Thomas CSINTA, scientist and research professor of Applied Mathematics in Engeneering and Social-Economic Sciences
In memoriam Albert Einstein (1879 – 1955)[1]
Pe 29 mai 2019, are loc o schimbare radicală în lumea care ne înconjoară. Sir Arthur Stanley Eddington (1882–1944), astrofizician englez, cunoscut în special pentru Limita Eddington (limita naturală a luminozității stelelor) și inventatorul conceptului de „săgeata timpului”, obține pentru prima oară clișee cu ocazia unei eclipse totale de Soare pe Insula Prințului Edward (provincie canadiană), a cărei existență este semnalată pentru prima dată în Europa, în 1534, de către exploratorul francez Jacques Cartier (1491–1557). Este prima „dovadă” convingătoare a TRG (Teoria Relativității Generale), elaborată de către Albert Einstein (1879–1955) în perioada 1907–1915, cu ajutorul reputatului matematician elvețian, Marcel Grossmann (1878–1936, fost profesor de geometrie descriptivă la Școala superioară Politehnică de la Zurich, coleg de clasă și prieten al lui Einstein).
Nota autorului. Inseparabilitatea cuantică este un fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt „cuplate” între ele. Cuvântul englez „entanglement” înseamnă „încurcătură complicată”. În sens matematic, funcția de undă globală care descrie sistemul de obiecte entanglate nu poate fi redusă („factorizată”) într-un produs de mai multe funcții elementare independente corespunzând fiecare câte unui obiect individual, chiar dacă obiectele respective sunt separate spațial. Este un fenomen din mecanica cuantică. Stările cuantice a două sau mai multe obiecte fizice entanglate sunt legate între ele în așa fel, încât un obiect neseparat cuantic (entanglat cu altul sau altele) nu mai poate fi descris fără a lua în considerație celelalte obiecte, chiar dacă ele sunt separate spațial. O astfel de interconexiune duce la corelații încă neelucidate între proprietățile fizice observabile ale sistemelor depărtate. Dar dacă această teorie ar fi valabilă, variabilele ascunse ar trebui să fie într-o stare de „comunicație” oarecum misterioasă, indiferent de distanța dintre particule. Variabilele ascunse ce descriu una din particule ar trebui să se schimbe instantaneu în momentul măsurării proprietăților particulei cuplate (entanglate). Dacă variabilele ascunse nu ar „comunica” între ele atunci când distanța dintre particule e mare, datele statistice ar satisface inegalitatea Bell, dar e dovedit experimental că inegalitatea Bell se violează, după cum a prezis teoretic și mecanica cuantică. Fenomenul de colapsare a funcției de undă dă impresia că actul de măsurare a unui obiect influențează instantaneu pe cel de-al doilea obiect, entanglat cu primul, chiar dacă cele două obiecte se află la o oarecare distanță unul de altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică „nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid. Entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală.
[1]Bibilografie
- Seminarii Științifice Universitatea din Geneva (1990-2002), CERN, IOO, CEAS (J. Bell, A. Aspect, N. Gisin, H. Zbinden & W. Tittel, A. Saurez, V. Scarani), EPFL (A. Saurez & Co); ECP (E. Klein), SV1024 (H. Poirier)
- Les Tactiques de Chronos, Flamarion, 2002 (E. Klein)
- Seminarii-Aplicații ale unor scheme de aproximare în studiul simultaneitatiilor din fizică neliniară (Th. Csinta, A. Mtilij), EPSECO–Integral International Instiut, 1991-1993
- Seminarii-Metode de optimizare tip Monte Carlo în evaluarea haosului în fenomenele de transport și evaluarea simultaneității în repere spațio-temporale anizotrope și neliniare (Th. Csinta, M. Louye-Yahia), EPSECO, 1992-1993.
Articole asociate
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
