Acasă Decese (personalități) In memoriam Academicianul Vasile Tărâțeanu. „Răstignit pot fi chiar mâine, numai nu...

In memoriam Academicianul Vasile Tărâțeanu. „Răstignit pot fi chiar mâine, numai nu pe două hărți!…”. Vasile Tărâțeanu a căzut la creneluri… (prof. dr. Mircea Druc – filolog și om politic din Republica Moldova, Viorel Patrichi – ziarist, scriitor și fotograf)

El nu a murit fiindcă luptătorii nu mor. Ei ard mereu în flacăra eternă a memoriei colective a națiunii noastre și ne veghează drumul de-acolo. Născut la 27 septembrie 1945, în satul Sinăuții de Jos, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, Vasile Tărâțeanu a căzut dintre noi la 8 august 2022, la Cernăuți. „Fost-au acest domn om nu mare de stat”, dar ce inimă, ce suflet avea… Doar cronicarii l-ar mai putea evoca așa cum a fost și cum se cuvine. Poet și jurnalist „de frontieră”, academicianul Vasile Tărâțeanu și-a trăit întreaga viață ca un zbucium, cu o singură mare speranță: reîntregirea națională a tuturor românilor. Sufletul lui mare l-a sfidat și pe Dumnezeu pentru că a îngăduit tragediile românilor, provocate de imperiile vecine: „Și-apoi nu doresc, Stăpâne,/ Să mă-mpart în două părți./Răstignit pot fi chiar mâine,/Numai nu pe două hărți!”

A fost fondatorul Societății Culturale „Mihai Eminescu”, alături de Dumitru Covalciuc, de Ilie Zegrea, Alexandrina Cernov și de Mircea Druc. Nu a existat manifestare a românilor din teritoriile invadate de Armata Roșie, inclusiv la Congresul Național al Reîntregirii, la care să nu vină și poetul Vasile Tărâțeanu, cu vibrația lui inconfundabilă. L-am văzut alături de Eugen Pătraș și de Elena Nandriș la inaugurarea Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți. Era același argint viu al conștiinței naționale. Așa a ajuns în cătarea serviciilor secrete ucrainene. Cu ani în urmă, am primit un telefon de la el târziu în noapte.

Era la trecerea de la Vadu Siret. „Mi-au desfăcut mașina bucată cu bucată, piesă cu piesă în vamă. Mi-au zis că au informații că aduc droguri.” Ne-am rugat atunci pentru viața lui fiindcă ucrainenii „știu să găsească” droguri și arme acolo unde nu există, dar s-a întâmplat ceva… nu mai spunem. În această luptă inegală cu autoritățile ucrainene, și-a pierdut un fecior…Trecând ca un prâsnel dintr-o parte în alta a hărții, ca un nou Octavian Goga, cu desaga lui de ziare, cărți și speranțe, Vasile Tărâțeanu părea mereu vesel. Dincolo de starea lui aparentă, luptătorul a plecat trist pentru că puțini mai continuă astăzi lupta lui, prin scris și faptă. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Vasile Tărâțeanu la Cernăuți, alături de Elena Nandriș primăreasa minunată din Mahala. Evenimentul din 2015 a fost un triumf al românilor din nordul Bucovinei. Iată de ce eu nu mi-am pierdut speranța…
Să sperăm că feciorii noștri din Cernăuți nu au devenit carne de tun în răfuiala dintre cei doi tâlhari…
Uitați-vă atent la acești pui de români din satele regiunii Cernăuți! Ei nu și-au uitat Țara, dar nici Țara nu trebuie să-i uite… Cât ne-ar costa o Universitate de limbă română la Cernăuți? O nimica toată, iar Kievul poate fi presat acum să accepte construirea ei… Cine face pasul? Eu am devenit persona non grata în Ucraina…
Nu prea vedem prin Toboc, prin Floreasca, prin Colentina asemena frumuseți. Nu e păcat?…
Tricolorul românesc a fluturat pe străzile din centrul vechi al Cernăuților. Pentru cei care nu știu, românii din satele aflate în nordul Bucovinei poartă la piept tricolorul când merg la biserică în fiecare duminică. Să vină ucrainenii și să le interzică tricolorul…
Vorbește Vasile Tărâțeanu la inaugurarea Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”. Mii de români îl ascultă pentru că poetul a călcat cu piciorul prin toate satele lor. Poetul era mesagerul lor…

Mircea Druc (profesor universitar, filolog și om politic din Republica Moldova) și Viorel Patrichi (ziarist, scriitor și fotograf)

Articol asociat

Doliu în Academia Română. Apostolatul lui Vasile Tărâțeanu…(Mihai Ogrinji, președinte al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România, cu fotografiile lui Mihai Vasile-Sângealb, membru al al AJTR, corespondent al Jurnalului Bucureștiului și ale Arhivei „România pitorească”)

Nota redacției