Mulțumesc pentru publicarea articolelor mele.
Rămân tot mai plăcut impresionat de această realizare numită „Jurnalul Bucureștiului”, care este cu adevărat extraordinară și care se detașează tot mai mult față de toate celelalte publicații, inclusiv de cele considerate ca fiind cele mai bine realizate. Numai o minte genială poate realiza ceea ce nu pot face nici cei mai talentați. Cu prețuire,
N. Grigorie Lăcrița (Juridice–Profesionişti)
Estera, scurtă prezentare. Estera, o fată evreică orfană, crescută de Mardoheu (Mordehai-vărul mai în vârstă al orfanei Estera, cel care o crescuse) a ajuns regina Persiei prin căsătoria cu regele persan Ahaşverus (Xerxes I). Data nașterii și a morții Esterei nu sunt consemnate în nicio sursă. Se presupune că evenimentele descrise în cartea „Estera”, a 17-lea din cele 39 de cărți ale Vechiului Testament, au avut loc în al treilea an de domnie al împăratului Xerxes I, respectiv în anul 484 î.H., ceea ce conduce la concluzia că aceasta s-ar fi născut în secolul al VI-lea î.Hr. și ar fi decedat secolul al V-lea î.Hr. Citind cartea „Estera”, rămâi uimit de bogăția spirituală extraordinară a Esterei care, dintr-o fată orfană, a ajuns soție și împărăteasă a regelui Persiei Xerxes I și care, cel mai important pentru poporul evreu, a reușit să îi salveze pe toți evreii din acest imperiu de genocidul plănuit de vizirul Haman.
Xerxes I, scurtă prezentare. Xerxes I (în greacă) (Khșayareș, în persană), fiul lui Darius cel Mare, s-a născut în jurul anilor 520-518 î.Hr. și a murit în august 465 î.Hr., la vârsta de aproximativ 53-55 de ani. A domnit peste 127 de provincii (sau satrapii), din India până în Etiopia. A fost împărat al Imperiului Persan 21 de ani, din octombrie 486 (de la moartea tatălui său, Darius I, asasinat la 55 ani) și până în august 465 î.Hr. Xerxes avea o reputație de toleranță religioasă, permițând națiunilor cucerite să-și practice propria religie și obiceiuri, interacțiunea interculturală între evrei și perși fiind evidentă în cărțile din Biblie numite Ezra și Neemia.
Cum au fost duși evreii în Babilon. Evreii au fost duși în Babilon în urma deportărilor forțate începute din jurul anului 727 î.Hr. și, în special, a celor trei „exiluri babiloniene” din anii 605 î.Hr., 597 î.Hr. și 586 î.Hr. Exilarea forțată s-a încheiat în anul 538 î.Hr., după căderea Babilonului în fața regelui persan Cirus cel Mare, care a dat permisiunea evreilor să se întoarcă în țara lor și să-și reconstruiască Templul, dar cei mai mulți evrei au ales să rămână în Babilon, în postura lor de minoritate religioasă și națională. Biblia nu menționează câți evrei erau în cele peste 127 de provincii ale imperiului lui Xerxes, care urmau să fie uciși. Se crede că, în perioada de vârf a Imperiului Persan, evreii reprezentau până la 20% din populație. Tratamentul exilaților din Babilon nu a fost dur, unii dintre ei au obținut acolo nu numai bogăție, ci și o poziție socială înaltă.
Cum a reușit Estera să îi salveze pe evreii din Imperiul Persan de la un genocid. Haman, vizir (prim-ministru) al lui Xerxes, care îl ura de moarte pe Mardoheu, care deținea și el o poziție importantă la curtea lui Xerex, reușește să-l convingă pe împărat că este spre binele lui să scape de evrei. „Atunci Haman a zis împăratului Ahașveroș: „În toate ținuturile împărăției tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor și nu ține legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniștit.”” (Estera 3:8). „Și împăratul a zis lui Haman: „Îți dăruiesc și argintul și pe poporul acesta; fă cu el ce vei voi.”” (Estera 3:11). „Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate ținuturile împăratului, ca să nimicească, să omoare și să piardă pe toți iudeii, tineri și bătrâni, prunci și femei, și anume într-o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, și să li se prade averile.” (Estera 3:13). Aflând de complotul lui Haman, Mardoheu o roagă pe Estera să-și folosească poziția influentă pentru a vorbi cu împăratul în numele evreilor. (Estera 4:8). În urma intervenției Esteri la împărat:
- 1) toți evreii din marele Imperiu Persan au fost salvați de genocidul plănuit de vizirul Haman, (Estera 8:1-17), după care
- 2) Haman a fost spânzurat, pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor, (Estera 8:7)
- 3) după ce Haman a fost spânzurat, evreul Mordehai i-a luat locul și a ajuns cel dintâi după împăratul Ahașveroș (ca mare vizir sau ca prim ministru peste întreaga naţiune); (Estera, 10:3)
- 4) Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toți vrăjmașii lor, i-au omorât și i-au prăpădit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmașii lor. (Estera 9:5)
- 5) În capitala Susa, iudeii au ucis și au prăpădit cinci sute de oameni, (Estera 9:6) și pe cei zece fii ai lui Haman (Estera 9:10)
- 6) toate bogățiile lui Haman au fost date Esterei de împăratul Ahașveroș: „1 În aceeași zi, împăratul Ahașveroș a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmașul iudeilor. Și Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase legătura ei de rudenie cu el.” (Estera 8:1). Strălucirea bogăţiilor lui Haman rezultă și din Estera 3:9, unde este consemnat: „9 Dacă împăratul găsește cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciți, și eu voi cântări zece mii de talanți de argint în mâinile slujbașilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului.” Având în vedere talantul babilonian, numai această sumă ar însemna aproximativ 343 tone de argint (vezi explicațiile la Estera 3:9)
Surprinde și nedumerește faptul că, Xerxes, în condițiile în care a aflat de uciderile făcute de evrei (Estera 9:11), acesta nu face altceva decât să o întrebe pe Estera „(…) Care-ți este cererea? Ea îți va fi împlinită. Ce mai dorești? Vei căpăta.” (Estera 9:12), la care aceasta îi solicită să fie îngăduit iudeilor să spânzure în continuare (Estera 9:13). Și împăratul a poruncit să se facă așa (Estera 9:14), după care iudeii care se aflau în Susa au ucis în Susa trei sute de oameni (Estera 9:15), iar ceilalți iudei din celelalte ținuturi ale împăratului s-au strâns și au ucis șaptezeci și cinci de mii din cei ce le erau vrăjmași (Estera 9:16), după care iudeii s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. (Estera 9:17). Din cartea Estera rezultă și faptul că tratamentul evreilor deportați în Imperiul Persan a fost de toleranță, unii dintre ei au obținut atât o poziție socială înaltă (precum în exemplele de mai sus), cât și mari bogății materiale, precum rezultă din următoarele versete: „Regele i-a spus: «Ce s-a întâmplat, regină Estera, şi care-ţi este rugămintea? Chiar şi jumătate din regat-ţi se va da!»“ (Estera 5:3). Ahaşveroş i-a atribuie Esterei toate proprietăţile lui Haman, care a fost un om foarte bogat. (Estera 8:1,2; 3:9)
Faptele Esterei au născut, în religia iudaică, sărbătoarea Purim. Deşi numele lui Dumnezeu nu este menţionat niciodată în toată această carte, evreii susțin că numai prin providenţa (prin voința, prin intervenția, prin favoarea) lui Dumnezeu au putut avea loc acele minuni prin care toți evreii din marele Imperiu Persan au fost salvați de la un genocid (Ester 8:1-17), Faptele Esterei au născut, în religia iudaică, sărbătoarea numită Purim, prin care este celebrat miracolul salvării evreilor din Persia. În fiecare an, la a 14-a zi a lunii ebraice Adar (în funcție de calendarul ebraic), considerată a doua zi după victoria evreilor asupra dușmanilor, timp de opt zile, comunitatea evreiască sărbătoresc Purimul, ca o sărbătoare a miracolului, ce marchează victoria acestui popor împotriva celor care doreau să îi şteargă orice urmă din Imperiul Persan. Deși nu este una din sărbătorile poruncite de Dumnezeu în Biblie, totuși Purimul are pentru evrei semnificația că Dumnezeu s-a implicat din plin, prin Estera şi prin vărul său Mardoheu, în salvarea poporului evreu din Imperiul Persan de la un genocid.
Despre bogățiile spirituale ale poporului evreu. Sunt bogății spirituale cu adevărat extraordinare obținute de poporul Israel prin oameni ai săi, precum Estera, Mardoheu, Iosif etc., care nu sunt singurele exemple de acest fel din istoria sa. Edificator este și exemplul cu Iosif (născut 1562 î.Hr., decedat 1452 î.Hr.) este este vândut de frații săi și, după multe îndurări, ajunge stăpânitor peste ţara Egiptului, al doilea după faraon. „41 Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îți dau stăpânire peste toată țara Egiptului.” (Geneza 41:41). Astfel i-a dat faraon stăpânire peste toată țara Egiptului.”” (Geneza 41:43). Acestea sunt bogății spirituale cu adevărat extraordinare și unice în istoria omenirii, specifice numai poporului evreu: aproape dintotdeauna în conducerea celor mai puternice state din lume au fost și sunt evreii, care au jucat și joacă un rol important în conducerea (și nu numai atât) acestora și chiar a lumii. Explicația religioasă: „Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului.” (Deuteronomul 7:6). Explicația științifică: științific s-a dovedit că valoarea medie a scorul IQ al indivizilor cu origine evreiască este mai mare cu cel puțin 10 puncte față de valoarea medie a IQ corespunzătoare indivizilor aparținând altor populații. Cinste evreilor că au reușit:
- 1) să facă povești așa de frumoase și credibile pentru mulți, precum „Estera”, pe care să le includă și în Biblie ca făcând parte din „Ordinea Divină”
- 2) cu asemenea povești inteligent concepute (frumoase și credibile) au adus lumii și Biblia și pe Dumnezeul lor (evreiesc) care, printr-o foarte bună promovare, ajung tot mai mult a fi acceptate ca religie unică pe întregul pământ. Trebuie făcută distincție între „Dumnezeul-Tatăl” al evreilor, din Vechiul Testament și „Dumnezeul-Fiul” (Iisus Hristos), din Noul Testament: pe Iisus Hristos evreii nu l-au recunoscut și nu-l recunosc ca Mesia nici în ziua de azi (unii liderii evrei l-au provocat pe Ponțiu Pilat, guvernatorul roman, să Îl răstignească pe Isus).
- 3) cu această religie a lor și cu un coeficient de inteligență (IQ) ridicat, ajung tot mai mult ca, prin puterea minții lor, să se impună tot mai mult în întreaga lume Spre lauda lor, evreii, cu o asemenea religie și prin puterea minții lor, ajung să se impună tot mai mult în întreaga lume
Controversele cu privire la realitatea faptelor descrise în cartea biblică Estera. Cartea Estera ne arată (precum în alte cărți din Vechiul Testament) cum dirijează Dumnezeu evenimentele numai în folosul evreilor, al poporului Său ales. În același timp și controversele sunt multe și mari cu privire la realitatea faptelor descrise în cartea biblică Estera (precum și în alte cărți din Vechiul Testament), inclusiv prin a se spune: 1) că această carte este un mit, personajele sale, cu excepția lui Xerxes, fiind produsul imaginației creative a autorului ei și 2) că Estera este un personaj fictiv. Ca argumente, se mai menționează:
- a) Cartea Estera nu conţine nicio menţiune a numelui lui Dumnezeu, Iehova;
- b) cartea Estera este inexactă și din punct de vedere istoric;
- c) în documentele scrise și arheologice, care sunt din afara religiei și a tagmei bisericești, existente până în zilele noastre, nu s-a găsit nicio menţiune cu privire la regina Estera și la faptele acesteia.
Admițând punctul de vedere că această carte (Estera) este un mit, fiind produsul imaginației creative a autorului ei, autor care este necunoscut, dar care se consideră că nu poate fi decât evreu, este de apreciat faptul că, numai printr-o mare inteligență și imaginație evreii au putut copia și valorifica credințele, miturile, legendele etc., de la alte popoare, pe baza cărora au întocmit atât cartea „Estera”, cât și „Scriptura evreilor”, oferită lumii cu atâta convingere ca fiind adevărată încât tot mai multe popoare au adoptat-o ca și religie a lor. Pentru obiectivitate, trebuie spus că sunt numeroase și punctele de vedere care susțin că, cea mai mare parte din Vechiul Testament (unii susțin că chiar întreg), este produsul imaginației creative a unor autori evrei.. Fiind împrăștiați și trăind mult timp (zeci/sute de ani), prin întinsele teritorii ale imperiilor care i-au cucerit, precum cele babilonian (586 î.Hr.), persan (539 î.Hr.), al lui Alexandru Macedon (332 î.Hr.), sirian, roman (6 d.Hr.), egiptean etc., au cunoscut cele mai mari civilizații și religii ale acelor timpuri (în special sumerian, babilonian, persan), pe care au știut să le valorifice din plin, spre a-și crea propria religie, cu Dumnezeu, cu Moise, cu Biblia și cu Isus Cristos, pe care au dat-o și lumii.
O exprimare foarte interesantă a făcut-o Wilhelm Filderman, evreu care a spus (Vezi Petre Gigea Gorun, cartea „Despre Craiova cu dragoste, oameni și evenimente”, vol. II, Craiova, Editura „Scrisul Românesc”, 2001, pg. 157): „Nu-mi este rușine că aparțin poporului care a dat lumii pe Dumnezeu, pe Moise, Biblia și pe Isus Cristos.” Deci, fără inteligența și imaginația poporului evreu, lumea nu ar mai fi avut pe Dumnezeu, pe Moise, Biblia și pe Isus Cristos. Dar, tot un evreu, genial, Yuval Noah Harari, o spune: „Dacă privim lucrurile prin prisma datelor noastre ştiinţifice, toate aceste texte sfinte au fost scrise de nişte Homo sapiens cu o imaginaţie bogată. Ele sunt doar poveşti inventate de strămoşii noştri cu scopul de a legitima norme sociale și structuri politice.” (Yuval Noah Harari, în cartea „21 de lecţii pentru secolul XXI”, Editura Polirom, 2018, pg. 200) și „De fapt, celor mai bune date ştiinţifice de care dispunem, nici una dintre miile de poveşti pe care diferitele culturi, religii și triburi le-au inventat de-a lungul istoriei nu este adevărată. Nu sunt decât invenţii ale omului.” (Yuval Noah Harari, în cartea „21 de lecţii pentru secolul XXI”, Editura Polirom, 2018, pg. 280). Yuval Noah Harari ar merita Premiul Nobel pentru cele trei cărți scrise, respectiv: 1. Sapiens. Scurtă istorie a omenirii. Editura Polirom, 2017. 2. Homo deus. Scurtă istorie a viitorului. Editura Polirom, 2018. 3. 21 de lecţii pentru secolul XXI. Editura Polirom, 2018. În prezent, în condițiile în care atâtea Divinități își oferă serviciile, prin cele circa 4.300 de religii și de credințe religioase câte există în lume, fiecare este liber să-și aleagă propria religie / credință; numai că trebuie să fie atent să nu aibă dea face cu oricare dintre fanaticii religioși care fac tot posibilul să-i determine pe alții să gândească cu propriul lor creier, bolnav.
Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului).
Articole asociate
Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureştiului. Cărți publicate de către autorul Nicolae Grigorie-Lăcriță
Colocviile TeleMoldova Plus (+) cu o dublă lansare de carte și o piesă de teatru
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
[…] Estera din Biblie (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița, economist, filosof ș… […]
[…] Estera din Biblie (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița, economist, filosof ș… […]
[…] Estera din Biblie (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița, economist, filosof ș… […]