Acasă Anchete Protejat: In memoriam Erick Crouzet. „Evadare” din infern. Disperarea și conseințele...
- Jurnalul Bucurestiului
- Anchete
- Anchete private
- Colţul specialistului
- Apărarea Drepturilor Cetățenilor (Omului)
- Supliment Cultural
- Cultura
- Culturale si Altele
- Istorie
- Dezvaluiri
- Dezvoltare Personală
- Editorial Jurnalul Bucureștiului
- Educație & Învățământ
- Evenimente
- Evenimente culturale
- Justiție socială - Socio-judiciar
- Investigații jurnalistice (criminale) și științifice
- Justiție
- Parteneri media J-B
- Parteneriat cultural - Educațional
- Patrimoniul cultural național
- Platforma specialistului
- Rubrica Thonas Cinta, Chief Editor JB
- Social
- Social-Economic
- Studii
- Thomas Csinta
- Thomas Csinta-chief editor JB
- UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România)
Protejat: In memoriam Erick Crouzet. „Evadare” din infern. Disperarea și conseințele ei dramatice. Siunciderile „În umbra vieții” (în Mediul Carceral). Anchetă, dezvăluiri (Corespondență de la prof. univ. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al OADO – Națiunile Unite)
, dar persecutat psihologic de întregul său anturaj (atât de către colegii săi de serviciu cât și de către părinți, dar mai ales de către prietenii și apropiații acestora), Erick Crouzet, demoralizat, se hotărește (în secret) să-și pună capăt zilelor, ceea ce și reușește. După moartea lui mi-am făcut o serie de reproșuri considerând că sunt, oarecum, responsabil pentru ceea ce i s-a întâmplat, pentru că nu i-am acordat atenția cuvenită. Și mă consider responsabil și astăzi, fiind obligat să trăiesc cu această povară în sufletul meu până la sfrâșitul zilelor mele. Pentru că, deși am reușit, de-a lungul timpului, să salvezi alți deținuți disperați, depresivi, psihopați, care nu aveau decât un singur gând: să se sinucidă și nici măcar nu-mi erau prieteni, Erick mi-a fost un apropiat, un prieten. El nu merită să moară pentru ceea ce afăcut și nici măcar pentru ceea ce a fost acuzat, sub nicio formă, iar moartea lui pentru mine a fost un eșec total și nimic niciodată, nu va justifică nici fapta lui și nici eșecul meu! Dacă astăzi trăia, foarte probabil, el ar fi iubit aceași femeie, soția sa, ar fi fost tot copilul răsfățat al mamei și ar fi lucrat la aceași întreprindere, al cărui director venea săptămânal la închisoare ca să-l viziteze și să-l încurajeze. Dacă Erick Crouzet trăia, astăzi ar fi avut 49 de ani. Murind în libertate el nu a fost inclus în statisticile privind sinuciderile în MCF (în rândul populației penale). În ciuda unor măsuri de precauție care au fost adoptate încă de la începutul acestui secol în MCF (Mediul Caceral Francez, centre private de liberetate (închisori, centere de retenție-detenție, centre de arest preventiv, centre de reeducare, inclusiv cele pentru prevenirea delincvenței juvenile, etc), numărul celor care își pun capăt zilelor în aceste instituții rămâne impresionant de mare. Conform unor investigații pe care le-am efectuat în acest dosar se pare că spectrul grafului triunghiular orientat, construit cu cele trei noduri: Justiția și Administrația Penitenciară, pe de o parte, și factorii de decizie ai Societății Civile (Administrația centrală și locală de stat), pe de altă parte, este, din păcate, o mulțime vidă. Cu alte cuvinte, stabilitatea lui este serios compromisă datorită unor carențe și disfuncțiuni la nivelul întregului sistem și al canalelor sale de comunicare!){kind=link}