Efulgurații mimetice. De ce imperialismul nu (mai) este o soluție (Corespondență de la scriitorul și cineastul Grid Modorcea, Dr. în Arte, membru în Staff al Jurnalul Bucureștiului)

Efulgurații mimetice

Nu o dată am spus că se scrie mai mult decât se citește. Mai ales poezie. Nu e săptămână să nu primesc câte o carte de poezie. Mai ales de la dame bine. Dame trecute și avute. Ele sunt mai poetice. E epoca lor. Dacă nu scrii despre ele, te înjură, dacă scrii, tot te înjură, fiindcă spun că nu le-ai înțeles sufletul delicat și ales. Își revarsă în versuri albe iubirile trecute, amintiri despre moarte, deși sunt încă vii, dar așa e poezia, te face să vorbești despre toate, după cum face poeta Emilia Dănescu, care se imaginează o Pasăre Phoenix, care învie din cenușă. Dar nu din cenușa lui Ahile sau Iisus, ar fi prea curajoasă o asemenea viziune, ci „din propria cenușă”. Chiar așa se numește placheta ei.

Lansare de carte | „Din propria cenușă”, de Emilia Dănescu

Deci a murit cândva, dar amintirile iubirii trecute o fac să învie, ca morții din morminte, deși nimeni nu a văzut încă un asemenea fenomen. Dar în poezie se poate. Și poeta zămislește efulgurații, de toate pentru toți, e plină poezia damei de aripi de îngeri, de jocuri de cuvinte, jocuri de-a viața, de-a moartea, de-a v-ați ascunselea. Ludic pân’ la lubric. Pân’ la buric. Belly dance. Dar toate temele, reduse la hamletianele vorbe, vorbe, vorbe…, sunt tratate atât de superficial încât face de râs poezia. La ce-i bună poezia dacă e superfluă, dacă nu-ți dă de gândit, dacă poți să învârți cuvintele ca bilețelele într-o pălărie, cum făceau dadaiștii sau cum curg boabele, și sănătoase, și neghina, dintr-o strecurătoare? Ea nu trebuie să aibă și consistență, și un mesaj? Să spui totul despre tine, ce interesează, dacă nu-i cuprinzi și pe ceilalți, dacă nu învii și lumea moartă din propria-i cenușă.

Poeta scrie frumos, hedonic, e înzestrată, dar cred că nici nu realizează că produce o saturație de locuri comune, de banalități ridicate la rangul de eternitate. Mimează bine lucrurile eterne, cuvintele mari, ca viață, moarte, iubire, zbor, fericire! Mostră de gasteropode, în râpa Uvenderode! Cum scrie ea, se poate scrie la infinit. Nu are început, nici capăt. Nu știi de unde pornește și unde ar vrea să ajungă. Măcar dacă și-ar fi propus o formă fixă, cum ar fi haiku. Atmosfera creată e de haiku, dar nu sunt haiku, nici rondele, nici octave, nici terține. N-are formă, n-are conținut. Versificări albe, ce din coadă vor să sune. Formă fără fond. Cine-a spus asta?

Nota redacției. Formele fără fond sunt consecința modernizării societății românești, predominat rurale, cu activitate agrară axată pe cultivarea pământului. Dăinuirea unui regim politic agrar, bazat pe sate, și nu pe orașe, a intrat în contradicție cu spiritul capitalist. Satul românesc a fost depozitarul principal al civilizației românești, pentru că era mai puțin supus presiunii externe. Rolul dinamizator în civilizația română modernă l-a avut orașul, dar susținut material și cultural de către sat, pentru că orașul era lipsit de industrie performantă și cu profit. Comunismul a radicalizat ceea ce a încercat regimul burghez din România și a forțat industrializarea, dislocând în acest fel mase uriașe de țărani, mutându-i în zone urbane și industriale. Românii trăiesc într-o continuă tranziție, pentru că nu au rezolvat nici astăzi problema lor din totdeauna: chestiunea agrară și țărănească. Procesul de modernizare românească a cunoscut fenomenul formelor fără fond, care a făcut obiectul unei teorii speciale, teoria formelor fără fond. Despre formele fără fond au scris Ion Heliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Ioan Maiorescu, Gh. Asachi, Ion Ghica, George Barițiu, B. P. Hasdeu. Cel care oferă o analiză a formelor fără fond ca o teorie a procesului de modernizare românească este Titu Maiorescu, continuată și dezvoltată de Mihai Eminescu. Despre efectele modernizării românești regăsite în forme fără fond au scris A. D. Xenopol, Constantin Dobrogeanu Gherea, N. Iorga, Constantin Rădulescu-Motru, Constantin Stere, Garabet Ibrăileanu, Ștefan Zeletin, Eugen Lovinescu, Mihail Manoilescu, Lucrețiu Pătrășcanu.

Așa cum sunt și cele două plachete primite de la Vasilica Ilie, altă damă vie. Ea expune în versuri „triste scrisori de iubire”, valsând în jurul unui spectru androgin. Dar nu mai insist, ce-am spus despre Emilia e valabil și pentru Vasilica, și pentru Mona Vâlceanu, și pentru Suzana, și pentru Daniela, și pentru Crizantema, și pentru, pentru, pentru. Și pentru Maica Stareță Sevastiani de Alba. Dacă aș face o analiză paralelă, aș zice că se plagiază unele pe altele. Aceeași metaforă, este citabilă în zece locuri. E un tăvălug feminin arborescent, care îmbină durerea, răul făcut, cu binele nesperat. Ceea ce înseamnă că Iubirea este aceeași, numai iubirile în manifestarea lor sunt diferite.

Aceste subțirele volume cuprind în ele trăirile singurătății, experiențe care ne arată cât de limitată e viața, care oscilează între visuri și iubiri pierdute. Vasilica e tristă, ca și Emilia, ca și Mona, fiindcă nu au nici o supapă de evadare. Pentru ele nu există Lumea II. Sunt niște victime, condamnate la o nesfârșită amăgire, poezia fiind nobila lor consolare. Dar dacă ele scriu, înseamnă că cineva are nevoie de ele, cineva le citește, iubiții care au trecut pe lângă plopii fără soț sau poate ele între ele, și le pasează de la deal la vale, ca pe niște licurici, scăpărici în spațiul mioritic.

In memoriam Profesorul universitar – sociolog Ion Iordăchel. „Civitas Innocentiae” în „Lumea II” a marelui intelectual Grid Modorcea, (neo)Comunismul, Libertatea „sub sechestru electronic” cu ajutorul sistemelor de navigație prin sateliți în cadrul structurilor inter-, pluri și transdidciplinare ale Noii Ordini mondiale. „Societatea ordonată” și cuantificarea stărilor psihice și psihologice ale „omului – matrice” („atom – social”, „robot – uman”)

Dreptul la replică. „Lumea II” a marelui intelectual român Grid Modorcea (Dr. în Arte, scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului). La mulți ani cu gemenele Mihaela & Gabriela Modorcea (Indiggo Twins)

Oricum, de cât să tai frunză la câini, să candidezi în numele poporului român la europarlamentare, să faci atâta rău cu prostia ta, mai bine efulgurații, să ningă cu versuri, să scrii poezie așa: Mai știi cum /ne iubeam cândva,/rătăcindu-ne privirile/înspre patul de stele?/Îmbrățișarea ta/era atingerea mării,/buzele tale,/petale de maci roșii/înfiorați./Dansa lumina printre crengile pinilor/din Grădina Scriitorilor/și noi/ne iubeam cândva…

De ce imperialismul nu (mai) este o soluție

Eram „american” când Donald Trump a venit la putere. Și primul șoc pe care l-am avut a fost atunci când, nici nu se uscase bine cerneala pe Jurământul pe care l-a semnat la instituire, că a pus ștampila neagră de proaspăt președinte pe un document fundamental: a desființat „Obamacare” adică actul prin care Obama adusese America în vârful piramidei democratice, acela prin care garanta protecția oamenilor, ca să aibă sănătatea asigurată. Or asta a atacat Trump. El l-a urât constant pe Obama, de când îi cerea actul de naștere, considerând că nu e american. Satisfacția lui sadică a fost să demoleze tot ce înaintașul său a construit. Și a decretat, „fiecare american să fie în stare să-și plătească asigurarea medicală”. Acesta e sensul la acel Make America Great Again. Again? Adică unde? La starea ei Imperialistă, fiindcă ne-am lămurit cu democrația, nu rezolvă nimic. Dacă venea Hillary Clinton la putere, făcea din America o societate comunistă, ori acest lucru trebuia stopat, nu, domnilor, eu am venit să fac din America tot ce era înainte, adică o țară imperialistă.

Ok, am zis, acesta eu un punct de vedere, dar să vedem ce se va petece în realitate. În realitate a fost că din momentul când Trump a desființat Obamacare, protestele au făcut politica țării. Timp de patru ani, în tot timpul mandatul său, Trump a fost întâmpinat numai cu proteste. De câte ori treceam prin fața hotelului său de pe Fifth Avenue, unde el își avea reședința, vedeam mii de oameni cu pancarte pe care scria „resignation”. Să le iei oamenilor dreptul la sănătate, ce mare crimă! Gândiți-vă că numai un consult RMN, costă 5.000$U! Medicamentele și spitalizarea costă o avere. Cine să aibă așa ceva? Oamenii obișnuiți nu-și permit. America este țara clasei de mijloc, iar dacă acești oameni protestează, e semn de declin. Dovadă că ei, atunci, l-au votat pe Joe Biden. Care, din păcate, nici el nu a înțeles de ce a fost votat. Poate că acum, când are Covid, boala i-a dat înțelepciune și s-a retras din cursa pentru un nou mandat. Nu întâmplător, azi, americanii vor un nou președinte, mai tânăr, mai viguros. Eu aș vota-o cu ochii închiși pe Michelle Obama. Este o minune.

Civilizația iudeo-creștină se află la mare ananghie. Ea e pusă în fața unei mari încercări. O nouă epocă imperialistă. Dacă mai are vreun rost, mai e capabilă America să revină la epoca unor Rockefeller? Trump nu are decât un suport, faptul că el este singurul miliardar din istoria președinților americani. Pe care îi compromite, fiindcă nu e capabil să gândească normal, ca un președinte al tuturor americanilor, nu numai al celor care poartă șepcile lui. El a făcut/face din America o afacere de familie. Nu poate gândi decât ca un imperialist, care nu plătește muncitorii care îi construiesc  hotelurile, care nu-și plătește taxele, care fură documente de la Casa Albă, care își înșeală nevasta etc. Mulți americani îl numesc Infractorul. Și a dovedit, în primul său mandat, că nu a făcut decât să răstoarne niște principii democratice (le-a interzis musulmanilor să mai intre în SUA, a făcut un zid cu Mexicul, a anulat investițiile către NATO și Greenpace), să prefigureze haosul, ceea ce a dus la reînvierea extremismului de tipul Ku-Klux-Klan.

Ce urmează? Ce va însemna acest obsesiv „Again”? Va accepta poporul american o întoarcere la o societate care îi va lua drepturile elementare, fiindcă imperialismul nu iartă, el presupune demolarea a tot ce înseamnă egalitate și acapararea, prin violență, a tot ce însemană monopol colonial, adică exploatare în interesul marii corporatocrații. Imperialismului îi priește haosul, o societate a pistolului, a celui mai tare. Marxismul spune că imperialismul este „capitalismul în putrefacție, în agonie, și sfârșitul său, cu toate zvârcolirile sale, este inevitabil”. Știe Trump așa ceva? Nu știe. Nici nu vrea să audă de broșura marxistă care se află în toate librăriile americane. Urmează să ne arate ce nu mai știe.

Categoric, asistăm la un mare declin al imperialismului. După un președinte senil, ar urma din nou un președinte clown, infractor. Să vedem care va fi replica democrației americane. Deja apele politice se limpezesc după ce Biden a făcut gestul de retragere și a declarat că o susține, cu tot arsenalul lui, pe vicepreședinta SUA, Kamala Harris. Dintr-odată s-a făcut lumină și la Hollywood, unde actorii formează o puternică grupare democrată. De Niro a apreciat enorm gestul lui Biden, l-a considerat extrem de perspicace, un mare pas care ne îndeamnă să scăpăm de Trump, el fiind actorul care din capul locului, acum 8 ani, a declarat că „Un președinte ca Donald Trump este o rușine pentru America”. Barbra Streisand a spus că gestul lui Biden e un act de sacrificiu, dovedește că el a renunțat la carieră pentru democrație. La fel George Clooney, care ceruse anterior retragerea lui Biden, a întâmpinat gestul cu speranță și a pornit cu elan să facă o colectă de donații de la actori. Un președinte care și-a pus pe cap actorii, staruri care aduc bucurie oamenilor, ce președinte e acela?!

Kamala Harris (59 de ani) este văzută ca un om cu mare experiență politică, o luptătoare, avocat de profesie, care poate să-l înving pe Trump. Dovadă entuziasmul cu care este primită ideea schimbării de către puternicii donatori democrați. Democrații au numeroase personalități, care s-au oferit să o susțină pe Harris. America e un cosmos. Nu există clarvăzători politici decât în filme. Nu exclud nici cazul că însuși programul lui Trump se poate schimba. E greu să-ți dai seama cum vor evolua lucrurile, dar un fapt este evident, toți văd că democrația americană e în pericol. Dacă democrația americană se prăbușește, ideologia marxistă învinge, iar dispariția imperialismului în zvârcolire va genera noi dezastre planetare. Omenirea are nevoie de un pilon central sigur, dacă el se prăbușește, acesta e finalul civilizației iudeo-creștine. Deja se prefigurează soluția pe care noi am propus-o, O Nouă Geneză spre Civitas Innocentiae.

Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte, cel mai prolific autor român în viață) 

• Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului
• Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
• Grid Modorcea filmografie
•  Grid Modorcea IMDB

Articole asociate

Lucrări intelligence

„Prelungirea prin continuitate” a KGB în secolul XX (Continuitatea KGB-lui în secolul XX –Urmașele KGB ului/The continuity of the KGB in the 20th century – Descendants of the KGB). Corespondență de la Lect. dr. Tănase Tiberiu (secretar al CRIFST – Comitetul Român pentru Istoria & Filosofia Științei & Tehnici – Academia Română, directorul revistei „Intelligence Info” – partener al Jurnalului Bucureștiului)

Nota redacției

Noua reformă a Justiției franceze. Curtea Criminală – o „prelugire prin continuitate” a Curții Corecționale (printr-o „tranziție de fază”) – „aproape” o Curte cu Jurați dar fără jurați, „mărginită” de Curtea Corecțională și Curtea cu Jurați concepte fundamentale ale Jurisdicției franceze în care magistrații sunt „sclavii” unui șir aritmetic de numere întregi impare (pentru a evita orice îndoială favorabilă inculpatului)

Mihail Moruzov și Mișcarea Legionară (Corespondență de la Lect. dr. Tănase Tiberiu, secretar al CRIFST – Comitetul Român pentru Istoria & Filosofia Științei & Tehnici – Academia Română, directorul revistei „Intelligence Info” – partener al Jurnalului Bucureștiului)

Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră, Ne…