1.jpg)
Mulțumesc pentru publicarea articolelor mele.
Rămân tot mai plăcut impresionat de această realizare numită „Jurnalul Bucureștiului”, care este cu adevărat extraordinară și care se detașează tot mai mult față de toate celelalte publicații, inclusiv de cele considerate ca fiind cele mai bine realizate. Numai o minte genială poate realiza ceea ce nu pot face nici cei mai talentați. Cu prețuire,
N. Grigorie Lăcrița (Juridice–Profesionişti)
Rezumat. Este un articol de noutate (nu numai în România), care adaugă valoare în cunoașterea lumii în care trăim. Cei care vor citi acest articol, nu numai că nu vor regreta că l-au citit, dar vor avea și momente, benefice, de reflecție asupra faptului că dintotdeauna omenirea a fost (preponderent) pe mâna unor mari nebuni, femeile fiind cele care au avut cel mai mult de suferit. Tragicele închisori sexuale ale haremurilor împărătești au rămas (și încă mai rămân, în unele zone de pe pământ, chiar și în secolul XXI), unele dintre cele mai negre pagini din istoria omenirii, a civilizaţiilor și a religiilor.
Precizări preliminare
Istoria consemnează numeroase și impresionante (până la tragice) cazuri de haremuri, care au existat din cele mai vechi timpuri (începând din urmă cu peste 3.000 de ani), la un număr destul de mare de popoare și care mai există și în zilele noastre.Cu toate încercările făcute, nu am putut identifica o lucrare cu un inventar cu cele mai mari, mai impresionante, mai de senzație, mai tragice etc. haremuri care au existat în istoria omenirii. În Biblie[1] sunt consemnate 3 haremuri, prezentate și în acest articol, respectiv:
- al lui David (n. 1039–d. 969 î.Hr.), împărat peste tot Israelul și Iuda timp de 33 de ani, între 1003–970,
- al lui Solomon (n. 1000–d. 931 î.Hr.), fiu al lui David, împărat al Israelului timp de 40 de ani, între 971–931, și
- al lui Xerex (n. 519–d. 465 î.Hr.), împărat al Imperiului Persan timp de 21 de ani, între 486 – 465 î.Hr.
În acest articol se prezintă numai unele dintre cele mai importante haremuri care au existat de-a lungul istoriei, care uimesc omul secolului XXI, care mai rămâne surprins și de faptul că și în zilele noastre acestea mai există, care, prin ineditul lor absurd, te lasă perplex. Cele mai multe haremuri au fost, pentru numeroase dintre fecioarele cele mai frumoase, o închisoare sexuală, unde ajungeau fără voia lor, cu forța (numai pentru că s-au născut frumoase și au avut ghinionul să fie identificate și selectate spre satisfacerea sexuală a împăratului) și unde, în cele mai frecvente cazuri, își trăiau toată viața în suferințe, până la tragedie, așa după cum se prezintă în acest articol. Haremul, ca o „comunitate patriarhală”, este foarte greu de definit din cauză că:
- numărul acestora a fost foarte mare (și care încă mai există și azi),
- acestea au fost de o foarte mare diversitate,
- vechimea lor este foarte mare, de peste 3.000 de ani pentru unele,
- despre unele nu s-au păstrat consemnări în scris,
- despre altele au fost țesute poveşti fanteziste,
- nu au existat doua haremuri care să fi arătat exact la fel.
Spre exemplu, în lumea otomană, haremul constituie forma de organizare socială asemănătoare unei familiei extinse. În DEX, haremul este definit ca fiind „Totalitatea cadânelor unui mahomedan poligam”, unde „cadâna” are sensul de „sclavă în haremurile turcești”, iar „poligam” este un „bărbat care are concomitent două sau mai multe soții.”
Un harem împărătesc poate fi definit ca fiind o adevărată închisoare a sclaviei sexuale, care se afla în totalitate sub proprietatea exclusivă a conducătorului (în general, despotic) unic al acestuia. Actele sexuale dintr-un harem nu erau nici de curvie, nici de preacurvie; ele erau acte de poligamie, care nu era combătută în Biblie. În Vechiul Testament, cel puțin până în secolul al II-lea e.n. s-a permis poliginia (în care o persoană de sex masculin se căsătorește cu mai multe persoane de sex feminin;), dar niciodată n-a permis poliandria (în care o persoană de sex feminin se căsătorește cu mai multe persoane de sex masculin). Pentru a se înțelege cât mai bine contextul în care trăiau oamenii în acele timpuri și în care au existat aceste haremuri, consider că trebuie văzut și articolul subsemnatului intitulat „Principalele practici şi forme de convieţuire sexuală, existente în perioada Vechiului Testament”,în care se prezintă: incestul; adulterul; bigamia; poligamia; monogamia; curvia și preacurvia; homosexuali.
Haremurile în relatările din Biblie
- Haremul Împăratului David. Biblia conţine consemnări şi despre „ţiitoarele” Împăratului David David care a avut cel puţin nouă soţii şi nu mai puţin de zece ţiitoare (concubine). În Biblie, în Vechiul Testament, în „Cartea a doua a Regilor”, numită și „2 Samuel”[2], capitolele 15–19, se relatează cum Absalom[3], fiul lui David, vrea să-l omoare pe tatăl său David pentru a-i lua locul ca împărat.
Absalom a ridicat un cort pe acoperişul casei lui David, exact acolo unde David păcătuise (comisese un adulter prin viol, în secret, cu Bat-Şeba. După cum David pângărise soţia altuia, pe Bat-Şeba, soţia bravului general Urie, aflat pe câmpul de luptă, tot aşa a fost pângărit şi patul său, și nu de altcineva decât de fiul său Absalom. Cum a făcut David lui Urie, tot aşa i s-a făcut şi lui, dar nu de un străin sau de un dușman, ci…de unul din fiii săi!? Luptele dintre fiu și tată se termină în momentul în care Absalom este ucis de către Ioab, un general de-al lui David. După aceea David s-a întors la Ierusalim. „David a intrat iarăşi în casa lui, la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece ţiitoare pe care le lăsase pentru paza casei şi le-a pus într-o casă sub pază; a îngrijit de ele, dar n-a intrat la ele. Şi au fost închise până în ziua morţii lor, trăind în văduvie.” (2Samuel 20:3)
De reţinut că și aceste zece ţiitoare, ca și toate celelalte neveste și ţiitoare din haremul lui David, au fost luate „să slujească” în „haremul unsului lui Dumnezeu”: (1) fără voia părinţilor lor, (2) fără voia lor și (3) fără ca vreodată să mai poată ieşi din această adevărată „închisoare sexuală pe vecie“. „Cele mai groaznice şi cele mai crude crime pe care istoria le-a înregistrat au fost comise sub adăpostul religiei sau al altor motive la fel de nobile.”. (Mahatma Gandhi). Femeile aveau să-și ducă toată viaţa în închisoare, fără nici un alt drept la viaţă, precum de a fi libere, de a avea și ele o viaţă pământească, normală, de a se căsători, de a avea soţi, copii etc. Deci, în condiţiile în care: (1) David lăsase cele zece ţiitoare pentru paza casei, ca femei de încredere, (2) acestea au fost batjocorite chiar de propriul său fiu, de Absalom, într-un mod oribil, pe acoperişul casei lui David, unde Absalom a intrat la ele în faţa întregului Israel, (3) aceste femei nu păcătuiseră niciodată cu nimic și faţă de nimeni,
David, „alesul lui Dumnezeu”, le-a închis până în ziua morţii lor, obligându-le să trăiască toată viaţa într-o groaznică sclavie. „Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit.” (Isaia 57:1). Cu toate că David a comis numeroase și grave păcate, precum a căzut în idolatrie, a mințit, a comis adulter, a săvârșit viol, omor, crime etc., el și-a continuat împărăţia, timp de 33 de ani, în linişte, în bogăţie, în lux, în desfrâu, cu zecile sale de femei din haremul său împărătesc.
Și aceasta ca urmare a faptului că David era considerat de Dumnezeu ca fiind un „om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele”!?: „Dumnezeu…le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: «Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele»” (Faptele Apostolilor 13:22). Tragică soartă le-a hotărât David, „omul după inima lui Dumnezeu, care ia împlinit toate voile”, acelor zece ţiitoare ale sale, şi aceasta în condiţiile în care acestea toată viaţa lor au fost fără prihană (fără păcat, fără vină, au fost pure, curate, nepătate, imaculate).
În Biblie sunt prezentate multe și deosebit de importante aspecte despre „familia rezultată din haremul lui David”, despre soțiile, concubinele și copii lui David, care dau multe de gândit, dar dintre acestea prezint numai următorul aspect. Fiica lui David, Tamar, a fost violată de fratele ei vitreg, Amnon, dar fără ca acesta să fie pedepsit de David, pentru că era primul său născut și îl iubea mult. Alt fiu al lui David, Absalom a fost cel care l-a ucis pe Amnon pentru a o răzbuna pe Tamar. Mule și mari violuri, crime etc. au fost în familia împăratului David, despre care, în Biblie, în Noul Testament, în Evanghelia după Matei și în Evanghelia după Luca, se spune că Isus este descendent al lui David!? „Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui”. (Eclesiastul 7:15).
- Haremul Împăratului Solomon
În istoria Israelului, recordul în materie de țiitoare îl deţine fiul lui David, împăratul Solomon, care a domnit în Israel timp de 40 de ani, între 971 și 931 î.Hr., şi care, conform Cărţii a treia a Regilor[4] 11:3 (sublinierea îmi aparţine) „A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare, şi nevestele i-au abătut inima.”. Desfrânarea, preacurvia, a fost atât de mare la Solomon încât la făcut pe acesta să-și facă „un super harem regal”, de 700 de neveste și de 300 de concubine străine, cum nu s-a mai întâlnit în întreaga istorie a Israelului. Se presupune că multe dintre aceste 1.000 de neveste și de ţiitoare nu au ajuns niciodată în patul împăratului, și aceasta din cauză că:(1) nu exista o programare pe baza căreia să se asigure că fiecare va ajunge cel puţin o dată în patul împăratului, chiar și pe întreaga durată de domnie a sa, (2) chiar dacă ar fi existat o asemenea programare, împăratul îşi satisfăcea plăcerile după cum dorea, și, (3) pentru multe împăratul le-a uitat numele şi înfăţişarea, a uitat efectiv de ele că mai sunt în haremul său.
Ca urmare, în aceste condiţii este uşor de înţeles faptul că unele dintre ele îmbătrâneau și/sau mureau virgine. Desigur că, unele dintre femeile care vedeau că vor ajunge la bătrâneţe virgine, ajungeau în situaţia de a-şi dori să ducă și ele o viaţă pământească, normală, să aibă un bărbat, o familie, copii etc., dar acest lucru nu era posibil din cauză că nu mai puteau ieşi din această adevărată „închisoare sexuală a haremului împărătesc”, în care unele ajunseseră fără voia lor și/sau fără voia părinţilor lor, din care nici nu mai puteau ieşi vreodată.
- Haremul Împăratului Xerex
Tot din Biblie, din cartea „Estera”, aflăm și despre împăratul Xerex (Ahaşveroş sau Xerexes), cu un număr de țiitoare și de soții care, se pare, că îl depășește pe cel al lui Solomon. Împăratul Xerex s-a născut în jurul anului 520 î.Hr. și a devenit suveran al Imperiului Persan (la moartea tatălui său Darius I cel Mare), în 486 î.Hr., și a murit asasinat în anul 465 î.Hr. Xerex a domnit peste o sută douăzeci și șapte de ținuturi, din India până în Etiopia. (Estera 1:1), imperiul său cuprinzând Iranul, Afganistanul, Irakul, Turcia, Siria, Egiptul, Israelul, Libanul, Ciprul și porțiuni din România, Bulgaria, Grecia, Arabia Saudită, Libia, Sudanul de Nord, Caucaz, India, Asia Centrală și chiar din China, cu o suprafață totală de 8.000.000 km2.
După despărţirea împăratului Xerex de nevasta sa Vasti, în anul 480 î.Hr., Haremul acestuia era plin cu soţiile lui secundare şi cu toate ţiitoarele lui anterioare, pe care le avea, dar nici una nu era mai presus decât celelalte. În Biblie, în cartea „Estera” sunt consemnate „campaniile de strângere de ţiitoare pentru haremul împăratului Xerex”, care se organizau în tot imperiul Persan, condus de Xerex. Cu toate că Haremul lui Xerex era plin cu soţiile lui secundare şi cu toate ţiitoare lui anterioare, în timp ce Xerxe era departe de Susa (sediul guvernării), în nefericita campanie contra grecilor din anul 480 î.Hr., „Atunci cei ce slujeau împăratului au zis: «Să se caute pentru împărat nişte fete fecioare şi frumoase.».”. (Estera 2:2). „Împăratul să pună în toate ţinuturile din împărăţia lui dregători însărcinaţi să strângă pe toate fetele fecioare şi frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor, sub privegherea lui Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor, care să le dea cele trebuincioase pentru gătit.”. (Estera 2:3). „Şi fata care-i va plăcea împăratului să fie împărăteasă în locul nevestei sale Vasti. Părerea aceasta a fost primită de împărat, şi aşa a făcut.”. (Estera 2:4).
Cu toate că Estera (evreică) la cucerit atât de mult pe împărat, acesta nu numai că nu a renunţat la haremul său, dar a poruncit și „o a doua strângere de fecioare”. (Estera 2:19). La numai 2 ani după campania anterioară, din anul 480 î.Hr., a avut loc „a doua campanie de strângere de fecioare pentru haremul împăratului Xerxe” (Estera 2:19). Aceasta „o a doua strângere de fecioare” pentru haremul împăratului Xerxe a avut loc între ianuarie 478 î.Hr. şi aprilie 474 î.Hr., dar fără ca în cartea „Estera” să se consemneze alte amănunte. În condiţiile în care, din fiecare din cele 127 de ţinuturi ale imperiului lui Xerex, s-ar fi strâns, la o singură campanie, numai 4–6 ţiitoare, și tot se mai strângeau circa 500-750 de ţiitoare. La cele două campanii s-ar fi strâns circa 1.000–1.500 de ţiitoare, pe lângă numeroasele altele pe care le mai avea.
Nici Biblia și nici alte documente nu consemnează care era numărul total al ţiitoarelor lui Xerex. „Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se şase luni cu untdelemn de mirt, şi şase luni, cu miresme de mirozne femeieşti.” (Estera 2:12). Nevasta sau o ţiitoare mergea la împărat numai când dorea împăratul şi numai când acesta o chema pe nume. (Estera 2:14). Când o concubină trebuia să meargă noaptea la împărat, ea trecea din casa femeilor în casa împăratului, și era lăsată să ia cu ea tot ce voia (Estera 2:13), adică avea privilegiul de a păstra acele giuvaieruri şi veşminte pe care le alegea să le poarte cu prilejul acela. „Se ducea seara; şi a doua zi dimineaţa trecea în a doua casă a femeilor, sub privegherea lui Şaaşgaz, famenul împăratului şi păzitorul ţiitoarelor împăratului. Nu se mai întorcea la împărat, decât când ar fi dorit împăratul şi ar fi chemat-o pe nume.” (Estera 2:14)
Deci, după ce s-au strâns sutele de ţiitoare din cele 127 de ţinuturi ale imperiului, fiecare ţiitoare trecea printr-o perioadă de pregătite de 12 luni, din care 6 luni ungându-se cu untdelemn de mirt, și 6 luni ungându-se cu miresme de mirozne femeieşti. Desigur că fiecare ţiitoare nu se pregătea singură, ci ajutată de mai multe slujnice. Estera avusese 7 slujnice numai ca ţiitoare; câte a avut după ce a ajuns împărăteasă nu se mai spune. Deci, o ţiitoare putea ajunge în patul împăratului cel mai devreme după un an de zile, perioadă în care nu avea altceva de făcut decât să se pregătească, ajutată de mai multe slujnice, specializate în aşa-ceva.
Haremurile din afara consemnărilor din Biblie
- Haremul Imperial al lui Ginghis Han
În afara consemnărilor din Biblie, mai sunt mulți alți împărați, sultani conducători cu diverse titluri, care au avut un număr de țiitoare și de soții la fel de mare, sau chiar mai mare decât cele din haremurile lui Solomon și al lui Xerex. Exemplul cel mai bun în acest sens îl constituie haremul lui Ginghis Han (Genghis Khan)[5]. Născut circa 1162–decedat la 25 august 1227) Ginghis Han a fost unul dintre cei mai mari cuceritori din toate timpurile, punând temeliile Imperiului Mongol. Ginghis Han avea un harem de 2.000 de femei din toate rasele, din care 500 erau considerate concubine oficiale, însă numai soția sa Bӧrte a fost cea care putea să dea naștere urmașilor legitimi ai tronului mongol. Soldații, care au văzut că Ginghis Han întreținea relații sexuale cu mai multe femei în fiecare seară, credeau despre acesta că are o potență sexuală extraordinară, de natură divină.
Fiind convins că își poate „asigura nemurirea” numai prin sângele fiilor săi născuți, a avut sute de copii în timpul vieții sale, cu numeroase femei, al căror număr nu se cunoaște. Astăzi, se estimează (1) că circa 16.000.000 de bărbați din Asia se declară ca fiind urmașii lui Ginghis Han, și (2) că 10,5% din populația Europei (de circa 710 milioane) sunt urmași ai năvălirilor acestuia, fapt demonstrat în urma testelor ADN (cu Cromozomul Y). Am subliniat aceste aspecte pentru a se înțelege și faptul că, spre deosebire de alți deținători de mari haremuri, Ginghis Han, prin țiitoarele și prin soțiile sale, și-a „asigura nemurirea” prin circa peste 50 de milioane de urmași, de pe continentele Asia și Europa.
- Haremul sultanului otoman Soliman I
În lumea otomană, haremul constituie forma de organizare socială asemănătoare unei familii extinse. Pe lângă soții mai existau: concubine, cadâne și sclave, numărul lor fiind impresionat; spre exemplu, pe la anul 1475 erau circa 400 de femei în sclavie sexuală în Palatul de la Topkapi. Haremul sultanilor, Haremul Imperial, haremul de la Topkapi, cunoscut și ca Serai, era un adevărat complex, cu circa 300 de camere, spital, spălătorie, 2 moschei, chioșcuri și alte servicii, care se ridica pe mai multe niveluri. Fetele, care trebuiau să ajungă în patul sultanului, trecea printr-un lung proces de educaţie, de instruire, de asumare a culturii islamice și de pregătiri pentru a arăta și a se comporta perfect în intimitate cu sultanul. Ele erau învățate să danseze, să recite poezii, să cânte la diverse instrumente muzicale și erau inițiate în arta erotică.
Numai cele inteligente, dotate cu o extraordinară frumuseţe și care își însușeau pe deplin programul de pregătire și de instruire ajungeau să fie prezentate sultanului. Multe dintre fetele din haremul imperial aveau reputația de a fi cele mai frumoase fete din imperiul otoman. Se obișnuia ca guvernatorii provinciilor aservite să ofere, ca daruri Sultanului, fete cu o frumusețe deosebită. Fetelor nu le era îngăduit să îl întâlnească oricum pe sultan. Ele trebuiau să se ascundă când auzeau papucii de casă ai acestuia ţintuiţi în cuie din argint. Multe dintre fetele din harem nu ajungeau niciodată în patul Sultanului, devenind servitoare pentru acoperirea necesităților zilnice ale funcționării haremului. Din fetele care stăteau timp de zeci de ani la dispoziţia unui sultan, multe deveneau soţii ale pajilor atunci când aceştia părăseau Palatul pentru servicii în afara acestuia. Recrutarea şi ieşirea din serviciul direct al sultanului erau procese continue. Între soțiile și concubinele din Harem exista întotdeauna o competiție acerbă, până la crime, în special prin otrăviri.
În timp s-a evoluat de la poziția de sclavă concubină la cea de preferată, ceea ce presupunea o potențială recunoaștere a drepturilor moștenitorilor proveniți din relațiile cu Sultanul. Ca și în cazul fetelor din haremurile celorlalți împărați, numărul prea mare de fete făcea ca unele dintre ele să îmbătrânească şi să moară virgine pentru că sultanul/împăratul nu avea nici timp, nici potența, nici plăcerea pentru toate, o prefera mai mult pe una etc. Numeroase și importante date despre viața reală de la haremul sultanului otoman Soliman I sunt redate în frumosul și mult apreciatul serial turcesc „Suleyman Magnificul” (prezentat pe mai multe posturi de televiziune), în care se prezintă atât viața din harem, inclusiv cum erau verificate de un doctor fetele la intrarea în harem dacă sunt virgine, dar, în special, cum sclava Roxelana (Hŭrrem), ajunge:
- din sclavă în concubină și apoi în soția pe viață și unică a sultanului, caz nemaiîntâlnit până atunci; Sultanul a ajuns să fie atât de îndrăgostit de ea, încât se spune că a refuzat să mai fie cu vreo altă femeie în afară de ea; nici unul din predecesorii săi nu a făcut așa ceva, lucru neauzit la turci care aveau obiceiul de a avea nenumărate femei
- să manifeste o puternică influență asupra soțului ei, sultanul Soliman I, unul dintre cei mai puternici oameni ai secolului al XVI-lea; multe decizii, inclusiv de strategie politică şi diplomatică externă, luate de Sultan, au fost influenţate sau luate împreună cu Roxelana
- una dintre cele mai puternice caractere feminine din istoria imperiului otoman
- să influențeze prezența în politică a urmașelor ei
- datorită influenței sale în politică, a apărut perioada „Sultanatului femeilor”
- după modelul fundațiilor caritabile, a realizat numeroase și importante lucrări spre beneficiul cetățenilor obișnuiți, precum o moschee, două școli coranice, o fântână, un spital pentru femei, o baie publică, o bucătărie care distribuia mâncare săracilor și nevoiașilor etc.
Soliman I a reținut-o pe Roxelana cu el la curte, ca unică soție, pentru tot restul vieții ei. Pentru „Concubinele din Haremurile sultanilor” sunt zeci de site-uri pe Internet.
- Haremurile la împărații chinezi
Cel mai impresionant harem din istorie a fost format în secolul al XIV-lea în China, unde împărații din Dinastia Ming aveau până la 20.000 de femei, din care să-și aleagă soțiile, curtezanele și concubinele. Dinastia Ming a guvernat China timp de 276 ani (între anii 1368 și 1644), ca urmare a prăbușirii dinastiei mongole Yuan. Dinastia Ming este descrisă drept una dintre cele mai mărețe perioade ale Imperiului Chinez, fiind marcată de o influență politică deosebită a poporului asiatic în întreaga lume și de o bogăție de nedescris. Pe lângă acest lucru însă, împărații au dat dovadă de o cruzime ieșită din comun, care s-a manifestat chiar și la nivelul haremului lor, unde soarta femeilor care au fost alese pentru a-i servi era controlată în totalitate de suveran, care le trata de multe ori cu multă cruzime. Multe dintre aceste femei erau alese încă din perioada adolescenței și selectate special pentru a servi plăcerilor sexuale ale împăratului lor.
Această selecție avea loc regulat la fiecare 3 ani, iar tinerele erau răpite din sânul familiei lor și închise în camerele haremului, pe care nu le puteau părăsi sub nicio formă, singura excepție fiind, bineînțeles, momentul în care erau chemate în patul suveranului lor. Pe atunci practica barbară a „legării picioarelor” era considerată un standard de frumusețe, iar durerea provocată de acest ritual era de nedescris, așa că cele mai multe dintre femei nu puteau să meargă din cauza chinurilor prin care treceau, așa că erau cărate până în patul împăratului de eunuci.
Primul Împărat al Dinastiei Ming a fost Hongwu, a cărui domnie și-a lăsat puternic amprenta asupra istoriei chinezești. Comportamentul abuziv și agresiv al împăraților Ming se revărsa și asupra vieții femeilor din haremul său. În spatele ușilor închise ale haremului, femeile erau controlate în totalitate și erau adesea torturate. Spre exemplu, Împăratul Hongwu era un bărbat foarte gelos, a cărui dorință principală era ca concubinele sale să-și dedice viața în totalitate lui, chiar și atunci când acesta a trecut în neființă. Hongwu nu putea accepta ca femeile care erau în haremul său să aibă o viață a lor după moartea sa, așa că a început o tradiție îngrozitoare: după moartea sa, concubinele sale erau omorâte, constrânse să se sinucidă sau chiar îngropate de vii, totul pentru a se asigura că nu vor mai fi atinse vreodată de un alt bărbat în afară de cel pe care l-au servit.
Această practică macabră a fost preluată mai apoi de Împărații Yongle și Hongxi, însă totul a luat sfârșit în anul 1464, moment în care Împăratul Zhengtong le-a permis concubinelor sale să trăiască când el va părăsi această lume. Primul urmaș al împăratului Hongwu a moștenit cruzimea acestuia, iar dorința pentru putere absolută și brutalitatea față de femei au atins un alt nivel în timpul domniei sale. Yongle a construit o a doua capitală a imperiului, la Beijing, în anul 1420 și a format acolo „Orașul interzis”, loc unde-și putea adăposti concubinele. Membrele haremului treceau printr-un proces de selecție bine pus la punct, fiind luate de lângă familiile lor încă de la vârsta de 14 sau 16 ani. Acestea trebuiau să aibă un anumit aspect fizic, care să fie pe placul împăratului, precum și anumite calități, cum ar fi comportamentul cuviincios și să ajungă la o educația aleasă. Cea mai îngrozitoare poveste din timpul împăratului Yongle a avut loc la doar un an după acest eveniment fericit al domniei sale.
Una dintre femeile care frecventa dormitorul suveranului l-a înșelat pe acesta cu un eunuc de la palat, motivul fiind unul scandalos: se pare că aceasta îl acuza pe stăpânul său că este impotent. Cu orgoliul rănit până peste măsură, Yongle și-a dorit să îngroape acest eveniment nefericit, la propriu. A ordonat ca fiecare persoană care știa despre cele întâmplate să fie ucisă cu brutalitate, ceea ce a dus la omorârea a peste 2 800 dintre membrele haremului său!? În ciuda faptului că niciuna nu era vinovată pentru faptele concubinei cu pricina, împăratul le-a condamnat la o moarte dureroasă, tăindu-le în zeci de bucăți. Nu toți împărații Ming au fost însă obsedați de haremul și de viața concubinelor care-i serveau.
Zhengde, cel de-al zecelea conducător al acestei dinastii, era preocupat mai mult de propriile plăceri. Pentru a și le satisface, se costuma adesea în cetățean obișnuit și frecventa bordelurile din jurul palatului. Acest lucru nu l-a oprit însă să-și formeze un harem enorm, pe care nu-l putea întreține. Multe dintre femeile care-l serveau au murit din cauza lipsei de mâncare și a condițiilor de trai precare. Succesorul său, Împăratul Jiajing și-a dedicat viața găsirii unui elixir care să-i dăruiască viață veșnică, al cărui ingredient principal era (în credința sa) sângele menstrual al virginelor. Corpul femeilor pe care le alegea trebuia să fie pur, așa că conducătorul le înfometa adesea până când acestea mureau. În cele din urmă această practică i-a atras ura membrelor haremului, care au pus la cale un plan pentru a-l ucide. Una dintre curtezanele sale favorite, Duan, a încercat să-l ștranguleze și să pună capăt tiraniei sale, însă a eșuat. A reușit însă să-l lase inconștient, moment în care ceilalți membrii ai curții imperiale au aflat despre complot. Împărăteasa a decis atunci să se implice în acest incident și să-și apere soțul, comandând ca toate femeile din harem precum și familiile acestora să fie ucise cu brutalitate.
- Haremurile din ziua de azi
Omul onest, când citește despre haremurile care mai există încă și în secolul XXI, crede că sunt povești halucinante, dar acestea sunt o realitate, așa după cum se va vedea din cele de mai jos.
- Haremul Regele Thailandei
Regele Thailandei, Rama X (sau Maha Vajiralongkorn), născut pe 28 iulie 1952, este unul dintre cei mai excentrici și mai puțini respectați monarhi din lume. Este tatăl a șapte copii cu patru femei diferite, niciuna regina actuală sau consoarta care o dublează. Este considerat cel mai bogat monarh din lume, cu o avere estimată la 32 Md$US obținută fără a fi transpirat vreodată, fără să știe ce este munca! „Rege al desfrâului”, cu un trecut amoros greu de deslușit, acesta își duce viața extravagantă cu un harem de 20 de femei, fără a ține cont nici de legile scrise, nici de cele nescrise și nici să fie preocupat (efectiv și în mod real) de greutățile cu care se confruntă marea majoritate a populației țării sale. Spre exemplu, în perioada pandemiei cu coronavirus, acest „rege al rușinii” a închiriat un hotel de lux din stațiunea germană Garmisch-Partenkirchen, unde, cu 20 de femei, a depășit lockdown-ul și de unde își conducea țara. Acesta a primit ameninţări cu moartea şi scrisori prin care cetăţeni din Germania şi Olanda îi doreau să moară de coronavirus, deoarece considerau că strică imaginea despre căsătorie şi cuplu.
Se pare că, în hotelul bavarez, unde fetele se aflau mereu la dispoziţia acestuia, la solicitarea sa i-ar fi fost amenajată „o cameră a plăcerilor”, iar cele care trebuiau să îl satisfacă sexual erau drogate și/sau supuse unor ritualuri şi unor presiuni psihologice asemenea celor din secte. Cele 20 de fete, tinere, frumoase și pline de vigoare, trebuie să facă multe și mari eforturi pentru a-l mai face pe acest bătrânel, de peste 70 de ani, tot mai degenerat, să mai trăiască plăceri sexuale. Dar, la avere sa, de circa 32Md$US unde nimic nu este prea scump pentru plăcerile sale sexuale, o asemenea viață de desfrâu și-o permite acest „monarh”, chiar și în plin secol XXI. În Thailanda, critica la adresa regelui, reginei, prințului moștenitor și, mai recent, a foștilor regi, a membrilor familiei regale și chiar a animalelor lor de companie este strict interzisă și implică amenzi mari și pedepse cu închisoare de până la 35 de ani!?
- Haremul lui Ziona, liderul unei secte creștine din India
Cel mai mare harem din secolul XXI este considerat că îi aparține lui Ziona, liderul unei secte creștine din India, care deţine recordul mondial în calitatea sa de cap al „celei mai mari familii din lume”, formate din 180 de suflete: 39 de soții, 94 de copii, 14 nurori și 33 de nepoți. Ziona a fost liderul unei secte creștine de 2.500 de membri, iar familia lui a fost una dintre cele mai numeroase din lume. Ziona trăia cu familia sa într-o vastă clădire roz cu patru niveluri și circa 100 de camere în Baktawng,un sat izolat ce a devenit astfel și o atracție turistică. Ziona, considerat bărbatul cu cea mai numeroasă familie din lume, a murit în anul 2021, la vârsta de 76 de ani.
- Scurtă prezentare despre alte haremuri
Haremuri au existat și în India, în vechea Persie și la alte popoare. Se spune că regele hindus Tamba din Banaras (secolul VI î.Chr.) ar fi avut un harem cu 16.000 de femei. Regii perşi aveau şi ei haremuri cu sute de fete şi devenise o tradiţie ca, după o expediţie de pradă, satrapii (guvernatorii provinciilor cucerite) să trimită suveranilor cele mai frumoase femei capturate. La ora actuală, oricât ar părea de curios, există încă haremuri în unele ţări arabe, dat fiind faptul că religia islamică permite bărbaţilor să aibă mai multe femei, în funcție de averea bărbatului, de posibilitățile materiale ale acestuia de a le întreține. Ușor de imaginat care poate fi haremul bogaţilor şeici petrolişti arabi. Desigur, cele mai cunoscute haremuri au aparţinut sultanilor turci, iar această instituţie, care de multe ori a dictat politica unui întreg imperiu, nu va dispărea decât în 1909, odată cu abdicarea ultimului sultan, Abdul al-Hamid al II-lea. Haremul sultanilor turci adăpostea până la sute de femei, dintre care multe nici nu ajungeau vreodată să treacă prin patul stăpânului, ajungând la bătrâneţe virgine. Toate erau sub supravegherea strictă a mamei sultanului şi a eunucilor șefi, care alegeau pentru Sultan cele mai frumoase şi mai distinse tinere din harem.
Împăraţii chinezi dispuneau: de o soţie principală–care purta titlul oficial de împărăteasă; de trei prime-concubine; de nouă soţii de rang secund; de 27 concubine de rangul trei şi de 81 de concubine de ranguri mai mici, în total 121 de femei aflate permanent la dispoziţia lor. Printre cele mai numeroase hareme atestate ca atare, un loc fruntaş îl ocupă cel al şeicului arab Ghiyas-ud-Din Khilji, care a domnit din 1469 până în 1500. Acesta a fost obsedat de strângerea cât mai multor femei în harem. Dacă auzea despre existenţa vreunei femei frumoase, Ghiyas nu se lăsa până nu o cucerea, ori cu bani, ori cu forţa armelor, declanşând adevărate războaie pentru a-și atinge acest scop. Regele Mongkut (1804-1868) a fost rege al Siamului (vechiul nume al Thailandei ) din 1851 până la moartea sa, sub numele dinastic Rama IV. În cei 15 ani în care a fost rege, a avut treizeci și două de soții și optzeci și doi de copii. Un alt campion în domeniu a fost hanul mongol Kublai (1215-1294), ce dispunea de 7.000 de concubine, care erau înlocuite la fiecare doi ani de alte fete, tinere şi proaspete. Moulai Ismail Ibn Sharif (1645–1727), a fost un sultan al regatului Maroc, ce a condus între anii 1672-1727. A avut cea mai lungă domnie din istoria Marocului, perioadă caracterizată prin conflicte violente cu turcii otomani, cu Spania și cu Anglia. Deținea un harem numeros și se spune că ar fi avut circa 1.000 de copii. A fost poreclit „Sângerul” și a intrat în istorie pentru oameni ca „Sultan al răului și militar brutal”. Așa după cum am mai arătat, istoria omenirii este marcată de un număr mare de „haremuri”, dintre care numeroase au fost cu adevărat criminale pentru multe fete, tinere, frumoase și nevinovate. Multe ar fi de învățat și dintr-un inventar cu cele mai mari, mai impresionante, mai de senzație, mai tragice etc. haremuri care au existat în istoria omenirii.
Alte precizări
Nici Biblia și nici alte documente nu consemnează despre situaţiile în care, fie părinţii unei fete, fie o fată, nu au fost de acord cu luarea fetei pentru haremul împărătesc, iar în cazurile în care acestea au existat cum s-au soluţionat acestea. Având în vedere comportamentul dictatorial ale stăpânilor haremurilor, este de crezut punctul de vedere conform căruia nimeni nu ar fi îndrăznit și se opună luării în harem a unei fete. Poate că nici părinţii acestor fete, și nici fetele respective, nu ştiau că este posibil ca unele dintre fetele din cele mai mari haremuri să ajungă bătrâne și/sau să moară virgine. Și chiar dacă unii părinţi, și/sau unele dintre aceste fete ar fi dorit să ducă și ele o viaţă pământească, acest lucru nu era posibil din cauză că: (1) nici nu se puteau opune luării lor în harem. și (2) nici nu puteau ieşi din „închisoarea haremului împărătesc”, unde ajunseseră fără voia lor.
În întreaga istorie, de circa 4.000 de ani a „închisorilor sexuale ale haremurilor împărătești”, nu este consemnat vreun caz în care o fată să fi ajuns la împărat, la cererea sa, pentru a i se da dreptul de a ieşi din harem și cu atât mai mult să-i fi și fost satisfăcută o asemenea cerere. Nici Biblia și nici alte documente nu consemnează care era soarta soțiilor și a ţiitoarelor după moartea stăpânului haremului. Tragicele închisori sexuale ale haremurilor împărătești au rămas (și încă mai rămân, în unele zone de pe pământ, chiar și în secolul XXI), unele dintre cele mai negre pagini din istoria omenirii, a civilizaţiilor și a religiilor.
_______________
- [1]Biblia conţine două secțiuni, cu 66 de cărţi, respectiv Vechiul Testament, cu 39 de cărţi și Noul Testament, cu 27 de cărți. Fiecare carte este împărțită pe capitole, iar fiecare capitol pe versete. Citirea la trimiteri de capitole și de versete, dintr-o carte, se face astfel: „Genesa 4:19” se citește astfel: „cartea Geneza, capitolul 4, versetul 19”. Prima cifră/număr, înainte de cele două puncte (în unele biblii se folosește virgula, în loc de două puncte), exprimă „capitolul”, iar a doua cifră/număr, după de cele două puncte, exprimă versetul/versetele. Alt exemplu: „Judecători 19:1-30: 20:4-6” se citește astfel: „cartea Judecătorii, capitolul 19, versetele de la 1 la 30 și capitolul 20, versetele de la 4 la 6”.
- [2]În Biblia ortodoxă denumirea este de „Cartea a doua a Regilor” (prescurtat „2Regi”), iar în Biblia Cornilescu denumirea este de „Cartea a doua a lui Samuel”, sau „Cartea a doua a lui Samuel sau a doua carte a Împăraţilor” (prescurtat „2Samuel”).
- [3]Numele sunt de Absalom, în Biblia Cornilescu și de Abesalom în Biblia Patriarhiei României
- [4]A douăsprezecea carte din Vechiul Testament are denumiri diferite, în biblii diferite, precum: „Cartea a treia a Regilor”; „Cartea a treia a Împăraților”; „Cartea întîi a Împăraților (1Regi)”.
- [5]Silviu Leahu. „Marii cuceritori din istoria omenirii”. Editura Neverland, 2021.
Bibliografie
- Biblia cu explicaţii
- Silviu Leahu. „Marii cuceritori din istoria omenirii”. Editura Neverland, 2021
- Țiitoare
- Haremul la sultani
- O mică istorie a haremurilor, Sultan din Brunei, cu un harem cu zeci de tinere
- Concubina Împăratului
- Haremul Imperiului Chinez
- Alte haremuri, concubinele împăraților din Biblie
Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului).
Articol asociat
Colocviile TeleMoldova Plus (+) cu o dublă lansare de carte și o piesă de teatru
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
[…] Haremurile Împărătești (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița, economist, f… […]