1.jpg)
În discursurile contemporane, termenii „drepturile omului” și „drepturile civile și politice” sunt adesea folosiți interschimbabil, dar de fapt au semnificații și domenii de aplicare distincte. Înțelegerea diferențelor dintre aceste două categorii este esențială pentru a clarifica modul în care sunt protejate și promovate libertățile individuale și colective în diverse sisteme juridice.
Drepturile omului sunt drepturi fundamentale care aparțin tuturor ființelor umane, indiferent de naționalitate, loc de reședință, sex, origine națională sau etnică, culoare, religie, limbă sau orice alt statut. Aceste drepturi sunt universale și inalienabile, ceea ce înseamnă că ele nu pot fi retrase, decât în circumstanțe foarte deosebite și doar conform unor proceduri bine stabilite. Drepturile omului includ dreptul la viață, libertatea de exprimare, libertatea religioasă, dreptul la un proces echitabil, dreptul la educație și dreptul la muncă, printre altele.
Drepturile civile, pe de altă parte, sunt acele drepturi care rezultă din cetățenia unui individ într-o anumită țară. Ele sunt specifice contextului juridic și social al unei națiunii și sunt garantate de legislația națională. Drepturile civile includ dreptul de a vota, dreptul de a deține proprietăți, dreptul la un tratament egal în fața legii, dreptul la intimitate și dreptul la libertate de mișcare. Aceste drepturi sunt adesea protejate și reglementate prin constituții și alte legi naționale.
Originea drepturilor omului poate fi urmărită în documente internaționale precum Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948. Alte tratate importante includ Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale. Aceste documente stabilesc un set de standarde globale pentru protecția drepturilor fundamentale ale omului.
În contrast, drepturile civile își au originea în legile naționale și sunt specificate în constituțiile și codurile juridice ale fiecărei țări. În Statele Unite, de exemplu, drepturile civile sunt consacrate în Constituția SUA și în Bill of Rights, precum și în legislația adoptată de Congres, cum ar fi Legea drepturilor civile din 1964. În România, drepturile civile sunt protejate printr-un cadru legislativ robust, care include Constituția României, diverse legi naționale și tratate internaționale la care România este parte. Aceste drepturi sunt esențiale pentru asigurarea egalității și protecției juridice a tuturor cetățenilor.
Drepturile omului sunt universale și aplicabile tuturor indivizilor, indiferent de naționalitate sau cetățenie. Ele sunt menite să protejeze demnitatea umană și să asigure tratamentul egal al tuturor oamenilor. De exemplu, dreptul la viață este protejat în orice context și nu poate fi suspendat de niciun stat, chiar și în situații de urgență. Pe de altă parte, drepturile civile sunt specific concentrate pe relația dintre cetățeni și statul lor. Ele reglementează modul în care statul trebuie să trateze cetățenii săi și să le asigure egalitatea în fața legii. De exemplu, dreptul de a vota este un drept civil care este garantat doar cetățenilor unei anumite țări și nu poate fi revendicat de non-cetățeni.
Implementarea și protecția drepturilor omului implică, adesea, organisme internaționale precum Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) sau Consiliul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului. Aceste organisme supraveghează respectarea tratatelor internaționale și pot interveni atunci când statele nu își îndeplinesc obligațiile. Drepturile civile, fiind parte integrantă a legislației naționale, sunt protejate de instanțele naționale și de alte mecanisme de aplicare internă. Pe lângă Constituție, mai multe legi specifice reglementează și protejează drepturile civile în România:
- Codul Civil: Reglementează aspecte legate de drepturile de proprietate, obligațiile contractuale și relațiile de familie.
- Codul Penal: Protejează drepturile individuale prin incriminarea unor fapte precum abuzul de putere, corupția și discriminarea.
- Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului: Asigură protecția drepturilor copiilor, inclusiv dreptul la educație, sănătate și protecție împotriva abuzurilor.
- Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap: Asigură egalitatea de șanse și protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități.
- Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați: Promovează egalitatea de gen și protejează împotriva discriminării bazate pe sex.
Drepturile civile sunt indispensabile în abordarea inegalităților sistemice și a discriminării în cadrul societății. Una dintre provocările majore în protejarea drepturilor omului este lipsa de respectare a acestora în unele state. Regimurile autoritare sau conflictul armat pot duce la încălcări grave ale drepturilor fundamentale. În contrast, drepturile civile pot fi afectate de factori interni, cum ar fi discriminarea sistemică sau legislația inadecvată care nu protejează în mod adecvat cetățenii împotriva abuzurilor. Deși s-a înființat în 1990 cu scopul de a apăra cu sfințenie drepturile fundamentale ale omului, atât în țară cât și în străinătate, OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului- Națiunile Unite) nu a ezitat niciodată să își exercite autoritatea și atunci când a fost vorba de celelalte drepturi.
Distincția dintre drepturile omului și drepturile civile este importantă pentru înțelegerea modului în care sunt protejate libertățile și drepturile individuale în diverse contexte. Drepturile omului oferă un cadru universal de protecție, în timp ce drepturile civile se concentrează pe relația dintre cetățeni și statul lor. Ambele categorii de drepturi sunt elemente esențiale pentru construirea unei societăți juste și incluzive, în care toți indivizii sunt tratați cu demnitate și respect. iar protejarea lor necesită eforturi continue și angajament din partea tuturor actorilor implicați.
Corespondenţă de la Lordul Sir Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Redactat de către Cătălin Asavinei Președinte–fondator al OADDR (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română) partener al Jurnalul Bucureștiului în anchete (investigații criminale) în colaborare cu Thomas Csinta, director și redactor șef al publicației
Notă. Articolele Lordului Sir Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)
Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
