Ineficacitatea diplomelor elementare și aprofundate ale limbii franceze (DELF și DALF) în universitățile franceze.

Notă. Articolul original

„Drama” studenților DE(A)LF-iști. Ineficacitatea diplomelor elementare și aprofundate ale limbii franceze (DELF și DALF) în universitățile franceze.

„Stimate Domnule Profesor,

Mă numesc Marinela Ionescu și v-am cunoscut în vara anului 2012 la mare, prin intermediul unui prieten comun. Mai exact, în luna august, în stațiunea Techirghiol, unde erați la tratament cu soția dvs, la CBR (Complexul Balnear de Recuperare).

Eu și soțul meu, Nelu, eram cazați la Pensiunea Domnului Rareș Căpățână (cu curte și terasă), aflată chiar în proximitatea Sanatoriului, care, cunoscându-vă de foarte mult timp și știind că sunteți responsabil în România de un program de recrutare a studenților români pentru școlile superioare de înalte studii și universitățile franceze, m-a și îndrumat către dvs. De fapt, coordonatele dvs le-am obținut, dintr-o carte de matematică (cu probleme date la concursuriule de admitere în sistemul de Grandes Ecoles în Franța, de care nici n-am auzit până atunci !), pe care era o dedicație pentru Domnul Căpătână. Într-o după masă, ne-am întâlnit la o terasă în oraș și l-am luat cu noi și pe băiatul nostru Mihăiță, atunci în cl. XI-a la  un liceu foarte bun (din provincie), cu rezultate deosebite la școală și care era dornic să-și continue studiile superioare la o universitate  în Franța.

Având un „atașament  fanatic pentru această țară” (necesar, pentru o „integrare socio-profesională reușită” că să va citez !), până când am citit partea introductivă a cărții dvs și ne-am întâlnit, eram ferm convinși că Mihăiță  va face studii strălucite și că va avea un viitor asigurat în această țară. Din păcate, cartea dvs, iar ulterior și discuția cu dvs ne-a pus într-o mare dificultate, pentru că, contraziceați tot ceea ce știam noi și băiatul, de la profesorul său de franceză. De fapt, pentru că dvs, erati un promotor al sistemului elitist de Grandes Ecoles (care nici nu știam ce sunt), considerate net superioare universităților, despre care, însă, eram informați și stiam, în plus, că sunt și foarte apreciate.

Din păcate și numai din vina noastră, contrar voinței lui Mihăiță (care imediat a înțeles rolul și importanța pregătirii la CUFR–Consultanța Universitară, Studii și Cercetări, de pe lângă școlile superioare franceze înalte studii) am decis totuși,  la propunerea profesorului său de limba franceză să nu facă cursurile de pregătire la dvs, dar să se înscrie la Institutul Francez pentru obținerea Diplomei DALF C1 (Diplomă Aprofundată a Limbii Franceze) care îi va asigura admiterea într-o universitate (prestigioasă) în Franța, având în vedere faptul că pentru el ar fi fost deja (foarte!) târziu (după spusele dvs!) să înceapă studiul la CUFR, în cl. a XII-a, datorită volumului mare de ore care trebuia făcut, într-un timp (foarte) scurt, în cadrul unei programme (foarte) vaste, complet necunoscută lui.

CUFR (Consultanță Universitară Franco – Română, Research & Development – Headhunting) de pe lângă Școlile Superioare Franceze de Înalte Studii (Les Grandes Ecoles). CUFR (Conseil Universitaire Franco – Roumain Research & Development – Headhunting, auprès des grandes écoles françaises). Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development – Headhunting)

Dacă astăzi, mă adresez dvs, este numai pentru că (din cele auzite despre dvs și în alte locuri și în alte cercuri!) se pare că aveti, într-adevăr, o notorietate de excepție în domeniu, iar băiatul nostru Mihăiță (care va stimează în mod deosebit) și noi alături de el, trăim o dramă și ne temem să nu se termine foarte, foarte prost. Credem că sunteți singurul care ne poate ajuta (dacă este posibil) să ieșim  din impasul în care ne aflăm și să putem depăși un moment, care poate deveni, unul dramatic. Iată care este problema noastră (de fapt, a lui Mihăiță), pentru care suntem responsabili, numai noi, din păcate, într-adevăr, dar suntem și pregătiți să facem orice, numai ca să o putem soluționa într-un fel sau altul.

În primăvară anului 2013, Mihăiță a obținut Diploma DALFC1 (care ne-a costat foarte mulți  bani), iar conform regulamentului concursului de admitere Admission Post-Bac în Franța (în cele 6 etape, astăzi: Parcours Sup), în vara anului (pe 7 iulie), a fost declarat „admis” la o universitate în Franța, într-o filiera de SES (științe social–economice), probabil numai de categoria B sau C, după criteriile dvs, însă,  era un adevărat motiv de bucurie atât pentru noi cât și pentru el.

Conform spuselor dvs, el era hotărât ca după primii doi ani de studii  (de Licență: L1–L2) să încerce să se prezinte la cele două mari concursuri accesibile, fără clasa pregătitoare CPGE [Les CPGE (Classes Préparatoires Economiques et Commerciales-prépas HEC) aux Concours d’entré aux Grandes Ecoles de Commerce et de Management (ECS, ECE, ECT) Passarelle I sau Tremplin I [Les Grands Concours Classiques des Ecoles de Commerce au niveau Bac+2 ans (Prépa)] accesibile atât candidaților cu L2, cât și celor din învățământul de scurtă durată (Bac+2 ani):  BTS (Brevet de Tehnician Superior, școală postliceală) și DUT (Diplomă Universitară de Tehnologie, echivalentul BTS-ului la Universitate).

[A se vedea și articolul autorului]

Accesul în sistemul (ultra)elitist francez, napoleonian, de Înalte Studii „Grandes Ecoles” (științifico – inginerești, economico – comerciale, medico – farmaceutice, social – politice, literar – artistice, judiciare, militare, etc.) – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învățământul superior francez de sute de ani! (Corespondență de la prof. univ. dr. Thomas CSINTA – Paris)

Însă, problema noastră este că Mihăiță a rămas repetent în L1 (anul I universitar 2013–2014) cu media generală (ponderată) de 7,62/20 și se teme că nici în acest an universitar 2014 – 2015  nu va reuși să obțină note de trecere. Pentru că,  cunostintele sale de specialitate (din liceu) dar și de cultură  generală (despre Franța), dobândite în cadrul Diplomei DALF, nu  erau suficiente. Eșecul lui școlar (pe ni-l reproșează tot timpul!), are consecințe dramatice asupra lui: în cursul verii (stând, mai mult în Franța) s-a apucat, de lucrat (oarecum, „la negru”),  dar și de băut (fără măsură) și în plus, a început să fumeze și „iarbă”.

În privința moralului, ce să vă mai spun? „Este complet la pământ”, vrea să-și abandoneze studiile și să-și caute de lucru (legal), dar ceea ce este mai îngrijorător este faptul că în ultimul timp  a început să frecventeze și cercuri de „studenți” (mai mult tineri) cu preocupări dubioase (trafic de obiecte furate, interzise sau chiar și de droguri), în special, de când s-a mutat la CROUS (Centre régional des œuvres universitaires et scolaires de Paris), din 1 martie 2014,  ceea ce ne aduce  la disperare. Nu înțelegem, cum dintr-un copil bun, ascultător, silitor, motivat, Mihăiță al nostru, a putut deveni pentru noi, dar și pentru societate un adevărat cosșmar, un  adevărat pericol.

Domnule Profesor, va rog să ne ajutați cu sfaturile dvs, care ne-ar fi de mare utilitate și să știți că vom fi recunoscători. Mă voi ruga în fiecare seară pentru sănătatea dvs și a soției dvs, numai să vorbiți cu Mihăiță, care dorește acest lucru, din tot sufletul. Noi care suntem, printre altele și credincioși, credem că sunteți singul om pe care v-ar asculta și care ați putea avea influență asupra lui.

În încheiere, să știți că nu este numai el în această situație. O mare majoritate a românilor care vin la studii în universitățile franceze cu FALF/DELF sau DALF se confruntă cu aceași problema: eșec, abandon, iar cei care rezistă (să treacă și să obțină o diplomă) nu găsesc nimic de lucru după absolvire. Mihăiță al nostru, a avut un asbsenteism important anul trecut  (ca și colegii săi, chiar și din altă țară – fiind depășiți  de programă), iar anul acesta nu cred că a fost la școală decât câteva zile, pentru că este depășit iarăși de aceași programă, de nivelul și volumul ei, dar și de modul de învățare, foarte diferit față de cel practic în învățământul universitar din România.

Vă mulțumesc din suflet, anticipat, pentru sfaturile dvs și aștept să ne vedem cu bine în vacanță de iarnă. Să vă ajute Dumnezeu să aveți sănătate și numai  bucrii atât dvs cât și soția dvs. Cu deosebită stimă și respect, Marinela Ionescu

NB. Vă rog să nu publicați această scrisoare, dar ar trebui, oarecum, să-i preveniți pe cei care doresc să studieze în Franța, ca să știe cu ce fel de problemele se vor confrunta, ceea ce ar evita să ajungă într-o situație disperată ca și Mihăiță sau colegii săi.”

Mme Ionesco,

Va mulțumesc pentru scrisoarea dvs, ca de altfel și pentru încrederea pe care mi-o acordați. Din păcate, însă, nefiind implicat în sistemul românesc de învățământ superior, sub nicio formă (nici din punct de vedere educațional și cu atât mai puțin, din punct de vedere politic), mă simt obligat să public scrisoarea dvs, pentru că numai în felul acesta, cred eu, că am posibilitatea să-i  „previn de ceea ce îi așteaptă pe cei care vin la studii în Franța” în calitate de „candidați independenți” (categorie de studenți la care probabil va referiți !), posesori ai DELF (Diplomă Elementară a Limbii Franceze: A1-A2, B1-B2) sau DALF (Diplomă Aprofundată a Limbii Franceze: C1-C2), eliberate de către Instutul Francez și Alianțele (sale) Franceze, ea nefiind întâlnită la candidații CUFR, întocmai datorită Cursului CPAI1 S/ES (Curs Pregătitor Aprofundat Intensiv de nivel 1, Științific sau Social-Economic), care realizează „une mise à niveau” cu programa Bacalaureatului Științific, respectiv, Social-Economic francez, ceea ce le permite acestora obținerea de rezultate foarte bune și de excepție în anii post-bac, atât în CPGE (Classe Préparatoire aux Grandes Ecoles) cât și în ciclul de Licență (L1-L3 din universități).

Poblema nr.1

Încercati să dedramatizati situația băiatului dvs, pentru că întotdeauna există soluții. Important este, mai ales, pentru dvs, ca să le putem  identifica, să le putem  adapta în condiții optime și adopta într-un interval spațio-temporal util (real). Nici disperarea lui Mihăiță și nici disperarea dvs (poate, foarte diferite, între ele, ca natură!) nu par a fi justificate, pe de o parte, pentru că oricum, ele nu vor soluționa problema, din contră, putând chiar să o agraveze, iar pe de altă parte, pentru că eșecul școlar, în sine, nu reprezintă, sub nicio formă, o dramă, cel puțin, în sensul în care sugerați dvs în scrisoare.

Pentru a vă asigura de cele ce susțin, subliniez faptul că, conform comunicatuluil Ministerului Educației Naționale (din Franța) din acest an, numai 27% dintre studenții anului I de Licență (L1), în medie (pe țară), reușesc să obițnă, diplomă de Licență (Bac+3 ani), efectiv, în 3 ani de studii. Iar în această statistică, vorbim de o „imensă majoritate” de studenți francezi (peste 90%), peste 7% francofoni și numai într-un procent de sub 2% francofili, din care face parte și Mihăiță. Acest lucru implică faptul, că restul de cca 73%, vor repeta, cel puțin odată sau de două ori L1  sau L2 și vor obține diplomă (de 3 ani – învățământ universitar de scurtă durata!) în 4 sau chiar și în 5 ani de studii! Cu mai multă precizie, cca 38% dintre ei vor obține diploma de Licență, în 4 ani, iar restul, numai în 5 ani sau niciodată!

În ceea ce privește rata de „treceree” din L1 (Licență, anul I) în L2 (Licență, anul II), este, în medie (pe țară), de cca 41%. Astfel, cca 26% din cei aflați în sec școlar, vor repeta anul, iar restul vor opta pentru alte tipuri de învățământ (de scurtă durata, Bac+2 ani de studii: BTS-Brevet de Tehnician Superior sau DUT-Diplomă Universitară de Tehnologie) sau, pur și simplu, vor abandona învățământul superior. Cu alte cuvinte, în procentul de 59%, care nu promovează L1, se află și Mihăiță, al dvs, deci nu putem vorbi, sub nici o formă, de o „drama”, nici de-a lui, personală și nici de-a dvs, de o anvergură familială. N’est ce pas, Mme Ionesco?

Din contră, din fericire, în ciclul II de studii, în Master (M1 – M2) situația este mai mult bună: rata de obținere a diplomei de Master (Bac+5 ani de studii), în  5 ani, fiind de cca 46,4%! Restul, vor repeta M1 (Master, anul I), respectiv M2 (Master, anul II) odată sau două ori și vor obține diplomă în 3, respectiv, 4 ani. Sau niciodată, pentru că vor abandona studiile! (A se vedea pentru detalii articolul autorului: Les chances de réussite en L – M à l’Université)

Conform unei note ministeriale recente, eșecul studenților în universitățile franceze, atât în Master (M) cât mai ales în Licență (L) se datorează unui bacalaureat neadaptat (necorespunzător) pentru studiile superioare optate. Cu alte cuvinte, un anumit tip de bacalaureat (francez), indiferent de calitățile intelectuale și de perseverența studentului, este sine qua non, necesar, pentru promavarea anului I de Licență (L1), respectiv,  pentru obținerea de rezultate bune și foarte bune pe tot parcursul studiilor în ciclul de Licență (L), dar și în cel de Master (M). O condiție sine qua non, care din păcate, în cazul lui Mihăiță, nu a fost „satifacata”! El a absolvit un liceu românesc, cu un anumit tip de bacalaureat, care în ciuda obținerii unei diplome DALFC1 (la Institutl Francez) nu „l-a ajutat” în profilul pe care l-a ales la universitate.

Așa cum v-am explicat și la întrevederea noastră din 12 august 2012, după reforma bacalaureatului francez din 1995 (până când existau câteva zeci de tipuri de filiere de bacalaureat general A1-A7, L, B, C, D, D’ E și tehonlogic F1-F11’, F10A-F10B,  G1-G3, H, etc.), astăzi există doar 3 tipuri de bacalaureat general, corespunzătoare bacalaureatului românesc, dar foarte diferite, de acestea:

• Bac Științific (S), cu opțiunile: Matematică (M), Științe fizice (Fizică și Chimie), Științe Inginerești (ȘI), Științele Vieții și Pământului (SVT),  Agronomie și Științe Veterinare (ATC), respectiv, Informatică și Științe Numerice (ISN, începând cu 2012).
• Bac Economic și Social (ES), cu opțiunile: Matematică (M), Științe Sociale și Economice (SES), respectiv, Limbi străine (L)
• Bac Literar (L), cu opțiunile: Matematică (M), Artă (A), Graca-Latină (GL), respectiv, Limbi străine (L).

Pentru a încheia, menționez aici faptul că eu am recomandat lui Mihăiță (deci, indirect, dvs!) efectuarea (la CUFR) a unui curs CPAI1 ES (opțiune ES), corespunzător examenului de Bac ES francez (cu opțiunea SES).

Dumneavoastră ați preferat însă, DALFC1, la un preț comparabil (poate, chiar ceva mai scump!), probabil pentru că era vorba de Institutul Francez și  v-a inspirat mai multă încredere, dar mai ales, datorită recomandării porofesorului său de limba franceză, care, în felul acesta îl putea medita, în particular, pe Mihăiță pentru examenul de limbă care urma să-l sustină. Din contra, cu cursul CUFR CPAI1 ES (opțiune ES), Mihăiță, nu numai că ar fi trecut cu succes din L1 în L2, dar ar fi obținut și rezultate bune.

Așa cum v-am explicat și atunci, diplomele DELF (B2), respectiv, DALF (C1-C2), un „business”, pentru Institutul Francez,  sunt o condiție „necesară” pentru înscrierea unui candidat la concursul de admitere în învățământul universitar francez, dar ele nu sunt (sub nicio formă) și o condiție „suficientă” pentru reușita la concurs și cu atât mai putin, pentru promovarea anilor de licență. În plus, în cazul admiterii la o universitate, aceste diplome asigură candidatului admis, numai cunoștințe foarte limitate, care sunt insuficiente, în principiu, pentru promovarea anului I, iar în cazul unui candidat român foarte bine pregătit, dacă acesta reușește, totuși, să promoveze anul, el nu va putea obține rezultate „performante”. 

Evident, dacă în cazul studiilor științifico–ingineresti și medico– farmaceutice, cunoașterea limbii și a subtilităților lingvistice, respectiv, a culturii generale, este mai puțin „solicitată” (într-un mediu, oarecum pseudo–intelectual) și diplomele DELF/DALF sunt mult mai eficiente, în domeniile socio-uman (inclusiv juridic), economic–comercial, respectiv, literar–artistic, acestea joacă un rol deosebit de important, pe care un viitor candidat la concursurile de admitere în școlile de înalte studii sau universitățile franceze nu le poate dobândi, sub nicio formă, în diplomele eliberate de către Institutul Francez.

Întocmai, din acest motiv, lucrările mele științifice (fizico – matematice), cu un caracter „formativ” și „intuitiv” (specific învățământului francez), concepute și elaborate pe suportul unor teme aplicative (extrase din realitate), cărora sunt asociate cursuri teoretice corespunzătoare (în loc de cel „informativ” și „abstract”, specific învățământului românesc, care, mai mult, îl dezorientează și îl „destabilizează” pe elevul sau studentul român), respectiv, cele de cultură generală (promovată prin intermediul faptului divers – sub formă de investigații jurnalistice în serial), reușesc relizarea unei „convergente” dintre cele două sisteme educative, cel francez și cel românesc, într-un timp scurt,  ceea ce permite atât studenților care vor susține concursul de admitere în școlile superioare de înalte studii (grandes écoles) cât și celor care vor fi admiși (pe baza de dosar) în universități să facă față primului ciclu universitar francez (CPGE – Licență). Într-adevăr, cu mai mult sau mai puțin succes, în funcție de modul în care programa a fost aprofundată.

Din câte știu, sunt „sigur pe lume”, cel care a realizat asemenea lucrări complexe, de mare anvergură, ceea ce și justifică interesul (deosebit) al BNF (Bibliotecii Naționale a Franței „Francois Mitterrand”) pentru  acestea, care, conform fostului sau director (între 2002–2007), Jean-Noël Jeanneney (n. 1942, eminent istoric, univeritar si om politic) „îmbogățesc prin originalitatea, conținutul și calitatea lor”, uriasa colecție a ei.

Problema nr.2

Eșecul mare în (materie de școlaritate) în Licență (L) și în Master (M) la universitate, se datorează, în primul rând, nivelului slab de pregătire, al candidaților admiși.

Așa cum v-am explicat și la întrevederea noastră (în holul Complexului balnear, în ziua de 9 august), sistemul universitar francez este împărțit în două mari categorii:

• Sistemul de Școli de Înalte Sudii (CPGE – Grandes Ecoles), rezervat studenților elitisti (cca 10% din absolvenții de liceu, inclusiv, cu CPGE „tradițional” – organizate în cadrul unor școli postliceale atșate unor licee, respectiv, CPGE „intégée” – organizate în cadrul școlilor superioare de înalte studii–Les grands Concours des Grandes Ecoles Ingénieurs Post-Bac; Les Grandes Concours Classiques des Grandes Ecoles de Commerce accessible aux niveaux Bac et Bac+1 an (Prépa)].
• Sistemul Universitar de scurtă și lungă durata (Licență-Master: Autonomie universitaire. Liste des Universités françaises autonomes), un învățământ de „masă” (împărțit și el în trei categorii, după părerea mea), rezervat restului de absolvenți de liceu (cu filierele de BTS, DUT, LP-Licență Profesională, etc., incluse).

                    

În aceste condiții este evident și faptul că „materia cenușie franceză” nu (prea) întâlnim în primul ciclu universitar – în Licență  (L1-L3), decât în CPGE (Classe Préparatoire aux Grandes Ecoles, organizate ca o prelungire al  Bacalaureatului în  filierele: Științifico-Inginerești [Les CPGE (Classes Préparatoires Scientifiques-Maths Sup, Maths Spé) aux concours d’entrée aux Grandes Ecoles d’Ingénieurs (MP, PC, PSI, PT)], Economico-Comerciale [Les CPGE (Classes Préparatoires Economiques et Commerciales-prépas HEC) aux Concours d’entré aux Grandes Ecoles de Commerce et de Management (ECS, ECE, ECT)] și Literar-Artistice, care deși când au apărut (cu 4 secole în urmă), aveau numai profil științifico-ingineresc, însă deja, în secolul trecut s-au dezvoltat în toate domaniile de activitate ale vieții sociale și, atât în domeniul literar – artistic, cât și în economico-comercial).

Din păcate, acest sistem elitist de învățământ francez, unic în lume (în care se formează întreagă elită intelectuală în toate domaniile de activitate: învățământ și cercetare, știință și inginerie, tehnică și tehnologie,  medicină și farmacie, social și economic, militar și de apărare, literar și artistic, politic și administrativ, etc.), nu este promovat, nici de către Institutul francez și nici de către Consulatul francez, pentru că datorită programei acestuia (deosebit de vastă și de înalt nivel), el nu este accesibil decât candidaților cu studii efectuate conform programei franceze (sau echivalente),  cum este și cazul celor efectuate în cadrul CUFR, care în fiecare an, prezintă candidați „independenți” admiși atât în CPGE Științifico–Inginerești  cât și în cele Economico–Comerciale!

V-am făcut această precizare doamna Ionesco, pentru a vă face să înțelegeți că Mihăiță, nu ar avea foarte multe de regretat dacă s-ar retrage din Licență de la universitatea în care este înscris, pentru că chiar dacă ar reuși să obțină o diplomă (de Licență sau de Master), cu aceasta, după părerea mea, n-ar avea niciun viitor („serios”), ca străîn, în Franța.

Ca regulă generală, peste 80% din posturile (job-urile) importante și foarte cotate (deci și foarte bine remunerate!) din cadrul marilor instituții de învățământ superior, cercetare și dezvoltare sau companii franceze (societăți comerciale sau de producție, publice, private sau mixte), respectiv,  multinaționale, din Justiție și Magistratură, din Administrația Centrală de Stat, din Guvern și Parlament (Senatul și Adunarea Națională), din structurile centrale administrative Europene sau în cadrul Apărării, respectiv, Securității Naționale, etc., sunt rezervate, în exclusivitate, absolvantilor Școlilor de Înalte Studii (Grandes Ecoles).

Cum acest sistem nu poate acoperii întregul „arsenal” intelectual de elită de care Franța are nevoie, restul din aceste posturi, respectiv, cele din IMM-uri, bănci, administrațiile locale și din întreprinderile familiale, din ONG-uri, precum și cele din cadrul altor organisme publice sau private, vor fi ocupate de către absolvenți de învățământ superior cu diplome universitare de lungă sau scurtă durata (L, respectiv, BTS, DUT, incluse).

Conform statisticilor actuale, dacă o diplomă de Grande Ecole asigură titularlui acestuia un job sigur, într-o instituție publică sau privată, într-un post de înalta responsabilitate și bine remunerat, conform „regulii de aur” (1/2 – 1/3 –1/4) a universităților franceze, șansele de reușită pentru obținerea unui loc de muncă (mai mult sau mai puțin corespunzător) pentru un francez (care sunt mult mai mici pentru străini), sunt următoarele: pentru un absolvent al unei universități de rang (categoria) 1, acesta trebuie să fie clasat în prima jumatăte a absolvenților, în 1/3 într-una de rang (categoria) 2  și în ¼ într-una de rang (categoria) 3. 

Conform acestui criteriu (oarecum, strict personal), doamna Ionesco, Mihăiță al dvs, oricum nu ar fi avut nicio șansă să obțină cu diploma lui, un loc de muncă, acolo une credeați dvs. Vă mai aduceți aminte, unde? În domeniul Juridic sau Social-Politic.

Problema nr.3

Eu cred că Mihăiță, cu dosarul său de studii pe care l-a avut în România, dacă ar fi făcut cursul de pregătire CPAI1 ES la CUFR,  ar fi fost admis, într-o universitate mult mai bună (de rangul 1) decât cu DALFC1 ( într-una de rangul 3), și ar fi făcut față fără dificultăți și programei de învățământ, ca de altfel toți studenți CUFR-iști, care reușesc să facă și performanță în primul ciclu universitar (CPGE-Prepa/Licență).

Dacă Cursul CPAI de nivel 1 sau 2, (în echivalență cu o diplomă franceză de studii: Bac, CPGE-Prépa, BTS, IUT, L-LP, etc.), este obligatoriu pentru orice candidat român care dorește să se prezinte la un Concurs de Admitere (pe baza de dosar, urmat de scris și oral) într-un Grande Ecole, pentru cei care candidează în universități (numai pe baza de dosar), acesta nu este obligatoriu, fiind suficient DELF(B2)/DALF(C1), însă mărește considerabil șansele de acces într-o universitate de rangul 1, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu numai că ajută candidatul să facă față cursurilor din L1, care au ca bază tipul de bacalaureat obținut (S, ES sau L) în Franța, dar să și obțină rezultate remarcabile.

După descentralizarea învățământului universitar (compus din 85 de universități de stat) și acordarea autonomiei universitare (2009-2011, a se vedea pentru detalii șiarticolul: Autonomie universitaire. Liste des Universités françaises autonomes) modul de selecționare al candidaților are loc (neoficial) după „regula propagării undei de șoc de la sursă” (după părerea mea, strict personală):

• Prioritatea  1. Candidati „hors concours” care au rezultate școlare de exceptie (peste 17/20 la toate sau majoritatea disciplinelor predate la școală, respectiv la Bac).
• Prioritatea 2. Candidați care provin din cadrul Academiei căreia aparține universitatea în cauză (de regulă una pe regiuni administrative, 2 pe regiuni administrative mari, 3 în regiunea paiziană), în primul rând din departamentul (județul) în care se află universitatea, după care din regiunea din care face parte departamentul.
• Prioritatea 3. Candidați din restul academiilor metropolitane (departamente și regiuni continentale-europene cu Insula Corsica, inclusă).
• Prioritatea 4. Candidați din departamentele (regiuni) peste Mări-Outre Mer (DOM) și colectivitățile teritoriale (TOM).
• Prioritatea 5. Candidați din liceele franceze aflate în afară teritoriului național (francez), aparținând Academiei din Strasbourg.
• Prioritatea 6. Candidați din țările francofone (țări în care limba oficială este și limba franceză sau/și păstrează în sistemul lor educativ elemente fundamentale ale învățământului francez: Belgia, Elveția, Canada, Africa de Nord-Magreb, țări din Africa Neagră, etc.).
• Prioritatea 7. Candidați din țările (francofile) ale UE, din liceele bilingve naționale-franceze și titularii de DELF/DALF.
• Prioritatea 8. Candidați din restul țărilor, reușiți la testele de limba franceză, impuse de către serviciile culturale ale Ambasadelor franceze

Aici menționăm faptul că, deși candidații CUFR, nu întră într-o nicio categorie, însă, pe de o parte, pentru că aceștia provin din sistemul de învățământ românesc, recunoscut ca un sistem de învățământ complex, „informativ” și „abstract”, iar pe de altă parte, beneficiind prin „convergența” CPAI1 S/ES  și de „une (re)mise à niveau”  cu programele de Bac Științific (S), respectiv, Economic și Social (ES) ale sistemului de învățământ francez simplu,  „formativ” și „intuitiv”, ei candidează pe o lista specială, de tip: Prioritatea 1 bis. Cu alte cuvinte, acești candidați sunt considerati de excepție, pe de o parte, pentru că ei stăpânesc  foarte bine (iar unii, chiar și excepțional) programa de Bac- francez Științific (S), respectiv, de cel Economic și Social (ES), în funcție de opțiunile lor, iar pe de altă parte, pentru că ei provin dintr-un sistem de învățământ secundar (cel românesc) cu 4 ani de studii  (în loc de numai 3 ani în Franța), deci cu un volum mult mai mare de cunoștințe (cel puțin teoretic – pe hârtie!) și cu un potențial mai mare de abstractizare, analiză și sinteză (tot pe hârtie!), ceea ce lor le conferă o prioritate specială.

În concluzie, cursul CPAI1 ES, ar fi permis lui Mihăiță să se poate menține în prima jumătate a unei universități de rangul 1, dar i-ar fi oferit și posibilitatea susținerii unui Concurs de Admitere cu L2 fie, în școlile de înalte studii ale grupuluii Passarelle I, fie, în cele ale grupului Tremplin I, ceea ce nu i-a permis DALFC1 obținut la Institutul Francez. [Les Grands Concours Classiques des Ecoles de Commerce au niveau Bac+2 ans (Prépa)].

Problema nr.4

Din cele menționate de către dvs, se  pare că depresia lui Mihăiță (precum și starea sa psihică/psihologică proastă), generatoare de acte „antisociale”, ar fi organic legată de eșecul său școlar în Franța și evident, de lipsa lui de încredere în reușita sa profesională, în viitorul său. Dar, așa cum v-am explicat deja și la întrevederea noastră din 12 august 2012, din fericire, în ciuda complexității sale, sistemul francez de învățământ superior este foarte „flexibil” în cadrul căruia poate fi pus în aplicare un dispozitiv de mobilitate, imposibil de realizat în cel românesc. Însă, așa cum bine știți (probabil, deja), concursurile de admitere în toate filierele învățământului superior francez, au loc, întotdeauna, în primăvară anului în curs și nu în vara, respectiv, în toamna anului, ca în România, mai puțin, fazale „complementare” ale acestora, în acele instituții, în care rămân locuri libere (neocupate) după „închiderea fazei generale”.

Faptul că nu m-ați contactat mai devreme, și el s-a reînscris în anul I, acum în preajma vacanței de Crăciun, ar exista numai o singură alternativă, care după părerea mea, ar putea fi exploatată cu succes.

Anumite universități organizează la sfârșitul anului calendaristic și începutul anului următor (decembrie 2014 – ianuarie 2015), un examen de admitere care pentru un „semestru decalat”! Acest concurs este destinat studenților care au eșuat în Anul I (în Ciclul  I de studii, fie în CPGE, fie în Licență), în primul lor semestru sau doresc o reorientare școlară și profesională, pentru că nu fac față programei de învățământ. Acest dispozitiv (de învățământ) s-ar putea aplica și lui Mihăiță, chiar dacă repetă anul (pentru că el este înscris în anul I) în felul următor: (re)orientarea lui într-un domeniu „conex” cu cel în care este înscris în L1, dar de scurtă durată (prin „definiție”) cum ar fi BTS (Brevet de Tehnician Superior – într-o scoala postliceala de 2 ani) sau DUT (Diplomă Universitară de Tehnologie – într-un Institut Universitar de Tehnologie de 2 ani).

În principiu Licența (L) este prima treaptă a învățământului universitar de lungă durata și ea (excepție făcând  LP–Licența  profesională) fără să fie continuat în ciclul II, cu Master, corespunde unui învățământ superior neterminat. Din contra, atât BTS, cât și DUT (învățământ de scurtă durata, Bac+2 ani de studii), amândouă ca și LP (învățământ de scurtă durata, Bac+3 ani de studii) de altfel, sunt „diplomante”, adică, cu finalitate practică în „viata activa”. O diplomă de BTS (sau la alegere, DUT) are următoarele avantaje:

a) Datorită faptului că este de scurtă durata, programa acesteia conține mult mai puține discipline, pe de o parte, și mult mai puțin abstracte, pe de altă parte, ceea ce ar permite lui Mihăiță (având în vedere și experiența sa deja de un an în domeniu, chiar dacă s-a soldat cu un eșec!) să se adapteze mai ușor și să poată facă față la cursuri, cu atât mai mult cu cât în BTS (sau DUT), accentul se pune mai mult pe stagii în întreprindere, ceea ce îl va familiariza și cu viața activă.

b) După obținerea diplomei de BTS (sau DUT), corespunzând cadrelor medii, de fapt, cele mai solicitate diplome în Franța (de către angajatori), este foarte ușor să-și găsească de lucru (în calitate de „cadru mediu”), iar dacă are rezultate bune și dorește să-și continue studiile, poate, fie să facă acest lucru în LP (Licență Profesională), după care întră în viața activă, fie să revină în vechiul său sistem abandonat, Licență – Master (L-M), în anul III de studii (L3).

c) Deși, în principiu Sistemul de Grandes Ecoles nu este accesibil decât cu CPGE (Prepa), totuși există două concursuri ale acestor școli (Passarelle I și Tremplin I), la care participa și câteva școli prestigioase și care sunt accesibile și cu o diplomă Bac +2/3 ani, adică cu L2-L3 (doi sau trei ani de licență), BTS, DUT sau și cu LP (Licență Profesională, Bac+3 ani), iar accesul într-una dintre acestea i-ar putea asigura lui Mihăiță acel „viitor”, în Franța, la „care visa în România”. 

d) În caz de eșec, mai există și a două șansă, pentru concursurile Passarelle II și Tremplin II, accesibile cu diplome de Bac+4/5 ani de studii (adică M1-M2). [Les Grands Concours Classiques des Ecoles de Commerce au niveau Bac+2 ans (Prépa)].

Ca urmare, având în vedere cele menționate mai sus, eu consider că Mihăiță nu ar trebui să aibă niciun motiv de disperare, pentru că problema poate fi soluționată, dupa cum vedeți, într-o manieră, mai mult decât, onorabilă!Și cred că acest lucru ar fi trebuit să facă, încă cu un an în urmă, după ce a eșuat în L1.

În principiu, în invatamatul universitar francez, având în vedere „regula de aur”, trebuie evitat, repetarea primului an în aceași instituție, pentru că notele obținute în anul eșuat, vor figura întotdeauna în dosarul candidatului. În schimb, în cazul reluării studiilor într-o altă instituție (similară), anul eșuat în prima instituție nu va mai fi menționat în diplomă obitinuta în cadrul celei de a două instituții. Mai mult decât atât. În cazul în care studentul (candidatul) își dă seama că nu face față programei de învățământ din instituția admisă, el trebuie să se reorienteze rapid, în cadrul unui „semestru decalat”, conceput cu acest scop sau în cazul cel mai rău, să se retragă și să-și „blocheze” anul (din diferite motive!) pentru a nu fi sancționat cu note „catastrofice”, care să-i figureze pe buletinul de note (foaia matricolă).

Dacă veți trece pe la mine, la CUFR,  în cursul vacanței de Crăciun, vă voi explica totul cu cele mai mici detalii. Vom concepe, împreună, lui Mihăiță un PP (Proiect Profesional) corespunzător (în urma unei evaluări școlare în profilul său) și veți vedea că va reuși să integreze un „semestru decalat”, ceea ce  vor îmbunătății lucrurile atât pe plan educativ cât și pe plan moral, psihic, etc. În momentul de fată, eu mă aflu chiar în posesia unei liste cu universitătile franceze care organizează (de ceva vreme), dispozitivul  educațional de „semetru declat”.

Problema nr.5

În cazul în care persistă depresia și comunicarea cu el rămâne în continuare dificilă, nu trebuie lăsate lucrurile să se agraveze, pentru că ele pot scăpa de sub control, ceea ce poate „dăuna grav”, nu atât sănătății lui, cât mai ales, viitorului său. Astfel, fie luați legătura cu Centrul Social-Educativ, căruia aparține instituția universitară în care el este înscris, pentru consultarea unui psiholog (eventual și a unui psihiatru) cu scopul urmării unui tratament (eficace), fie îl convingeți să vină acasă în România și să ne apucăm de elaborarea noului său PP, care oricum solicită atât timp cât și atenție sporită.

În acest caz m-aș putea ocupa eu de el și n-ar fi exclus să obțin și rezultate bune, ceea ce am reușit, de altfel, în repetate rânduri și în mediul carceral, cu delincvenți, mai mult sau mai puțin, marginalizați (nu rareori de origina străină), puțin integrați în Franța, aflați în eșec școlar și ruptură cuasi-totală cu societatea, originari (proveniți), în principiu, din marile cartiere defavorizate ale metropolelor franceze, cunoscute sub numele de Zone Urbane Sensibile [a se vedea pentru detalii articolul autorului: ZUS (Les Zones Urbaines Sensibles) en France Métropolitaine], care, într-o  care masura, sunt și Zone de Educatie Prioritatra (ZEP – Zones d’Education Prioritaires). În plus, cum el, oricum, se va retrage din L1 (pentru a integra un „semestru decalat”), nu mai are niciun rost frecventarea cursurilor în actuală instituție, care nu se vor finaliza și nici nu vor fi reluate în „semestrul decalat”. Dar care, din contră,  i-ar permite recuperarea  anului universitar 2014-2015, care, de altfel, pare să fie serios compromis!

Problema nr.6

Consumul de alcool sau de „iarbă”  al lui Mihăiță (pe care le considerați excesive), trebuie interpretate cu o oarecare precauție, pentru că, în special, în mediul universitar, ele sunt „practicate” nu numai de către studenți, dar și de către profesori, (mai mult sau mai puțin). Însă, între anumite limite, acestea sunt tolerate chiar și de către autoritățile polițieneșți și judiciare. Trebuie să facem o distincție netă între un adevărat „alcoolic” și „toxicoman” (dependent de alcool și de stupefiante – în special de cele de mare risc!) și un consumator „decent” de alcool sau/și de stupefiante (în „limite normale”!), care este independent de aceste droguri și al cărui comportament este și el, oarecum, decent în societate!

Personal, eu cunosc consumatori de droguri „ușoare” (tineri, studenți sau chiar și ceva mai vârstnici), care au un comportament absolut normal în relațiile lor interpersonale și care n-au niciun fel de probleme de sănătate. În Franța, numai acele tipuri de cannabis sunt utilizate care conțin mai puțin de 0,2% THC (TetraHidrolCanabinol, rășînă uleioasă, derivat benzo-piranic,  de tip canabinoidic–substanța  activă principală din cannabis, întalnit în drogurile vegetale hașiș și marihuana, izolat în 1964 de către Raphael Mechoulam și Yechiel Gaoni de la Institutul Wizmann din Rehovot, Israel)  cum sunt: Beniko, Bialobrzeskie, Cannakomp, Carmagola, Chamaeleon, Cs, Delta Llosa, Delta 405, Dioica 88, Epsilon 68, Fasamo, Fedora 17, Félina 32, Félina 34, Férimon, Fibranova, Fibriko TC, Fibrimon 24, Finola, Futura 75, Juso 14, Kompolti hibrid TC, Kompolti, Lipko, Red Petiole Santhica 23, Santhica 27, Tiborszallasi, Uniko-B, Uso 31.

Legislația franceză, deși interzice, producția, comercializarea și consumul stupefiantelor, simplul usaj, nu poate fi sancționat decât cu amendă penală de maximum 3.750 € și maximum cu 1 an de închisoare (conform art.3421-1 CSP-Codul de sănătate Publică). Atenție însă, pentru că nu rareori, un simplu consumator poate fi confundat cu un traficant, iar traficul, adică deținerea, transportul, oferta și achiziționarea lor poate fi sancționată cu o amendă penală de maximum 7.500.000 € și până la 10 ani de detemtie criminală (conform art.222-37 CPF-Codul Penal Francez).

Conform unei legi din 23 ianuarie 2003 (n^o 2003-87 publicat în JO pe 3 februarie 2003 – Legea  Marilou) în Franța sunt posibile controale aleatoare (bazate pe suspiciuni/bănuieli) și efectuarea de teste (obligatoriu în caz de accident corporal/mortal), care permite sancționarea celui interpelat cu o amendă penală de maximum 4.500 € și cu maximum 2 ani de închisoare, care în caz de cumul cu alcoolul poate ajunge la 9.000 € și o sancțiune penală de 3 ani de închisoare. Din contra, pe  5 iunie 2013, Ministrul Sănătății Marisol Touraine și Prim-Ministrul Jean-Marc Ayrault, semnează un decret (D.2013-473), care autorizează vânzarea de medicamente care conțin cannabis sau derivatele sale.

În ceea ce îi privește pe tinerii francezi de 17-20 ani (printre care se află si băiatul dvs, Mihăiță), cca 41,5% dintre ei, consumă canabis „regulat”, iar aproape 2/3 dintre ei consumă „neregulat”, adică, cu diferite ocazii. Comparativ, cu alte țări europene, la aceași vârstă situația este următoarea: cca 45% în Republica Chehă; cca 40% în Elveția, Irlanda; cca 38% în Spania, Marea Britanie; cca 32%, în Belgia; cca 28% în Olanda, Slovenia, Slovacia, Italia, Germania; cca 23% în Danemarca, Austria, Estonia, Croația, Rusia, Bulgaria, Ucraina; cca 18% în Polonia, Ungaria, Letonia; cca 15% în Portugalia, Islanda, Lituania; cca 11% în Finalanda, Norvrgia, Malta; cca 9% în Norvegia, Cipru și în sfârșit, cca 6% în Grecia, România, Turcia.

 Problema nr.7

În privința găsirii unui loc de muncă adecvat (corespunzător), în contextul actual (eșec în L1) care să-i permită să-și gestioneze singur viața,  după părerea mea, cred că, mai mult ca sigur, este o utopie. Din mai multe motive.

În primul rând, pentru că în actuala sa situație școlara (de student eșuat în L 1, care repetă anul, într-o universitate de rangul 3, după opinia mea!), în ciuda faptului că are un an de „experiență” în Franța, Mihăiță se află în aceași situație (fără niciun fel de experiență profesională)  ca și studenții „programisti” români (în jargonul angajatorilor!), care vin în Franța, în „schimb de experiență” (universitarăaîn cadrul programelor de colaboare europene (cu precădere Erasmus, dar si Teplus, Socrates, Leonardo, etc.), fiind disperați să-și găsească de lucru (stagii în întreprinderi), undeva, dacă se poate, chiar legat de competențele lor profesionale, pe care, din pacate, nu prea au. Numai că ei, conform legislației franceze, ar trebui să fie remunerați între SMIC/SMIG (Salariul Minim Interprofesional de Creștere/Garantat: 1.445,8 €/lună) și Salariul mediu (2.511,6 €/lună), având în vedere faptul că stagiile (studențeșți)  în Franța sunt plătite, însă competențele lor  profesionale (teoretice) acumulate în România, nu au absolut nimic de a face cu piața franceză de competențe și gestionarea ei prin mecanismele pieții de desfacere  foarte diferite de cea românească (datorită culturii și civilizației franceze, pe de o parte și sistemului social-politic și economic, pe de altă parte). Esta ca și cum o firmă  românească care se respectă ar lăsa administrarea și gestionarea ei pe mâna unui eminent student (din anii II sau III), de naționalitate chineză sau indiană (care habar nu are de realitatea social – economică din România, cu serioase dificultăți în materie de înțelegere și exprimare în limba română), care vine în România să-și continue studiile la ASE din București. Și în plus, să-i și dea și un salariu de caa 400 €/lună.

În al doilea rând, pentru că i-ar trebui un permis de muncă (Carte de Séjour), ceea ce nu poate fi eliberat în lipsa unui contract de muncă (CDD-pe perioada determinată, cel puțin și recomandabil CDI-pe perioada nedeterminată) care poate fi verificat, oricând, verificat de către autoritățile polițieneșți.

În al treilea rând, pentru că, găsirea unui loc de muncă, este legată, neapărat,  de un domiciliu fix, ceea ce, în contextul lui, actual, nu ar fi deloc ușor. Iar pe cel de la CROUS (unde figurează în prezent) nu-l mai poate utiliza dacă demisionează din L1.

Aici este vorba de un cerc vicios: vrei să-ți găseșți un job, îți trebuie domiciliu (fix, stabil), iar agențiile imobiliare nu-ți închiriază o locuință, dacă nu poți dovedi că ai un venit sigur (de preferință pe baza unui CDI), care este de cel puțin 5 ori mai mare decât costul chiriei, la Paris (în regiunea urbană pariziană) și de 3 ori mai mare,  în provincie. Din acest motiv, eu cred că acest lucru ar trebui evitat, pentru că ar facilita scăparea de sub control al băiatului, ceea ce la un moment dat ar putea deveni, dramatic, într-adevăr, în toată regula.

Conform statisticilor, un mare număr de studenți „independenți” (pe cont propriu), care au venit la studii în Franța (cu DELF/DALF), atrași, în special, pentru gratuitatea studiilor, respectiv, pentru prestațiile sociale deosebite plătite de către CAF (Casa de Alocații Familiale), printre care, cele mai semnificative,  bursa de studii (socială), ajutor personalizat pentru locuință, etc., acordate oricărui student, francez sau străin – european  (care poate justifica resurse inferioare unui barem stabilit – în principiu, sub nivelul ajutorului social), i-a stimulat pe români să prefere sistemul educativ francez (în ciuda severității și greu accesibilității!) în loc de sistemul educativ anglo-saxon, care este mult mai moderat ca nivel și dificultate, dar este deosebit de scump (în medie, de ordinul a zeci de mii de euro/an).

Astfel, fără o motivație deosebită, pentru cultura și civilizația franceză, pentru valorile morale și sociale ale Franței, ca stat de drept și simbol al democrației, este foarte greu să poți accepta „constrângerile” de natură socio-umană (foarte diferite de cele românești), cărora ești supus, constant, atât în instituțiile de învățământ superior cât și în exteriorul acestora.

Notă

În cei 5 ani care au trecut de la „eveniment”, în viața lui Mihăiță au avut loc schimbări radicale, iar la baza proiectului sau profesional PP  au stat discuțiile noastre interminabile în timpul vacanței de iarnă care a urmat. De comun acord, am hotarât ca el să renunțe la Licență (L1) – deci la sistemul universitar (L–M –D) și să integreze „în semestru decalat” (din ianuarie), un IUT la departamentul de vânzari și marketing, ceea ce a și reușit (după numai 5 Module de curs – 50h).

După obținerea DUT (Diplomă Universitară de Tehnologie) în 2016, contrar avizului meu (pentru că nu-l consideram suficient de pregătit !), dupa alte 10 Module de curs (100h) el și-a tentat șansele (dar fără succes !) la un concurs Passerelle I (la care participă prestigioasele școli superioare de comerț: Advancia Paris, CERAM Business School, EM Normandie (Caen și Le Havre), ESC Amiens, ESC Brest, ESC Chambéry, ESC Clermont, ESC Dijon, ESC Grenoble, ESC La Rochelle, ESC Lille, ESC Montpellier, ESC Pau, ESC Rennes, ESC Saint-Etienne, ESC Troyes, EM Strasbourg, Negocia).

Ca urmare (cu acordul meu), el și-a depus dosarul, din nou, în sistemul universitar, în L3 (comerț și marketing) la Universitatea Jean Monet din Saint Etienne, unde a fost admis, practic, fără un efort deosebit (după alte 5 Module de curs – 50h) pentru ca după obținerea diplomei de Licență, să fie admis printr-un concurs Passerelle II (după alte 10 Module de curs – 100h) la ESC Saint Etienne (prefectura departamentului Loire, regiunea administrativă Auvergne – Rhônes Alpes), pe care a absolvit-o în acest an (în perioada pandemiei Covid-2019), cu rezultate „bune” (13,65/20), ceea ce i-a si asigurat, un post de Manager general–adjunct în cadrul unui important grup industrial (multinațional) de la Lyon, unde urmează să se și mute în curând. Se pare că, din când în când, mai bea un șpriț românesc și fumează și o „iarbă” à la française, dar, după părerea lui, totul este sub control, ceea ce, după părerea mea, este, poate, cel mai important.

Interesant este însă faptul ca, dacă Mme Ionesco ar fi acceptat propunerea mea (și a lui Mihăiță), de a renunța la DALF în favoarea unui CPAI1 (care necesita un an de studiu intensiv, deci, obligatoriu, renunțarea si la concursul de admitere, în Franța în 2013 – anul obținerii bacalaureatului), Mihăiță, cu acelasi numar de module (30), ar fi ajuns, din punct de vedere profesional, cel puțin în postul pe care îl va ocupa acum, dar cu mult mai puțin efort, mult mai puține „ocolișuri” și cu 2 ani mai devreme.

În sfârsit, în ceea ce privește DALF-ul pe care l-a obținut la Institutul Francez, adevărul este că și acesta i-a fost util, dar nu și necesar și cu atât mai puțin, suficient!

Articole asoiciate

Concursuri celebre nivel post – préa (post – licență). În atenția candidaților români care participă la concursurile de admitere în prestigioasele școli superioare franceze de înalte studii științifice și inginerești 2020. Maths & Sciences physiques: Concours Polytenchnique (X) – Normale Sup’ (ENS)

Concursul Comun (de admitere „antepandemic”) al Institutelor Naționale Politehnice franceze (la Analiză, Algebră superioară – geometrie și Pobabilități – Variabile aleatoare). Pobabilități – Variabile aleatoare. Subiecte corectate propuse la examenul oral. Le Concours CCINP (Concours Communs des INP). Probabilités. Sujets oraux corrigés.

Concursul Comun (de admitere „antepandemic”) al Institutelor Naționale Politehnice franceze (la Analiză, Algebră superioară – geometrie și Pobabilități – Variabile aleatoare). Algebră. Subiecte corectate propuse la examenul oral (partea I). Le Concours CCINP (Concours Communs des INP). Algèbre. Sujets oraux corrigés (1ère partie)

Concursul Comun (de admitere „antepandemic”) al Institutelor Naționale Politehnice franceze (la Analiză, Algebră superioară – geometrie și Pobabilități – Variabile aleatoare). Algebră. Subiecte corectate propuse la examenul oral (partea II). Le Concours CCINP (Concours Communs des INP). Algèbre. Sujets oraux corrigés (2e partie)

Concursul Comun (de admitere „antepandemic”) al Institutelor Naționale Politehnice franceze (la Analiză, Algebră superioară – geometrie și Pobabilități – Variabile aleatoare). Analiză. Subiecte corectate propuse la examenul oral (partea III). Le Concours CCINP (Concours Communs des INP). Analyse. Sujets oraux corrigés (3e partie).