1.jpg)
Botanica poate să fie abordată din multe direcții, artistice, științifice, utilitariste șamd. Am putea zice că cei mai mulți oameni actuali nu au nici o legătură cu botanica, adică încercarea de cunoaștere a plantelor; până și cei care se ocupă de natură, adică cei cu studii în domeniul biologiei, au în general o cunoaștere foarte superficială a lumii vegetale; în afară de cursurile obligatorii din facultate, memorate mecanic și uitate imediat după, în general interesul față de subiectul botanicii tinde spre zero; în lumea actuală a geneticii, a biologiei moleculare de toate felurile, a cercetărilor de laborator care nu au nici un contact cu lumea vie naturală din teren, a ecologiei hiper-teoretice… cine să mai aibă timp de plante? Se poate estima că în condițiile societale de acum din Transilvania, un interes cât de cât concret față de botanică ar putea exista cam la o persoană din 50.000, sau o persoană din 100.000, cu o concentrare în orașe universitare, mai ales la Cluj.
- Botanica naturalistică ar putea să fie definită ca o preocupare lejeră cu lumea vegetală, fără pretenții artistice sau științifice vehemente; nu se dorește neapărat nici publicarea de articole științifice în reviste de specialitate, nici crearea de opere de artă; interesul nu se rezumă la lucrări științifice de strictă specialitate; deși abordarea naturalistică a botanicii include atât: 1. atracția față de frumusețe, abordarea artistică în general prin fotografiere (în trecut era mai mult prin desen și pictură), cât și 2. încercarea clarificării aspectelor științifice a speciilor observate, totuși această abordare nu este nici artă pură, nici știință seacă, și cuprinde o mare componentă de relaxare, de eliberare de stresul vieții de secol 21, o abordare oarecum hedonistă. O astfel de atitudine include răsfoirea cu scop de delectare a unor albume de grafică pe subiecte vegetale…creații realizate de sute de ani sau albume de fotografie recentă despre plante.
- Botanica naturalistică presupune în primul rând o atitudine deschisă față de lumea vegetală, un fel de interes reținut pentru a o cunoaște. La modul opus față de o cunoaștere scolastică seacă, botanica naturalistică presupune cunoașterea vie în teren, plimbările repetate pe trasee printre tufe și prin păduri, prin lunci de râuri și pe dealuri, prin munți și prin tinoave–cu un oarecare focus pe plante. În lumea actuală, botanica naturalistică presupune realizarea de fotografie, colectarea de date din teren cu locații GPS, determinarea speciilor cu ajutorul unor grupuri specializate pe facebook, aplicații, search pe google, mai rar cu cărți determinatoare. Botanica naturalistică presupune o abordare graduală, de la cunoașterea câtorva specii prin vecinătățile imediate, pe la marginea orașului, până la ieșiri mai targetate, vizitarea unor anumite zone despre care se presupune să prezinte o floră cu elemente de interes pentru persoana în cauză. Cu încetul îți dai seama că în regiunea ta există X specii de Lamium, Y specii de Primula, Z specii de Trifolium șamd, și ai 100 de ancore aruncate în teren, cu amintiri despre locurile în care ai găsit orhideea din specia…, șamd. La orice vârstă, de la copilărie la senectute, plantele astea sunt observabile, nu necesită lunete și binocluri, nu necesită vedere ageră și auz fin, nu dispar în desiș și nu se ascund pe cine știe unde: plantele sunt la locurile lor, an de an, și le poți vedea în perioadele lor favorabile… dacă ai ajuns în zonă… exact la ele. Știu, ușor de zis. O asemenea cunoaștere este vie, în sensul că se dezvoltă, se remaniază, se adaptează la realitatea economico-socială a individului uman, îi satisface anumite nevoi de a se preocupa de subiecte interesante, de a își petrece timpul cu sens, de a înțelege realitatea naturală, de a își crește calitatea vieții, de a comunica viu și la obiect cu alți oameni pasionați – în contradicție totală cu tipul de cunoaștere scolastică sterpă din sistemele de învățământ actuale. Poate sună prea pretențios, greu de înțeles pentru unii, dar în lumea abrutizată și absurdă în care se tăvălește civilizația actuală, botanica naturalistică poate da sens existenței individuale umane și poate să fie baza pentru mici grupuri de oameni cu preocupări similare.
Dintre plantele Maramureșului o specie pe care o putem vedea frecvent prin pădurile și tufărișurile din zonă este Fragaria vesca–frag/ căpșuni de pădure/ fragi de pădure/ frăguță sălbatică. În maghiară se numește: erdei szamóca/ szamóca/ földi eper. În general nu o prea bagi în seamă, în afară de perioada când e înflorită sau când apar frăguțele coapte, roșiatice. În copilărie aveam destulă energie să adunăm câte un pumn de frăguțe și să le consumăm cu mare plăcere, savurând aromele lor sălbatic-paradisiace. Cu tercerea anilor preferi să cumperi niște căpșune cultivate, mari și frumoase, dar crescute cu cine știe ce chimicale și lipsite aproape complet de gust. Am auzit că au fost destule cazuri de alergii și probleme digestive medicale de la căpșunele astea cultivate–adecvate nevoilor în societatea consumeristă. Ai zică că în general a cam dispărut capacitatea noastră de a colecta și de a savura gusturile perfecte ale naturii, și preferăm doar să bifăm lucrurile, repede, cumva, cu chestii lipsite de gust și poate chiar toxice pentru noi. (Fotografie din zona Strâmtura – 21 aprilie 2024)
Asplenium scolopendrium–feriga limba-cerbului
Undeva prin Defileul Vișeului în ziua de1 aprilie 2024. Destul de frecvent vezi ferigile astea ciudate, sempervirescente, veșnic verzi, care au frunzele cu margini necrestate. Pe baza pozelor am primit din 3 surse autorizate diferite, părerea că este vorba de specia Asplenium scolopendrium/sinonim Phyllitis scolopendrium/ sinonim Scolopendrium vulgare, denumită feriga limba-cerbului, limba-cerbului, năvalnic. În maghiară se numește gímpáfrány. Poate în ceva zi întunecată de noiembrie o să mă documentez cât de cât despre ea.
La marginea unui desiș în ziua de 21 aprilie 2024, nu departe de cursul apei Cosăului; le-am mai văzut pe aici, dar în primăvara asta am făcut și câteva imagini cu ele. Nu au cine știe ce spectaculozitate, doar sunt și ele pe acolo. Preferă zonele umbrite sau semi-umbrite și solurile reavene. Usturoița. Alliaria petiolata sinonim cu Alliaria officinalis, Alliaria alliaria, Arabis petiolata, Erysimum alliaria, Sisymbrium alliaria; în maghiară se numește kányazsombor; în Europa această plantă a fost folosită de multă vreme pentru a condimenta mâncarea – are gust undeva între mutar și usturoi.
Orchis mascula–orhideea purpurie timpurie
Undeva pe la Poienile Izei în ziua de 19 mai 2024, la mama naibii, între niște tufișuri la marginea unei livezi bătrâne, văd niște orhidee de dimensiuni mari, cred că erau pe la 50 cm înălțime, dacă nu mai mult. Am făcut o serie de poze; pe un grup facebook focalizat pe orhidee, pe baza unei imagini specia a fost determinata ca fiind Orchis mascula. În maghiară se numește füles kosbor–ceea ce în traducere ar însemna orhidee urecheată. În engleză se numește: early purple orchid. Întotdeauna este o fericire să vezi că ai mai dat de o specie nouă, ai niște imagini cât de cât decente cu ea, de undeva din imensitatea sălbăticiei peisajului. Interesant este cât de punctuale sunt locațiile unde câte o specie este prezentă. Și în contextul acestei locații, poți să străbați zona în lung și în lat, să nu vezi nici măcar un exemplar, iar la un loc oarecare, unde ele au găsit condiții bune de existență și au ajuns cumva să colonizeze acel punct…să se păstreze acolo: le poți vedea cu zecile, poate și 100 de exemplare, pe 20-30 de metri pătrați. În rest, zero exemplare, cât vezi cu ochii, deși habitatul pare identic. Bine, asta presupune că în principiu ele pot să mai fie în cine știe câte alte locuri, probabil în zeci de locații, doar că fix ca și aici, un grup de acesta relativ compact, pe sub careva tufe pe cine știe care deal. Micropopulații, metapopulații. Îți dai seama cam ce efort uman, cam ce resurse și ce management al cercetării este să poți să vizitezi foarte multe locuri în perioada favorabilă – cam luna mai – și să extragi din ele date relevante despre speciile astea. Este și un element sensibil, cum faci echilibristica între 1. a educa oamenii despre valorile naturale ale zonei – a le oferi date autentice, credibile, reale… și 2. a nu oferi date accesibile unor maniaci care ar putea eventual să vină să colecteze orhideele respective până la ultimul exemplar. Nora De Angelli scrie în grupul de pe facebook: „În România avem doar Orchis mascula subsp. speciosa (Mutel) Hegi (subspecie mult mai frumoasă ca specia tip, O. mascula)”. Mihaela Balogh scrie: „În România, din datele pe care le avem până în prezent, există doar Orchis mascula ssp. speciosa. Dar cine știe, dacă nu există pe undeva, ascunsă de privirile noastre, și Orchis mascula ssp. mascula?” Kigyossy Nicoleta scrie: „Da, pertinente observații! Noi, iubitorii de orhidee, ne întrebăm ades de ce aleg să populeze doar acei 20-30 m patrați ai unui habitat. E o întrebare cu răspunsuri multiple. Oricum e o mare bucurie când le găsim așa înghesuite doar într-un colțișor de habitat!”
Petasites hybridus/sinonim cu Petasites officinalis; pe lângă denumirea de captalan se mai numește brusture, podbal, buiedea-ciumei, rădăcina-ciumei, sudoarea-laptelui; la denumirile populare este un mare haos, o vraiște totală, spre exemplu termenul podbal se folosește și pentru Tussilago farfara. Eram undeva pe o vale deasupra localității Budești cu niște colegi, și fiecare se uita pe telefon la denumirea unor plante, apoi a ieșit un fel de situație dubioasă când eu ziceam că podbalul este Tussilago farfara, un coleg a zis că pe net lui îi arată că podbalul este Petasites. Și din acest motiv e bine să se folosească denumirile științifice, dar vezi că până și aici planta asta are două denumiri, sinonime, în literatura botanică mai veche sau mai recentă. Pozele au fost făcute la început de mai, la marginea unui pârâu amonte de localitatea Budești. Am trimis imaginile la Sabin Bădărău și el zice că este vorba de Petasites hybridus; există o specie destul de asemănătoare, Petasites albus, la un moment dat sper să am chef să încerc să le deosebesc una de alta. Măcar știm că la acest punct trăiește Petasites hybridus. După topirea zăpezilor vezi că ies niște plante rozalii-violcaee, care au o dezvoltare rapidă și ajung să aibă prin mai frunze mari și inflorescențe columnare magnifice – care se pot vedea în imagini.
În prima jumătate a lunii mai 2024 am fotografiat trifoi alb în două locuri, odată în Cheile Lăpușului și odată pe valea Cosău; bine, putea să fie oriunde altundeva, specia este larg răspândită. M-am uitat la poze, le-am comparat cu cele văzute pe net și m-am asigurat că seamănă cel mai mult cu trifoiul alb–Trifolium repens, așa cum credeam din start; l-am întrebat și pe Sabin Bădărău, și el a zis că e trifoi alb. Dar nu e atât de simplă povestea cu speciile de trifoi, așa cum îmi zice Sabin, prin Maramureș pot să mai fie și alte specii, destul de multe: vezi aici! Și aici, în cazul trifoiului, plantă aparent ultra-banală, dai de o diversitate de specii și de probleme de determinare/încadrare sistematică a variatelor exemplare…în care pentru a avea cât de cât o clarificare a situației la nivel regional, e nevoie de alocarea de timp și energie pe termen lung. Cam așa e povestea cu biodiversitatea și studierea ei în teren.
Dr. biolog Peter Lengyel (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la„ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.
Notă. Alte articole ale autorului Dr. Biolog Lengyel Péter în Jurnalul Bucureștiului
Artucol asociat
Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră, Ne…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
[…] Dr. biolog Peter Lengyel (expert științific în conservarea biodiversității): Botanica naturalis… […]
[…] Dr. biolog Peter Lengyel (expert științific în conservarea biodiversității): Botanica naturalis… […]