful orar va fi conform nivelului acestui birou. Procedând astfel, vă va fi mult mai ușor să restrângeți căutarea dvs.la doar câteva Agenții, din care în final veți alege una. Începutul este aproape întodeauna la recomandările unor cunoscuți sau prieteni care au apelat deja la astfel de servicii și vă pot vorbi despre experiența lor.

In memoriam Profesorul universitar – sociolog Ion Iordăchel. „Civitas Innocentiae” în „Lumea II” a marelui intelectual Grid Modorcea, (neo)Comunismul, Libertatea „sub sechestru electronic” cu ajutorul sistemelor de navigație prin sateliți în cadrul structurilor inter-, pluri și transdidciplinare ale Noii Ordini mondiale. „Societatea ordonată” și cuantificarea stărilor psihice și psihologice ale „omului – matrice” („atom – social”, „robot – uman”)

În era internetului, cu siguranță îl veți folosi din plin utilizând cîteva cuvinte cheie: „detectivi particulari”, „detectiv particulari în (numele orașului dvs.)”, „servicii de investigații”, „investigații private” etc. Pe ecranul computerului vor apărea web-site-urile agențiilor, articole din masmedia, pagini de facebook. O lume în care există riscul să vă rătaciți, dacă nu aveți pregătite câteva criterii de selecție, dacă nu sunteți familiarizat cu lumea virtuală în care aproape totul poate fi la superlativ. Subiectul este unul important, dat fiind faptul că lumea virtuală își are capcanele ei, subiect pe care mă gîndesc că ar fi bine să îl abordez separat. Mă limitez aici la a vă spune că este suficient să mergeți la paginile cu „date de contact” și de acolo să vă notați numerele de telefon, adresele de email, adresele birourilor. Ar fi bine să căutați și recenzii și recomandări, deși, în România veți găși foarte puține sau aproape deloc, această fiind o consecință a secrertomaniei și misterului care s-au creat în jurul acestui domeniu. Presupunînd că ați restrîns căutarea dvs. la cîteva potențiale Agenții de investigații private, veți avea primele apeluri telefonice și primele discuții cu cei care le reprezintă.

Trecînd peste cine și în ce mod vă răspunde la apel, sau peste apelurile rămase fără răspuns, intrați în dialog cu potențialul detectiv dispus să vă răspundă și să accepte cazul dvs. Moment în care, în mod normal și firesc fiecare pune întrebări. Fiecare, în mod obligatoriu se va prezența cu numele reale. Este un act de respect și politețe minimă. Nu de puține ori mi s-a întâmplat să primesc apelul unor persoane care s-au prezentat că fiind „Gică”, „O doamnă” , „O persoană”…și dialogul să înceapă cu „cât mă costă să vă angajez”…sau, „am nevoie de un detectiv pentru trei ore”. După ce vă declinați identitatea, puteți să puneți întrebări despre experiența sau specializarea celui cu care vorbiți, despre domeniile în care activează Agenția de investigații, și chiar depre modul general de tarifare. O dată depășită această etapă, veți avea opțiunea de a prezența cazul dvs. în mod generic sau chiar cu unele amănunte, fără însă a da detaliile și datele exacte: adrese, nume etc. Spre exemplu, puteți să spuneți ceva de genul „este vorba despre un caz de infidelitate, aș dori să am date despre această posibilă situație. În cazul în care s-ar confirmă infidelitatea, va trebui să folosesc Raportul dvs. în instanță, pentru că, avem doi copii minori și aș dori să dovedesc că cel mai bine pentru ei ar fi să li se stabilească locuința la mine”. Sau, și mai simplu: „am suspiciuni cu privire la fidelitatea partenerului/partenerei, aș vrea să știu doar dacă nu cumva eu exagerez și am bănuieli nefondate. Doresc aceste date doar pentru mine, deoarece locuim împreună de cinci ani și urmă să ne căsătorim. Se înțelege că dacă se confirmă suspiciunile mele, voi lua alte decizii”. Etc.

Pasul următor și obligatoriu ar trebui să fie stabilirea unei întâlniri și vizita dvs. la biroul de investigații private. Multe persoane evită o astfel de întâlnire, deși este  obligatorie. Exceptând situațiile în care investigatorul privat face o vizită la biroul viitorului client și aceasta pentru că natura cazului o cere, regula este ca vizita să aibă loc în biroul Agenției de investigații. Unul din miturile legate de detectivul particular, ni-l prezintă ca pe un lup singuratic, pe care îl găsim într-un birou plin de fum și hârțoage, în care am ajuns printr-un gang întunecos și sordid după ce ne-am pierdut urma cautând intrarea dosnică. Pe o ușă atârnă cel mult o plăcuță strâmbă pe care scrie „detectiv particular”.  Nu trebuie să fiți surprinși dacă veți fi primit într-un birou luminos, ordonat, cu tablouri sau diplome frumos prezentate. Un birou liniștit, unde vă veți simți relaxat și în siguranță ! Un alt mit se referă la  detectivul care le face pe toate. Singur. Mulți consideră că este suficient un singur detectiv care să urmărească persoana vizată, care să investigheze și să descopere absolut tot ce dorește clientul. De aici și expresia „am nevoie de un detectiv pentru trei ore”. Mulți clienți își justifică această cerere spunând că „este suficient un detectiv, deoarece persoana are mășină și iese de la serviciu la ora 15. 00, iar la ora 19. 00 cel târziu ajunge acasă.”

Tuturor acelora care cred că așa stau lucrurile, le spun că, detectivul ca în filme nu există ! Mai ales în secolul nostru, supranumit secolul vitezei. Oamenii circulă conducând mășini performante, traficul intens face imposibilă urmărirea unei alte mașini fără echipaje bine structurate și cu abilități de conducere în trafic, sunt necesare măsuri pregătitoare: de la studierea terenului înainte de începerea lucrărilor până la investigații complexe, inclusiv studierea rețelelor de socializare sau studierea rutinei zilnice a persoanei aflată în studiu. În concluzie, vorbim despre munca în echipă și pluridisciplinară. Trecând peste aceste aspecte și presupunând că ați ajuns la o înțelegere privind tarifele, timpul de lucru, obiectivele propuse, nu uitați cel mai important aspect dintre toate: încheierea contractului. De obicei sunt folosite contracte standardizate, dar care au și punctele obligatorii care le individualizează. Astfel, deși drepturile și obligațiile părților sunt standard, obiectivele  sunt personale și specifice fiecărui caz. Prin urmare, aveți grijă la modul în care enunțați cererile dvs.și la ceea ce s-a angajat Agenția de investigații să vă furnizeze.

Nu tot ceea ce doriți dvs. este legal și poate fi realizat. Este onest din partea detectivului cu care încheiați contractual să vă spună care sunt limitele. Deasemenea, trebuie să fiți informat și cu privire la riscurile lucrărilor, și, nu în ultimul rând că s-ar putea ca rezultatul să fie diferit de ceea ce doriți. Deși suspiciunile dvs. ar putea fi întemeiate, s-ar putea prea bine ca în urma activităților detectivilor să rezulte că nu se întâmplă  ceea ce banuiți! Deasemenea, este uzual să achitați minimum jumătate din costurile lucrărilor în avans. Ca ultime precauții, asigurați-vă că în contract sunt trecute datele corecte ale Agenției, dar mai ales datele licenței de funcționare. Orice Agenție de investigații din România, funcționează legal în baza unei licențe eliberate de Inspectoratul Gemneral al Poliției Române.  Deasemenea, asigurați-vă cu privire la clauzele de confidențialitate, pentru că, este asigurat prin lege secretul datelor utilizate în aceste activități. Ca ultimă, dacă nu cumva ca primă masură de siguranță, verificăți dacă Agenția de investigații căreia v-ați adresat este membră a Asociației Naționale a Detectivilor din România (ANDR) și solicitați eventual o recomandare dacă nu reușiți să faceți singur verificările necesare, pe principiul „paza bună trece primejdia rea”.

Articole asociate

Noile condiții pentru a deveni detectiv particular nemulțumesc Asociația Națională a Detectivilor din România

O vizită la conacul din Dobrița (Oltenia) al lui Petre Bumbaru. Două albume excepţionale despre conace și pensiuni. Prestigioasa familie boierească de intelectuali Culcer și descendenții săi (în colaborare cu Geo Scripcariu – RadioPunctLondra)

Conferința națională a detectivilor (Privat investigator – Pi/∏/π) din România. Forum de consultări și dezbateri privind necesitatea modificării Legii 329/2003 privind activitatea detectivilor privați (particulari). Gala „Sfântul Nicolae” 2023 (Ediția a 17-a)

Conferinţa Regională a ANDR (Asociaţia Natională a Detectivilor) din România) de la Riverside Hotel (Galați). Corespondență de la Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea – partener media al Jurnalului Bucureștiului & directorul executiv al Trustului de Presă Pompidu – Iași), membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

În exclusivitate pentru Jurnalul Bucureștiului: Labirintul judiciar parizian (TJP – Tribunalul Judiciar Paris), cel mai mare Judiciary City din Europa în imagini și detalii inedite. Le Tribunal judiciaire de Paris (TJ de Paris). Compétences: crime organisé, crimes contre l’humanité et crimes de guerre, crimes et délits commis hors du territoire par les membres des forces armées françaises, corruption et fraudes fiscales, terrorisme, cybercrime, cyberhaine

Nota redacției

Henri Poincaré, printre contemporanii săi și dincolo de ei. Incursiuni în geo-receptologia și geofilosofia științei (Corespondență de la prof. dr. Narcis Zărnescu, scriitor, critic și istoric literar, redactor șef al Revistei „Academica” al Academiei Române, secretar știinfic al Academiei Oamenilor de Știință din România, secția  Secția X–Filosofie, Teologie și Psihologie, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța)

„Am trăit prea mult?” Evenimentul Grid Modorcea („Omul bibliotecă”, „The Great Mitică”) – 80 la Galeria de Artă „Kulterra” din București. Polihistorii Sophianici

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Fascismul, un herpes care mereu se reîntoarce”

Din Pomerania de Vest la Lună – O rememorare printre ruine (Corespondenţă de la Axel Riwe din Anklam – Germania)

Cum „traducem” cultura. Marea antologie a liricii românești (Die Geschichte der rumänischen Lyrik) de la începuturi și până astăzi, a poetului și traducătorului trilingv brașovean Dr. Christian W. Schenk (membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului (din Boppard – Renania-Palatinat, Germania)

Uniți în onoare și recunoștință în amintirea eroilor de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, la sediul OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Ecosoc – Națiunile Unite)

„Ortopedia Pediatrică este Știință, Artă și Predicție” (Corespondență de la Dr. Gheorghe Burnei, Professor of pediatric orthopedics, Macta Clinic – Constanța)

Francezul „supradotat” (gifted, tânăr cu abilități intelectuale înalte, tânăr intelectualmente precoce, tânăr capabil de performanță). Învățământul alternativ elitist (de excelență) în Franța

Enseignant dans les CPGE (Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles) & les Grandes Ecoles. Les concours externe et interne de l’agrégation. Les professeur agrégés de l’enseignement supérieur. Enseignant – Chercheur. Concours de l’agrégation de Mathématiques externe – 2023 (Les sujets)

„Grandes écoles scientifiques – un modèle à réinventer” (Pierre Veltz, professeur émérite à l’Ecole des Ponts ParisTech – École nationale des ponts et chaussées)

„Scriitorul” multirecidivst Rédoine Faïd („Le Roi de Belle”) specializat în jafuri armate și evadări – Spectaculoasa sa evadare din CPSF (Centrul Penitenciar de la Réau) cu un elicopter Alouette. Procesul și Verdictul. Corespondență de la Curtea cu Jurați a TJP (Tribunalul Judiciar Paris)

Zilele academice ieșene. Sesiunea știinţifică anuală a institutului de cercetări „Acad. Ioan Hăulică” al Universității „Apollonia” din Iaşi [(Lucrarea „Rolul parametrilor comunicării prin social – media în promovarea sistemului (ultra)elitist francez napoleonian de înalte studii PGE – Prépa–Grandes Ecoles) – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învăţământul universitar francez LMD – Licență, Masterat, Doctorat – de sute de ani”)]

Centrul Gifted Education: Conferința „Alternative în Educație” sau „Învățământ neînregimentat”. Mai sunt copiii fericiți să învețe?

Traducerea (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk – poet și traducător trilingv brașovean, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondent permanent și membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania). Traducerea textelor cu caracter juridic (Thomas Csinta, criminal investigation journalist, research professor in MM – mathematical modeling & in MASS – Applied Mathematics in Social Sciences)

Sesiunea științifică a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din București [Lucrările „Sistemul (ultra)elitist francez napoleonian de înalte studii PGE – Prépa–Grandes Ecoles – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învăţământul universitar francez LMD – Licență, Masterat, Doctorat – de sute de ani” și „Brabantul în haos și sub teroare. Asasinii din Brabant. Adevărul istoric după 40 de ani”]

Le vernissage de l’exposition „Icônes et poteries de Roumanie” (Corespondență de la eruditul promotor franco – român al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană Soleil de l’Est, promotorul înfrățirii orașelor Brașov – ZMBv și Tours-Métropole Val de Loire)

Le 10 octobre – „Journée européenne & mondiale contre la peine de mort” avec Amnesty International, ECPM (Ensemble Contre la Peine de Mort) et le Journal de Bucarest („Le petit Parisien”)

Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024

„Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” într-un „triunghi (graf neorientat) al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și restabilirea adevărului istoric (Partea 2)

Le Casse du siècle – „Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre OAS (Organizația Armată Secretă), SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” în „războiul cazinourilor” a „anilor de plumb”de pe Coasta de Azur, într-un „triunghi (graf neorientat) al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și (re)stabilirea adevărului istoric (Partea 1 – Preambul)

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra