Am reținut două evenimente importante în zilele care au precedat și în timpul apariției primului nostru număr al Patriei Române. Explozia devastatoare a portului din Beirut unde o nava sub pavilion Ucrainian plină cu azotat de amoniu a explodat. Minunată țară a “cedrului”, frumosul Liban, al cărei istorie se pierde în negura timpurilor și în care pagini întregi de istorie nu ajung să descrie imensă bogăție și frumusețe, nu numai a naturii, dar a culturii și a extraordinarului aport pe care l-a adus la civilizația mediteraniana, a fost zguduit de o explozie devastatoare. Nu vom face istoria zbuciumată după al doilea război mondial, este important numai să reamintim pe scurt, că începând cu anii 70, Libanul va fi practic “invadat” de sute de mii de refugiați palestinieni ( vor depașii milionul), care vor părăsii Israelul și Cisordania, în urmă războaielor din ce în ce mai crude, între Israel, Organizațile Palestiniene și Țările Arabe. Libanul devine o baza a mișcărilor Palestiniene îndreptate contra Israelului, cu organizații teroriste care se multiplică, care nu au decât un singur scop, distrugerea statului Israel. Fatah este organizația lider condusă de Yaser Arafat, și care multiplică atacurile din interiorul Libanului. Reacțile Israelului vor face că Organizația de Eliberare a Palestinei, să se mute la Tunis pentru a fi protejată de contra atacurile armatei Israeliene. Populația libaneză se divizează, o parte susțînând populația Palestiniană condusă de organizațiile extremiste, o parte în frunte cu Creștinii, cu populația și partidele creștine, opunându-se. Începând cu 1975, un conflic armat se va desfășura. Luptele vor dura și va însângera Libanul timp de 15 ani. Siria vecină va intra sub pretextul “tamponului” între beligeranți. După încheierea ostilităților în 1990, formarea de guverne de coaliție, Siria va continuă să rămână până în 2005 când în urma asasinării Primului Ministru, Rafiq Hariri și a imensului val de proteste va trebuie să își retragă trupele după aproape 30 de ani de ocupație.

Un aer de libertate

Dar Libanul nu își va regăși nici independența nici libertatea suverană căci comunitatea șiită, prin partidul Hezbolah, va lua practic conducerea de facto a țării, prin milițile sale armate și prin sprijinul nemijlocit al Siriei și al Iranului Șiit. Comunitatea creștină care cu zeci de ani în urmă reprezenta peste 50% din populație, s-a mișcorat în mod dramatic ajungând, conform diferitelor statistici între 35 și 37%. Anumite estimări considerând că este sub 30%. Majoritatea musulmană sunita și șiită, depășind 60%, minoritatea Druză în jur de 5%, neavând o pondere decisivă și aliindu-se succesiv cu una sau altă din tabere. Guvernul și armata Libanului, sunt practic  neputincioase în față puterii partidului Hezbolah, iar viață politică suferă de o corupție endemică care se regăsește în toate partidele și grupările etnice ale țării. Deja în stare de colaps economic, în ultimii 2 ani, explozia suferită este o catastrofă națională. În afară de numeroasele de victime și miile de răniți, de distrugerea a o treime din Beirut, Libanul intră într-o criză profundă în care orice variantă de lucru este posbililă. Toate încercările de reformă economică și politică propusă de comunitatea internațională au eșuat, căci clasa politică în acord cu banca națională a sabotat orice măsură luată de guvern. Președintele creștin, Generalul Michel Aoun, ales în 2016, cu ajutorul partidului Hezbolah și al Siriei, după ce cu 30 de ani în urmă luptase contra lor, nu are nici o putere și este numai un om de paie condus de partidul Hezbolah. Vizita Președintelui Francez, Macron la Beirut și inițiativa lui de a negocia pe care le-a spus într-o conferință a donatorilor pentru Liban, reprezintă o speranța, însă fără îndoială o transformare radicală a clasei politice este imposibilă în condițile în care corupția și complicitatea clasei politice, sprijinită de Hezbolah și de Iran, împiedică orice progres și asanare a situației.

Tratatul de pace

Al doilea eveniment de o importanță capitală este tratatul de pace între Statul Israel și Emiratele Arabe Unite. După ”Istorica” semnare a Tratatului de Pace între Egipt și Israel, Președintele Anwar Sadat, și premierul israelian, Menahem Begin, sub egida Președintelui American Carter, urmat de al doilea tratat de pace între Israel și Iordania semnat de premierul israelian Yitzhak Rabin și regele Iordaniei Hussein  în prezența Președintelui american Bill Clinton, acest alt treilea tratat de pace care va fi semnat de premierul Netanyahu și Prințul Moștenitor și omul forte al Emiratelor Arabe Unite, Șeicul Mohamed Bin Zayed, reprezintă o imensă speranța pentru o dezvoltare pacifica, economică în orientul apropriat și o lovitură fără îndoială adusă germenilor terorismului din această regiune. Puterea economică a Israelului și a Emiratelor Arabe Unite, în domenile științei, industriei, informațiilor etc, pot avea un rol decisiv de stabilizare a regiunii și a servi de model pentru următoarele tratate de pace pentru statele care sunt foarte apropiate de aceast acord cum sunt Regatul și Bahrein și Sultanatul Oman. De amintit, că și Arabia Saudită are o discretă dar eficace colaborare în domeniul informaților si al colaborării militare, ambele țări, având un dușman comun, Iranul șiit. Să sperăm că toate aceste dezvolatari politice pacifice vor fi în sensul unei detensionari crizelor din acesta regiune.

Generalul Bartolomeu–Constantin Săvoiu

Prea Puternic Suveran, Mare Comandor și Mare Maestru al Marii Loje Naționale Române fondată în 1880, Prea Onorabil Arhonte al Patriarhiei Ecumenice al Constantinopolului, Copreşedinte al Alianței Mondiale a Bisericilor Canonice Ortodoxe, Preşedinte al Partidului ALO–Alianță, Lege şi Ordine

Directorul ziarului Patria Română

Bibliografie

De ce Patria Română?

Cum este să fii român?

Naționalismul este existența noastră!

Mesajul Generalului Bartolomeu – Constantin Săvoiu cu ocazia centenarului Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920 – 4 iunie 2020). „O Românie unită pe veci”!

Vizita Generalului (r) Bartolomeu – Constantin Săvoiu, la Sanctietatea sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului

Luptele de stradă Paris [Dezbatere televizată dintre G-ral (r) Constantin-Bartolomeu Săvoiu si Thomas Csinta, scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences]

Dezbatere pe tema „pandemiei intelectuale” din România generată de către „fecaliști”, adică, cei cu „structura fecalei”!

Grid Modorcea este „cel mai important scriitor român în viață și cel mai prolific din istoria literaturii române, după Nicolae Iorga și Mihail Sadoveanu”, fiind prezent în mai multe genuri literare – poezie, proză, teatru, eseu, pamflet, critică, scenarii de film, studii filosofice, religioase, jurnalism și autor de dicționare de literatură, film, muzică, arte plastice. Absolvent  al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale-secţia Teatrologie-Filmologie (promoţia 1974), el este primul doctor în filmologie al Academiei de Teatru şi Film, cu teza „Filmul de actualitate ca mijloc de comunicare”.