1.jpg)
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events. The principles that will be at the basis of this publication are: a) Democracy cannot exist without opposition, b) Elected representatives are our representatives and not our masters, c) Criticism fosters progress, d) Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Dintre insecte atrage atenția țârâitul greierilor, lăcustelor, cosașilor. Ai putea înregistra concerte faine, ai putea determina speciile, dar cine are timp de astea? O Coropișniță (Gryllotalpa gryllotalpa) e pe drum în fața noastră, cu mișcări rapide și robotice merge circa 10-15 cm în față, se oprește, apoi mai face o deplasare; dacă ai avea chef de a face imagini macro cu ea… ai avea ocazia. Prin lumina farurilor se văd tot felul de insecte în zbor, mai ales microlepidoptere de noapte, fluturi de noapte mărunți de genul moliilor sălbatice. Când și unde vezi și ceva insecte mai mari, câte un coleopter mai mare aflat în zbor; îți dai seama cam ce timp îți trebuie să prinzi câte un exemplar, să determini specia…să mai ajuți câte un pic la acumularea de informație științifică validă despre zonele astea vag cercetate.
Broaște râioase brune (Bufo bufo) se plimbă pe drum ici colo, am văzut câteva exemplare; la fel câteva broaște roșii de pădure (Rana dalmatina). Se aude cântecul unui brotăcel (Hyla arborea).
În unele locuri pe drum săreau broscuțe mici de tot, cele care au reușit să se metamorfozeze înainte ca bălțile temporare să sece. Un coleg și prieten observă un exemplar tânăr de cucuvea (Athene noctua), probabil nu demult plecat din cuib; neajutorat, stângaci în mișcări, încă nu are dexteritatea păsărilor adulte. Știu că prin zona unde suntem le poți vedea destul de frecvent, de zeci de ani știu în ce pod de casă își au în general cuibul, poate prea mult zis cuib; adică unde își depun ouăle și unde își cresc puii.
Pe o fâneață cu tufe, un iepure sălbatic (Lepus europaeus) iese de undeva din stânga mașinii fuge în zig-zag, traversează drumul în fața noastră și urcă rapid pe un versant; numărul iepurilor este o fracțiune nesemnificativă față de densitatea lor din urmă cu câteva decenii prin Maramureș.
Un arici răsăritean (Erinaceus roumanicus) se mișcă pe drum, pierdut cumva; în lumina puternică a reflectoarelor solul uscat/praful de pe drum pare albicios, ierburile par verzui-gălbui palide în schimb ariciul este aproape negricios–un contrast extraordinar. Ici-colo zboară lilieci, ar trebui ceva timp și energie să vedem ce specii. Ieșirile de noapte ar putea produce un fel de imagine mai realistă despre biodiversitatea zonei, despre viața variatelor specii. Dar logistic, economic, ca investiție de timp și energie, nu e simplă povestea.
Breb–ca destinație turistică. O prietenă/colegă din Bihor a vizitat recent satul Breb din Maramureș. A auzit de mai mult ori despre acest loc și a vrut să îl vadă. Îmi zice că a fost surprinsă de realitatea din teren….și nu la modul plăcut. Majoritatea caselor sunt banale, cu eternit, betoane, inoxuri, garduri de fier și alte elemente de acest gen. Puține sunt construcțiile în stil tradițional, din lemn, cu arhitectură integrată în peisaj, cu porți de lemn sculptate. A fost surprinsă de ulițele neasfaltate, cu denivelări, de pietrișul și bolovănișul de pe ele, poate și noroaie–dar îi ziceam că pentru unii turiști stilul acesta ancestral este o atracție.
Zicea că au încercat cu prietenul ei să găsească o anumită locație unde să mănânce…și nu au dat de ea; adevărul este că pentru turiști nu e simplă povestea cu orientarea prin sate de astea, adică ai tot felul de străzi, ulițe care se întretaie, dar dacă întrebi țăranii, cred că îți găsești calea fără probleme; mai sunt și semne de orientare către locațiile mai cunoscute. Zice că nu a văzut o hartă cu atracțiile turistice ale zonei, cu poteci tematice șamd. Îi povesteam că au mai fost tot felul de proiecte legate de „destinația de ecoturism”, dar cam vai de mama lor; zona avea și are potențial pentru trasee tematice, dar cine să le facă, să le gândească, să scrie texte și să facă poze, să le pună pe panouri, să le monteze pe astea? Cină să păzească stâlpii să nu fie furate de ceva țăran?
Nu demult au fost 3 familii prin Breb, turiști, o parte dintre persoane sunt din România dar stabilite de decenii în străinătate. Rezervarea la o pensiune, totul bine și frumos, până au văzut că în respectivele case de lemn erau camerele cam mizerabile, vasul de toaletă se mișca șamd; s-au mutat la o altă pensiune, unde ce să vezi, era și pe aici praf consistent prin camere. O parte dintre turiștii aceștia au lucrat mulți ani pe vase de croazieră de pe Dunăre, obișnuiți cu standardele vestice… așa că pentru cei care vin dinspre vest, poate să fie destul de dubioasă realitatea pensiunilor din zonă…și mă refer la unele cu renume bun, că de celelalte a priori dubioase nici nu mai zic.
Pentru a face turism la standarde înalte e nevoie de viziune strategică, performanță în management, personal de calitate care costă…, proceduri clare, bani și bani și bani de investit în infrastructură, echipamente, bucătari, chelneri, marketing/ promovare…, plus că sunt un milion de reglementări birocratice, un milion de avize, și cam orice ai face ești permanent în riscul de a plăti încă ceva amendă, plus că statul român prin impozite și taxe de toate felurile trage pielea de pe toate felurile de afaceri încât le cam împinge pe marginea falimentului.
Interesant că dacă vezi pensiunile din Breb, cele care sunt pe bază de case de lemn restaurate sunt cam toate afaceri create de oameni care nu sunt localnici, au venit de undeva, din Anglia, din Olanda, măcar din Oradea sau din Cluj. Localnicii, țăranii adevărați ai Brebului au pensiuni aproape exclusiv din beton armat, cu inox și eternit, cu kitsch cât încape; le este rușine de micile case de lemn în care trăiau; rare sunt excepțiile, dacă ele există eventual.
Ce să vezi în Breb, cel mai frumos sat din Maramureș? Despre porțile maramureșene
Plus că dacă vine turistul în zonă, te întrebi ce poate să facă în afară de a dormi, a mânca și a bea–ceea ce putea să facă și acasă; se poate plimba un pic prin sat, poate vedea câteva elemente de viață tradițională…poate vizita niște obiective turistice ale Maramureșului…dar programe turistice și mai ales programe ecoturistice reale lipsesc aproape total. Ai eventual ceva posibilitate de a plăti să te plimbe cineva cu căruța prin sat, sau să mergi la o stână să mănânci balmoș, dar programe concrete, variate, disponibile, realiste, cu prețuri ok… cam spre zero barat. În alte locuri asemănătoare peisagistic dar mai dezvoltate turistic ai de ales din 80 poate 100 de programe diferite. Aici ți le faci cu mâna ta. Ca un fel de concluzie…zona e frumoasă peisagistic, ca atâtea altele din Carpați, doar că turismul, infrastructura turistică sunt cam dubioase, iar din cauza conjuncturii economico-financiaro-birocratice nici nu te poți aștepta ca problemele astea grave să se rezolve în viitorul apropiat.
Dr. biolog Peter Lengyel (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la „ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.
Nota redacției. Peter Lengyel, PhD, professor emeritus of molecular biophysics and biochemistry (MB&B), died at his home in Woodbridge, Connecticut, on April 21, 2020. He was famous at Yale for his tremendous recall, vast knowledge of science and all things cultural, and his meticulous, precise, and fluent lectures delivered without notes, using only chalk and a blackboard to convey the most complex subjects. Lengyel was born in Hungary in 1929, and studied at the Technical University of Budapest, graduating in 1951. After serving two years in the Hungarian army, he spent another two years as a graduate student at the same university. With his wife Suzanna, he departed for the U.S. in 1956, after the collapse of the Hungarian uprising against the Soviets. In America, Lengyel resumed his graduate studies at New York University (NYU) under the direction of Dr. Severo Ochoa. His PhD project involved deciphering the genetic code. He was not alone in this endeavor since Marshall Nirenberg at the National Institutes of Health (NIH) and Har Gobind Khorana at British Columbia and later Wisconsin were working on the same problem. The competition among the labs was intense. Lengyel’s work resulted in the correct determination of the nucleotide composition of codons for 18 amino acids, which was published almost simultaneously with the work from the NIH. This achievement resulted in his being appointed to the faculty at NYU, a position he accepted after another year of postdoctoral work with Jacques Monod in Paris. However, his stay on the NYU faculty was brief, as he was recruited by Alan Garen to the MB&B department at Yale in 1965.At Yale, Lengyel made many important scientific contributions. Among them was the first demonstration that formylMet-tRNA was required for the translation of bacteriophage f2 RNA in a cell-free system. Starting in 1972, he began investigating the interferon system where he, again, made a number of significant advances. Research from his laboratory led to the discovery, characterization, and naming of RNase L, an RNase activated by interferons as a defensive mechanism against infecting viruses. His interferon work drew him to another research area involving the protein p202, which acts as a regulator of transcription, and then to protein p204, which turned out to be a modulator of cell proliferation and differentiation. After 49 years in the MB&B department, Lengyel retired from the Yale faculty in 2014. Lengyel will be remembered for the kindness and generosity with which he treated students, colleagues, and collaborators. His erudition, refined manner, polite friendliness, abundant curiosity, and sincere concern for others were considered to be among his defining features.
Notă. Alte articole ale autorului Dr. Biolog Lengyel Péter în Jurnalul Bucureștiului
Articole asociate
