„Am să încep să mă plâng pentru cât de mult intimitatea mea virtuală este invadată de guvern imediat după ce termin să-mi optimizez profilul pe social media ca să atrag cât mai mulți necunoscuți de pe internet.” –statut pe Facebook care a primit 57 de like-uri
Acum 20 de ani, pe 4 noiembrie 2003, apărea „Hot or Not? Website Briefly Judges Looks” de Bari M. Schwartz, unul din primele articole despre dezastrul creat în rețeaua Harvard de către Mark Zuckerberg, studentul care cu o săptămână înainte a reușit să ofenseze un număr impresionant de studenți și angajați ai universității Harvard. În caz că ai uitat despre care dezastru vorbesc, te invit să-ți reamintești din articolul anterior sau din acest scurt clip din filmul The Social Network (2010).
Dacă în articolul anterior de luna trecută am prezentat motive raționale pentru a nu (mai) folosi Facebook, săptămâna aceasta intenționez să împărtășesc care a fost experiența mea personală subiectivă cu această aplicație de social media.
Cum se merge din compromis în compromis
Suntem în preajma a 20 de ani de Facebook, care a pornit ca o companie de tehnologie ce administra o platformă principală de social media și a devenit un conglomerat transnațional redenumit Meta care deține. Între sutele de companii cumpărate/deținute de Meta se numără și: WhatsApp, Instagram, Messenger, Faciometrics, AI.Reverie, Chainspace, Drop.io, Onavo, Beluga, Oculus VR, CTRL-labs, LiveRail, Ascenta, Atlas Solutions, Giphy, FriendFeed, tbh, Parse, Threadsy, Vipresso, Kustomer, PrivateCore…
Sunt ocazional întrebat de ce nu folosesc Facebook și Whatsapp deloc, deși am depășit perioada în care Facebook consuma prea mult RAM iar WhatsApp nu mergea decât pe tâmpifoane mai avansate (eu în 2014 încă aveam un laptop cu doar 2GB de RAM și un tâmpifon cu sistem de operare Symbian). În 2011, am creat un cont pe Facebook la insistențele unei foste prietene, însă nu pentru mine, ci pentru compania mea de atunci. Nebunia cu impozitul forfetar dădea semne de pauză, eu căutam mijloace ieftine de promovare a evenimentelor pe care le organizam iar la o populație a lumii între 6-7 miliarde de locuitori, pe vremea aceea erau cam vreo 600-700 de milioane de conturi active și tocmai devenise cea mai mare gazdă de fotografie digitală din lume, depășind Flickr. În 2011, pentru mine Yahoo Messenger era în continuare principala formă de comunicare prin mesagerie instantanee, Yahoo Groups era principala formă de comunitate virtuală (cu mult înainte ca Yahoo să fie cumpărat de Verizon), iar Skype pe Windows era principala formă de comunicare prin VOIP (încă înainte să fie achiziționat de Microsoft). Facebook părea să fie o adiție la modă, nicidecum ceva care să-și propună măcar să înlocuiască aceste softuri.
Între 2011-2015, am continuat să folosesc Facebook intermitent pentru scopuri de marketing, vânzare și networking pe contul de companie, până când Facebook a restricționat accesul la facilitățile conturilor pentru companii și a impus să-mi fac un cont pe nume personal pentru a putea continua să accesez beneficiile cu care mă obișnuisem. La asta se adăuga și faptul că Facebookul consuma destul de mult RAM când navigam din browserul de pe laptop, dar asta nu era singura problemă. În 2015, aveam o anumită activitate profesională și publicistică ce nu putea fi întreruptă: blogul Discerne (care în 2012 câștigase locul 1 în România la prima ediție a campionatului național de blogging organizată de Blogal Initiative, iar în 2014 a fost nominalizat la premiile Webstock la categoria pentru cel mai bun conținut) depășise în mai multe luni câte 20.000 de vizualizări pe lună, telefonul îmi suna contant (ba de la clienți care voiau să cumpere ceva de la mine, ba de la jurnaliști care voiau să mă invite la TV sau să-mi ia interviu), cartea publicată anul anterior primise 5 stele din 5 pe Bookblog, cea publicată în 2015 epuizase complet primul stoc și a intrat pe profit în mai puțin de o lună, înainte încă de lansare, eu fusesem ales blogger oficial la festivalul de film Astra de la Sibiu, iar în fiecare lună țineam câte 1-2 training-uri. Este ușor de înțeles de ce la momentul respectiv am preferat pur și simplu să-mi cumpăr un laptop nou (cu 32GB de RAM) și un tâmpifon nou (dar pe care tot nu mi-am instalat Android) și am continuat să folosesc Facebook cu toate problemele de cenzură și privacy pe care le ridica încă de atunci.
A avut sens să continui să folosesc Facebook într-o manieră utilă profesional până în 2018 când mi-am închis compania și am plecat din România (am explicat aici de ce). Tot în 2018, am avut o serie de neînțelegeri cu un client care lucra momentan în altă țară. Neînțelegerile s-au amplifficat și eu am ajuns să pierd mai mulți clienți, situație care ar fi putut fi evitată, mi s-a sugerat, dacă aș fi avut WhatsApp (nici nu aș fi putut, din moment ce aveam un tâmpifon fără Android). Clientul nu răspundea la apeluri prin rețeaua de telefonie normală, iar comunicarea prin mesaje scrise a fost dezastruoasă. Am pierdut mai mulți clienți și enorm de mult timp pentru că aveam tupeul să „nu fiu în rând cu lumea”).
În 2019, m-am lămurit pe deplin că serviciile de telefonie mobilă din Italia sunt mult mai proaste decât cele din România, prin urmare avea mai degrabă sens financiar să îmi înlocuiesc tâmpifonul care se stricase cu un alt tâmpifon cu sistem de operare Android și cu WhatsApp instalat, ceea ce am și făcut, prin urmare în 2019 eram, în virtutea inerției și a costrângerilor percepute, un utilizator personal de Facebook (nu mai aveam nicio companie și nu mai organizam evenimente) și un utilizator personal de WhatsApp pe Android. Tot în 2019 am renunțat să mai scriu și să public și pe microblogul Random Inner Dialogs găzduit pe Facebook. Dacă aș fi putut anticipa în 2011 că voi fi ajuns în 2019 la acest nivel, aș fi fost foarte, foarte dezamăgit de compromisurile făcute.
Cele 10 scuze străvezii pentru a continua să folosesc Facebook
Scuzele străvezii folosite pentru a continua să păstrez Facebook între 2019-2020 sunau cam așa pe atunci:
- Scuza nr. 01. Pot să dau share la materialele publicate pe blogurile mele, cu halucinația că mai mulți utilizatori Facebook le vor vizita;
- Scuza nr. 02. Pare ușor să ”păstrez legătura” prin Facebook Messenger cu oamenii care altfel nu m-ar suna și ar uita că exist cu anii;
- Scuza nr. 03. Am oportunitatea să particip la evenimente organizate în exclusivitate pe Facebook de oameni de afaceri care se chinuie să scoată datele de contact ale participanților virtuali în afara Facebook;
- Scuza nr. 04. Am șansa să fac networking în grupuri de învățare, comunități private în care au o prezență superficială nșpe mii de oameni pentru care indiferent ce-aș face pe platformă tot rămân complet invizibil;
- Scuza nr. 05. Am rolul să administrez, să dezvolt și să servesc conținuturi virtuale pt. utilizatori abonați în grupuri și pagini pentru a căror atenție să alerg ca un hamster pe o morișcă virtuală prin postarea de conținut și organizarea de webinarii;
- Scuza nr. 06. Mi-e teamă să nu pierd accesul la tot conținutul deja creat și împărtășit pe Facebook;
- Scuza nr. 07. Prefer să continui să accesez platforma de reclame plătite pentru mine, pentru colaboratori și pentru unii din clienții ocazionali pentru servicii de marketing;
- Scuza nr. 08. Este important să mă păstrez ”informat” cu privire la anumite subiecte și surse despre care credeam că se găsesc doar pe Facebook (nu le căutasem serios în altă parte);
- Scuza nr. 09. Mi se pare util să aflu detalii utile despre persoane cu care intenționez sau am nevoie să fac networking în scopuri profesionale;
- Scuza nr. 10. Din virtutea inerției pentru că nu mă deranjează încă suficient de mult încât să renunț la toate ”beneficiile” de mai sus;
În același timp, în paralel cu scuzele pentru a păstra accesul la această platformă, se adunau și se agravau și motivele pentru care nu mai are sens să stau pe Facebook (vezi 10 motive raționale pentru a nu mai folosi Facebook în partea I din această serie).
Picătura care a umplut paharul
În 2020 s-a mai întâmplat însă și altceva. Până în 2019, blogul Discerne, pe care l-am fondat în 2011 pe cont propriu, a devenit un blog colectiv, incluzând munca a peste 30 de autori, traducători, designeri, graficieni și artiști. Miile de ore de muncă depuse, în cea mai mare parte, fără plată, pentru acest blog, contează. Acest blog a primit numeroase premii, inclusiv locul 1 la Campionatul Național de Blogging din 2012. A înregistrat peste 1 milion de vizualizări, înregistrând între cititori lideri de opinie, directori și fondatori de organizații, politicieni, influenceri, jurnaliști, finanțatori și preoți. Calitatea și conținutul celor peste 1.000 de articole publicate de-a lungul timpului (din care au rămas publice între 800-900), a fost confirmat prin mai multe premii, precum și prin referințe, comentarii, citări și alte forme de recunoaștere, despre care am scris mai pe larg aici. Menționez astea pe scurt nu ca să mă laud cu ce am făcut, ci ca un semn de apreciere, respect și mulțumire pentru toți cei care au contribuit și m-au ajutat să aduc blogul Discerne acolo unde e. Aceste rezultate nu sunt ale mele, în schimb e datoria mea să le comunic. În perioada plandemiei, Discerne a găzduit articole critice la adresa propagandei al cărui vârf de lance în online social media a fost Facebook. Exemple de asemenea articole, scrise de 4 autori, se găsesc urmând linkurile de jos:
- Discernământ în criza contemporană (1 mai 2020)
- Unde este adevărul și de ce contează el în dezvoltarea personală? (11 ianuarie 2021)
- Tatăl nostru – variante modificate. Tu în care crezi? (25 ianuarie 2021)
- Între naivitate și cinism-Piatra de temelie a dezvoltării personale) (25 mai 2021)
- Ce se întâmplă când puterea conștientizării COVID îți transformă viitorul prin aceste idei? (19 iulie 2021). De asemenea, pe Discerne erau deja aceste articole publicate: Vaccinarea obligatorie, împotriva Constituției României (21 Aprilie 2017) – acesta cred că este unul din titlurile ce a declanșat algoritmii Facebook – drepturile omului sunt periculoase atunci când contravin agendei de zi în propagandă.
- Medicul român, o unealtă în detrimentul pacienților (20 Mai 2017)
- 15 păcăleli media de succes (28 ianuarie 2012)
- Medicamente care pot ucide (26 martie 2014)
Aceste articole au fost scrise de 5 autori, din care menționez în mod deosebit pe prof. dr. Dan Tudor Vuza, un geniu al științei românești, și pe avocatul George Perju, care a reprezentat clienți în instanțe europene. Împărtășirea publică a unor articole ce făceau invitație la informare echilibrată sau de opinie pe marginea unor drepturi umane a fost considerată de Facebook suficientă pentru a bloca definitiv și irevocabil accesul la orice link către blogul Discerne. Nu doar către un anumit link, sau dintr-o anumită categorie, sau de un anumit autor.
Tot ceea ce este, a fost sau va mai fi pe blogul Discerne a fost blocat definitiv, automat și irevocabil de către platforma Facebook. Încercarea de a face apel la un operator uman care să restabilească dreptatea a fost inutilă. Doar asta ar constitui suficient motiv pentru a susține un proces împotriva Facebook pentru cenzura dreptului la exprimare. Dacă Facebook a început să cenzureze doar de la împărtășirea unor articole scrise de alții, atunci ce ar fi avut să-mi facă în 2022, când am candidat la funcția de consilier local la primărie și am postat discursuri în italiană împotriva smart-meter-elor și a 5G pe lista civică a unui grup non-politic care se opunea vehement injectării forțate cu arme biologice a tuturor cetățenilor adulți? Iată aici și aici câteva clipuri electorale pentru care probabil Facebook mi-ar fi blocat și profilul, nu doar blogul. Ah, pare această idee non-conformă cu propaganda pe care unii încă o mai cred? N-am spus-o eu. Dacă n-ai făcut-o încă, te invit să urmărești mărturia sub jurământ dată de medicul dr. Richard Fleming (subtitrare și traducere de Ionel Trandafir).
Cele 10 motive subiective pentru a nu mai folosi Facebook.
În articolul inițial din această serie, am oferit 10 motive raționale pentru a nu mai folosi Facebook. Deja în 2020, scuzele străvezii de mai sus, pentru a continua să utilizez Facebook pe cont personal au pălit în fața argumentelor în favoarea opțiunii de a mă debarasa de această platformă de social media:
- Argumentul #1. În 2020 nu mai aveam nicio afacere deschisă (și oricum, strict pentru a administra reclame nu e nevoie de cont personal de Facebook)
- Argumentul #2. Din 2020 nu am mai organizat evenimente offline, iar pentru evenimentele organizate de mine online oricum se ocupau în perioada respectivă alții mai bine
- Argumentul #3. Țintele serviciilor mele s-a schimbat din 2019 de la populația vorbitoare de limba română către audiențe vorbitoare de limba engleză, iar conexiunile și contactele mele erau relevante pentru România și limba română. Contul avea anumite setări și un istoric care predispunea la interacțiunea cu alți vorbitori de limba română, ba mai mult, utilizatori de limba română care nu știau foarte multă engleză. Ba mai mult, erau niște elemente care căutau să mă tragă înapoi din moment ce eu am rupt legăturile cu România din 2018
- Argumentul #4. Odată cu ștergerea contului meu personal de Facebook am pasat mai departe unor prieteni sau colaboratori accesul de administrator asupra unor diferite grupuri și pagini în limba română care îmi solicitau atenția și eforturi constante, deși nu mai erau alineate cu interesele mele. Ca urmare a deciziei mele de a evita Facebook chiar și pentru motive comerciale/profesionale, am economisit o mulțime de timp pe care alții a trebuit să-l consume pentru a face diferite sarcini pe platformă (în mare parte degeaba, întrucât Facebook nu mai e deloc mediul „ieftin” și „accesibil” care era acum 10 ani). Am hotărât că dacă vreun colaborator de-al meu dorește sau insistă să folosească Facebook, n-are decât, dar să nu se aștepte ca eu să contribui în vreun fel la halucinația că prezența pe această platformă digitală se mai justiică în vreun fel fără un buget de minim 4 cifre în USD care NU începe cu 1. Am salvat conținutul care era relevant pentru mine, am descărcat o copie a datelor personale care fuseseră stocate de Facebook pentru contul activ din 2015 până la sfârșitul lui 2020 și la începutul anului calendaristic 2021 am șters definitiv contul meu de Facebook fără să mă uit înapoi. De câte ori am căutat să accesez ceva din conținutul salvat? Probabil de vreo 2-3 ori în 2-3 ani.
- Argumentul #5. Am rupt legătura cu oameni care nu m-au mai sunat și nu mi-au mai scris cu anii, nici să-mi facă urări de Crăciun, Paște, Anul Nou sau zile aniversare. Ce mare pagubă!
- Argumentul #6. Ca urmare a faptului că am încetat să-mi mai pierd vremea pe moriștile virtuale ale altora (grupuri, pagini) și cu ajutorul lui Dumnezeu, în 2021 am reușit să scriu, să dezvolt și să programez peste 100 de articole în română și engleză care au apărut pe blogurile Discerne și Analytic Vision între 2021-2023 și să strâng fonduri pentru a recompensa cu peste 1000 de exemplare din cărți elevi premianți de la peste 20 de școli din România. Mai multe despre această inițiativă, aici și aici.
- Argumentul #7. Nu m-a căutat nimeni să-mi spună că e trist/ă că mi-am șters contul de Facebook, nu mi-a dus nimeni dorul pe messenger și nu am pierdut niciun fel de oportunități ca urmare a faptului că am refuzat să-mi mai pierd timpul pe această platformă. Ca o notă suplimentară, eu nu am fost niciodată pe Facebook. Eu sunt un om, Facebook e un perete virtual, iar eu nu sunt un om-afiș. Am administrat pe Facebook un cont, pe care mi l-am șters, precum multe alte conturi.
- Argumentul #8. Facebook a oferit din plin resurse utilizatorilor care doreau să-i umilească, amenințe, hărțuiască pe alții care nu erau de acord cu narațiunea oficială prin introducerea statutului de vaccinare, etichete virtuale aplicate la profil și permiterea unor atacuri psihologice extrem de nocive. Dacă cei care doreau să împărtășească argumente raționale, științifice sau legale care să încurajeze discernământul privind măsurile sanitare au fost cenzurați, cei care i-au înjurat, umilit, criticat sau amenințat cu moartea au fost încurajați, în ciuda intenției declarate de „a crea și întreține un mediu sigur și liber pentru exprimare și informare”. Simpla prezență pe această rețea pentru cei care s-au opus cu argumente injectării obligatorii și restricțiilor era un prilej de insultă aproape zilnică: cei care contestau narațiunea oficială erau numiți covidioți, criminali și în multe alte feluri pe care încerc să le uit. Acum, dacă încearcă să le atragă atenția altora că au fost păcăliți cu titluri mediatice care s-au demonstrat a fi false ulterior, riscă să fie etichetați drept teroriști, conspiraționiști și în multe alte feluri pe care încerc să le uit. Dacă în schimb vrei să-ți împrospătezi memoria, îți recomand:
- Argumentul #9. Facebook a pus din plin umărul la genocidul început din 2021 prin injectarea pe scară largă cu arme biologice a majorității populației adulte din Uniunea Europeană și spațiul anglo-american. Dacă în trecut am boicotat companii de genul Pepsi sau Kraft pentru folosirea în unele din produsele lor de celule de la fetuși avortați, atunci cu atât mai mult se cuvine să boicotez compania care prin principala sa platformă, Facebook, a pus umărul la contrângerea psihologică și manipularea a miliarde de oameni ca să se injecteze cu arme biologice care modifică ADN-ul, celule de fetuși avortați, nanotehnologie metalică, și luciferază.Facebook m-a privat de (potențiali) colaboratori valoroși care s-au îmbolnăvit și nu au mai putut să lucreze ca înainte sau deloc.
- Argumentul #10. Facebook a interzis blogul la care eu și mulți alți oameni pe care îi respect au muncit mult și bine, în cadrul politicii de cenzură, discriminare, dezinformare și eliminare a conținutului cu care Facebook nu a fost de acord. Facebook a fost implicată în procese legate de modul în care a decis să elimine sau să limiteze conținutul despre care algoritmii companiei au decis că răspândea dezinformare sau încălca regulile privind Covid-19, cu atât mai mult cu cât multe din datele etichetate ca „fake news” au fost ulterior confirmate drept conforme cu realitatea. Facebook a fost implicată de asemenea în litigii cu organizații de sănătate și experți medicali în legătură cu modul în care a gestionat informațiile și a promovat sursele științifice de informare a utilizatorilor.
Din fericire, chiar și fără partajarea pe Facebook a linkurilor către Discerne, deși în ultimii ani m-am ocupat tot mai puțin de conținutul și partajarea linkurilor la articole și tot mai de unul singur de acest blog, vizualizările medii au continuat să fie relativ ridicate, comparativ cu alte bloguri colective întreținute de o echipă de redacție. La un moment dat, am dus tratative de colaborare cu un psiholog din Canada care cu 4 oameni și efort susținut de marketing nu reușea să obțină în limba engleză (în care sunt de 100 de ori mai mulți vorbitori decât de română) rezultatele de vizualizare și trafic pe care le obțineam eu în 2023 cu aproape zero efort pentru blogul Discerne. Deci până la urmă, și eu și blogul meu în limba română am dus-o mai bine fără Facebook. În următorul articol (cel de-al treilea din acestă serie), îți propun să explorezi mai multe idei importante legate de o altă aplicație virală a companiei Meta, WhatsApp. Cu această ocazie, vei afla de ce eu nu mai folosesc WhatsApp și nu l-aș folosi nici dacă aș fi plătit pentru asta. Dacă ți-a plăcut acest articol, atunci s-ar putea să apreciezi și:
- Securitatea, între iluzie şi control
- De la www la web 4.0
- În împărăția orbilor, omul cu un singur ochi e rege
- New Media (vs) PR? – Iluzia circului cu purici
- Cronica documentarului Facebook, reţeaua care ne-a schimbat viaţa (2014)
- Curăţenie pe Facebook
- Imaginea caracterului, acum şi pe Facebook
- Recomandare de carte: Triburile. O patologie a politicii româneşti de la Revoluţie la generaţia Facebook, de Vasile Sebastian Dâncu
Marcus Victor Grant (consultant și trainer în învățare eficientă-citire rapidă, memorare, concentrare, productivitate, modelare NLP), consilier în carieră, Global Career Development Facilitator și cofondator al Asociaţiei Române de Coaching
Două decenii de Facebook – Cele 10 „Meta” motive pentru a nu mai folosi tehnologia „Meta” (Partea I)
Text Copyright © Marcus Victor Grant 2023-prezent, toate drepturile rezervate. Materialele publicate sunt supuse acestui disclaimer.
Articole asociate. Omul „matrice”, „Roboți” sociali, etc, ca elemente ale unui spațiu (socio – „vectorial” n-dimensional) generat de informațiile de pe rețelele de socializare (Facebook, Twitter, WhatsApp, Instagram, Tik Tok, etc.)
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
[…] Două decenii de Facebook – Cele 10 „Meta” motive pentru a nu mai folosi tehnologia „Meta”… […]
[…] Două decenii de Facebook – Cele 10 „Meta” motive pentru a nu mai folosi tehnologia „Meta”… […]