Accidentul din 11 Martie 2011, unul din cele mai mari din istorie, depășind ca efecte toate celelalte incidente de până acum, ne afectează atât direct cât și indirect. Important este să aflăm cum și să controlăm în ce măsură! Acest accident a distrus aproape în totalitate ecosistemul constituit de Oceanul Pacific. Șansele de regenerare sunt practic nule. Din păcâte, chiar dacă ne aflăm la mii de kilometri de Fukushima, acest accident ne afectează și pe noi, chiar aici, în România.
Exemple
Contaminarea radioactivă, o problema?
Direct: a crescut concentrația Cs 137 cu 2 până la 3 ordine de mărime! Harta contaminării cu iod radioactiv în imaginea de mai jos arată că s-au înregistrat concentrațîi similare, dacă nu pe alocuri chiar mai mari decât cele de la Cernobîl. Și totuși nu s-a luat măsură administrării de iodura populației, probabil din considerente ce țin de aspectul financiar al problemei, cât despre aspectele etice și morale acestea s-au pierdut de mult în România post-decembristă.
Indirect: mărfurile care ajung în România din zona afectată (Asia, Oceania, Australia și America N, C & S) sunt contaminate fie că ne convine, fie că nu. Și aici nu mă refer doar la produse alimentare, ci și la îmbrăcăminte și încălțăminte, produse electronice și electro-casnice, mașini, unelte, chimicale. Oceanul Arctic este și el afectat mai mult decât se aștepta, acest lucru fiind confirmat atât de către ruși cât și de către norvegieni! Deci și peștele provenind din țările riverane Oceanului Arctic se confruntă cu exact aceeași problema – contaminarea radioactivă!
Avalanșă de conserve din peste, alge, creveți din lanțurile de hypermarket-uri și supermarket-uri, uleiul de peste din farmacii, toate având că proveniență zona Pacificului și Arcticii, produsele semi-preparate din peste, peste congelat, toate prezintă o radioactivitate sporită. Pentru creșterea atractivitățîi, aceste produse adesea sunt expuse la oferta (super oferta, mega oferta, extra oferta, funcție de lanțul de magazine implicat). Cine efectuează măsurătorile? În ce condiții sunt lăsate pe piață aceste produse? Cine a aprobat intrarea lor pe piață românească?
Interesant este că, totuși, nimeni nu pare intrigat, nu am văzut nici măcar o măsură luată în condițiile în care, acum câteva zile, un nou incident nuclear a fost relatat în presă, tot la Daiichi Fukushima, deși cu o întârziere surprinzător de mare. Cât despre presă locală, cum nu e nici despre Hapilica și nici cu Drăgușanu, știrile apar în josul paginii, că relatări pe care nimeni nu se mai obosește nici măcar să le citească, darmite să le înțeleagă. Sigur că, pentru autorități e mai ușor să nege evidență decât să ia măsuri, că doar e criză, dar efectele se vor vedea curând și poate de aceea ar fi bine să gândim de două ori inainde a a lua decizia de a achiziționa fructe de mare sau specialități din peste fără să întrebăm măcar câte ceva despre zona de proveniență.
Și să nu uităm că una din mințile luminate din conducerea țării afirmă recent că, în comparație cu celelalte tipuri de energie, energia atomică e „curată”. Probabil se referea la faptul că, în caz de accident, poluarea nu e vizibilă cu ochiul liber! Dar acest lucru chiar nu mai are importantă în învălmășeală existențială în care continuăm să ne bălăcim de 25 de ani.
Măsurători efectuate recent au arătat urme de elemente radioactive în Georgia (US), Cipru și Bulgaria (Iod 131, Cs 137) dar și în Portugalia, Italia, Elveția, Franța, Belgia și în mod special în Germania. Maxime au fost înregistrate și în Australia. Bulgaria a înregistrat în 23 ianuarie 2015 valori maxime în timp ce Grecia, Ungaria, Serbia și Croația au decis închiderea monitorizării. De ce? Oare de ce? De aici se naște o întrebare firească: Oare cine îi verifică pe cei care raportează că la noi e totul în limitele naturale? Și cât de naturale pot fi aceste valori date fiind premisele?
PS: Despre accidentul nuclear sau nu de la Zaporoje, Ucraina puteți citi aici.
Bibliografie
Dr. ing. bioch. Mihai Rissdörfer, Expert ANPC, Senior editor- J-B
