Interviul poetului, prozatorului și fotografului Cristian – Ovidiu Dinică cu scriitorul româno – american de ficțiuni istorice Victor T. Foia („Author of historical and contemporary novels”)

„Pentru mine elementul decisiv al succesului în viață este: „acceptă-ți mediocritatea”. Îndată ce ai făcut asta te vei simți eliberat de stres, ceea ce îți va permite să urmărești în pace ocupațiile tale favorite fără frică de eșec. Eu, deși am acceptat totdeauna că am fost și continui să fiu mediocru în tot ce fac, nu las o zi fără să încerc să mă îmbunătățesc. Dar e bine să știți că orice realizați, sunt mulți care au realizat mai mult, lucruri mult mai mari în domeniul vostru; că în mod foarte probabil, nu veți ajunge niciodată să fiți în „topul” niciunui domeniu””. Victor T. Foia (Author of historical and contemporary novels)

Nota redacției. Originar din Transilvania și absolvent al universităților Illionis și Dallas, Victor T. Foia (n.1946 la Cluj) a studiat la Facultatea de fizică (secția fizizică teoretică) a universității Babes-Bolyay din Cluj înainte de părăsi România (la vârsta de numai 22 de ani) ilegal și a ajunge în Italia, unde după luni de așteptare în tabere (lagăre) de refugiați reușește să imigreze în Satetele Unite. Este specializat în scrieri de ficțiuni istorice și conemporane,

VICTOR FOIA: Despre saga DRACULA CHRONICLES

În 1969 fiind student la UBBC v-ați decis să rupeți Cortina de fier și ați optat să fugiți în occident.

•  Cum ați defini această atitudine a dvs la atâtea decenii distanță?

Astăzi, fiind părinte a doi băieți, și bunic a două nepoate, văd atitudinea mea de atunci ca o nebunie. Dacă aș auzi un plan asemănător făcut de unul dintre copii mei, i-aș lua la bătaie. Bineînțeles părinții mei nu aveau habar de gărgăunii mei; ei nu erau la curent cu intențiile mele, deoarece dacă ar fii știut că vreau să fug, aș fi avut mari probleme cu Securitatea după ce s-a aflat că am fugit. Ei, ca toate neamurile și prietenii din România, au aflat de fugă mea numai după ce le-am trimis o carte poștală din lagărul de la Padriciano, din vecinătatea orașului Trieste (n. r. Ironia sorții face că la Trieste se află și Centrul Internațional de Fizică Teoretică-International Centre for Theoretical Physics, fondat în 1964 de către fizicianul teoretician pakistanez Abdus Salam distins cu Premiul Nobel în 1979, domeniul în care Victor T. Foia se specializa).

•  Ce anume a contribuit la hotărârea temerară de a pleca?

Visul meu de a pleca în străinătate datează de pe la vârsta de 9-10 ani. Am fost motivat de literatură străină citită, de dragostea de culturi și limbi străine, de dorința de a vedea lumea, și de un spirit de aventură de nestăpânit. În tinerețe, acest spirit de aventură s-a manifestat prin mici poante juvenile care rezultau în pedepse corporale corespunzătoare din partea tatei, cum era obiceiul pe atunci. Dar mai târziu în viață, același spirit m-a găsit urcându-mă pe muntele Fuji în Japonia, de unul singur, și în timpul unei nopți ploioase; sau pe muntele Kilimajaro la vârsta de 62 de ani (unde concentrația de oxigen este jumătate a celei de la nivelul marii și unde nu se folosesc măști pentru a facilita respirația); sau zburând într-un mic avion peste un vulcan fumegând în Tanzania care a erupt îndată ce am trecut de el (ca norocul). Ceea ce știu că nu m-a motivat a fost acumularea de bani, de bunuri materiale, sau de poziții profesionale de prestigiu. În mod ironic, toate acestea au venit de ele însuși, fără să le fii fost fugărit cu sacrificiul principiilor mele originale de viață. Uitându-mă înapoi la multele suferințe și umilințe care au fost prețul libertății, aș fugii din nou, fără cea mai mică ezitare.

• A fost un gest responsabil care va condus spre împlinirea viselor dvs? Vă rog povestiți-ne!

Cu siguranță că a fost un gest total iresponsabil. Probabilitatea de a eșua, cu consecințele aferente nefaste, era foarte mare. Dacă oricine din cercul meu de neamuri apropiate sau prieteni intimi ar fi zis că vrea să fugă din țară aș fi făcut tot ce aș fi putut să-i conving să renunțe la plan, de frica consecințelor. Dar când a fost vorba de siguranța mea, pur și simplu nu mi-a fost frică. Faptul că nu aveam nevastă or/și copii a fost un factor determinant. Dacă i-aș fi avut, aș fi fost forțat să renunț la visul meu de libertate, deoarece eu iau obligațiile familiale foarte serios (ca dovadă că am rămas căsătorit cu soția mea americană 50 de ani). Din cauza asta relațiile mele romantice în România au rămas întotdeauna libere de obligații de lungă durată (totdeauna printr-o înțelegere reciprocă, dar fără o explicație a motivului fundamental).

• Ați reușit să scrieți o amplă lucrare despre Vlad Țepeș. Despre ce este vorba?

Ca precizare inițială, vreau să spun că la ora actuală, anul 2023, numai 4 volume ale lui „Dracula Chronicles” sunt publicate. Mai rămân de scris cinci volume, dacă Domnul Dumnezeu îmi lasă puterea fizică și mintală să fac acest efort monumental. Idea unui roman istoric despre viață lui Vlad Țepeș mi-a venit de la descoperirea, în 1970, când de abia mă stabilisem în SUA, că el este cunoscut în lumea întreagă ca un vampir. Asta m-a ofensat și am decis atunci pe loc că îndată ce „cresc mare” (adică atunci când am timpul și mijloacele necesare) voi scrie o carte despre viața romanțată a eroului nostru național. În realitate însă, Vlad Țepeș a fost mai mult un pretext că să scriu despre o perioadă istorică care întotdeauna m-a fascinat: cea care marchează sfârșitul evului medieval și începutul perioadei istorice moderne.

Am cercetat subiectul ales peste o perioada de patru decenii, în timp ce mă ocupăm de carieră și familia mea. Temele relevante pentru teatrul de operațiuni al romanului meu, care necesitau o aprofundare serioasă, sunt foarte numeroase. Înșir aici doar pe cele mai evidente: istoria Valahiei, Ungariei, Transilvaniei, și Austriei în primele trei sferturi ale secolului 15; obiceiurile și datinile acestor țări din acea perioada; conflictul dintre catolici și ortodocși; istoria și natura islamului; rolul venețienilor și a genovezilor în conflictul din marea Mediterana de est; istoria medievală a imperiului Bizantin până la căderea Constantinopolului în 1543; istoria și natura imperiului Otoman; emergența umanismului European ca un fenomen al Renașterii timpurii, cu protagonistul ei cel mai faimos, Aeneas Silvio Piccolomini, sau Papa Pius ll care a jucat un rol esențial în viața lui Vlad Țepeș.

•  Cum este văzut acest personaj istoric în SUA?

În anii ’70, când am sosit eu acolo, pot să vă spun cu siguranță că în afară istoricilor și a românilor din diaspora, nimeni nu știa legătură dintre Dracula și Vlad Țepeș. Încă nu apăruseră faimoasele cărți de istorie asupra acestui subiect scrise de eminenții istorici Radu Florescu și Raymond T. McNally.

Radu Florescu – profesorul care a făcut publică identitatea istorică a lui Dracula

În zilele de astăzi, tot mai mulți oameni sunt conștienți că în spatele faimosului vampir, există un personaj istoric. Mulți recunosc numele „Vlad”, și porecla „Țepeș”, dar înțelegerea amănuntelor istorice le lipsește, dacă nu citesc romane de genul „Dracula Chronicles.” Trebuie să remarc faptul că foarte mulți cititori americani care nu preferă să învețe despre personajele istorice din cărți „serioase”, citesc în schimb cu pasiune „viețile romanțate” ale acestor personaje. Ca atare, dacă vrei să răspândești faima binemeritată a lui Vlad Țepeș, calea cea mai eficace este să scrii romane despre el care să stârnească curiozitatea și interesul cititorilor. Un efect secundar al acestei metode este acela că cititorii află sub formă de aventură sau afacere de dragoste (pe care „Dracula Chronicles” le conține în mare măsură) este mult mai ușor de reținut decât ceea ce este prezentat în cărțile de istorie specializate.

• Interpretarea sa este tributară legendei sau respectă adevărul istoric și peste ocean?

Faima lui Dracula se datorează scriitorului Irlandez Bram Stoker, autorul romanului „Dracula”. Stoker s-a inspirat în parte din viața lui Vlad Țepeș despre care a citit într-un tratat istoric. Apoi a luat-o razna, degradându-l pe Vlad de la voievod la conte, și de la luptător aprig la vampir însetat de sânge omenesc. El a făcut asta nu din dispreț pentru istoria românilor, ci ca să satisfacă dorința cititorilor din perioada Victoriană, care își dezvoltaseră un mare gust pentru romanul de stil așa-zis „gotic”. Dacă cineva este responsabil pentru acest gust bizar, este Lord Byron, care a demarat, deși indirect, mania pentru romane despre vampiri. Dar asta e o altă poveste J

•  Vlad Țepeș a devenit legendar și datorită cronicilor scandinave dar și cu ajutorul filmelor

Într-adevăr Vlad Țepeș a devenit faimos încă în timpul vieții sale precum și în secolul următor prin circulația unor cronici în limbi străine despre faptele lui, mai ales în limba germană, dar ulterior traduse în multe alte limbi europene. Se zice că Ivan cel Groaznic (1530-1584) avea una din aceste cronici traduse în limba slavonă pe noptiera sa, și că s-a inspirat de la Vlad cum să-i trateze pe dușmanii săi din cercul intim.

O altă anecdotă ne spune că faimoasa idee din „Prințul” lui Niccolò Machiaveli, pe care o parafrazez ca „E mai bine să inspiri frică decât dragoste”, se datorează filozofiei lui Vlad, a cărui viață Machiavelli a studiat-o în detaliu. Dar la vreo două secole după dispariția lui Vlad, faima lui a căzut în obscuritate, numai ca să reapară reprezentată de vampirul lui Bram Stoker. În ultimul timp au fost mai multe filme despre adevăratul Dracula, dare ele nu se puteau debarasa complect de ideea vampirismului. Mai recent, o reîncarnare mai veridică a fost ilustrată într-un serial de o televiziunea din Turcia, care a dedicat al doilea sezon conflictului dintre Mehmed Fatih (Cuceritorul) și Vlad Țepeș. Deci încet încet, lumea a început să aibă un sentiment vag că a existat un Dracula care era un personaj istoric.

• Cât este adevăr și cât este legendă?

Ce se scrie despre Vlad Țepeș este în general adevărat, dar cu exagerări inevitabile, și cu lacune alarmante. Dar în opinia mea, adevărul istoric „adevărat” nu există ca o trufă pe care o găsește un purcel dresat scotocind la rădăcina unui stejar. Dacă așa ar fi, noi toți am fii istorici. În realitate avem nevoie absolută de istorici profesioniști care să ne ajute să înțelegem lucruri petrecute în trecut prin abilitatea lor de a integra multe elemente disparate și de a interpreta obiectiv pentru noi versiuni contradictoare. În cazul meu, de exemplu, am fost ajutat foarte mult de reputatul istoric român, Profesorul Ștefan Andreescu, cel care este cel mai mare expert în studiul lui Vlad Țepeș. Dânsul mi-a dat acces la surse primare datând din vremea lui Vlad Țepeș găsite la Institutul Național de Istorie Nicolae Iorga, și mi-a explicat numeroase concepte care depășeau înțelegerea mea.

•  Cum este văzută în 2023 România din SUA?

Din experiența mea personală am observat că românii au o reputație bună în domeniul informaticii, mai ales în programarea de software. Am auzit că a doua cea mai mare minoritate etnică de la Microsoft este compusă de români. În alte domenii, românii sunt din păcate imediat asociați cu Dracula, vampirul, deși această asociere este făcută cu bunăvoința și cu o nuanță romantică. Din păcate marile noastre realizări culturale și științifice nu se înregistrează în conștiința americanului de rând. Țara noastră însă, are o mare atracție ca țintă de turism, iar Transilvania are un loc de frunte.

• Există dorința întoarcerii în țara natală pentru cei plecați?

Eu am „importat” vreo douăzeci de familii românești pe care le-am introdus în câmpul meu de muncă (informatică și telecomunicații). Toți au obținut performanțe frumoase făcându-mă mândru de faptul că eram compatriot cu ei. Dar nici una dintre aceste familii nu s-a întors în România decât pentru scurte vacanțe. Asta o găsesc normal, deoarece ei au copii născuți și educați în SUA ceea ce este greu pentru ei să se dezrădăcineze. Însă, pe de o altă parte, ei toți vorbesc cu mândrie și dragoste despre ținutul natal.

• Generațiile născute în SUA mai sunt interesate de România?

Aici răspunsul este un categoric „nu prea”, cel puțin din experiență mea relativ mare, care include și copiii mei. Toți zic că sunt curioși să vadă țara, dar puțini fac efortul să realizeze asta. Nu trebuie să vă mirați și să-i criticați: America este un caz aproape unic între alte țări, în sensul că dacă ești născut aici devii American 100%, indiferent unde ți s-au născut părinții. Iar țara părinților rămâne mai mult un obiect de dorința vagă, în competiție cu alte destinații mai atrăgătoare pentru tineret. Și limba este un obstacol, deoarece mulți dintre copiii născuți în America din părinți români nu învață limba română. Lumea la ora actuală este în schimbare profundă.

•  Cum credeți că vor evolua lucrurile și prin prisma viitoarelor alegeri ce vor avea loc în SUA?

America este o țară cu mare reziliență și chiar dacă e zguduită de un politician sau altul, cum a zguduit-o Donald Trump, ea totdeauna își regăsește echilibrul. Poporul American este inteligent și binevoitor. Din când în când americanii se lasă convinși de demagogi (nimic nu e nou sub soare, de când demagogia a fost practicată de Cleon și Alcibiades în secolul 5 înainte de Christos) dar în cele din urmă se trezesc și se întorc pe calea dreapta (sau cel puțin pe calea mai rezonabilă).

•  Care este soluția pentru reechilibrarea dinamică a economiei mondiale?

Îmi puneți o întrebare la care nici cei din Davos nu reușesc să dea răspuns. Cu umilința cuvenită, mă auto-descalific de a încerca să fac mai mult ca ei.

• Care sunt elementele decisive ale succesului?

Această întrebare depinde mult de definiția adoptată pentru succes. Dacă „succes” înseamnă a trăi o viață relativ fericită și cu stres redus, definiția mea vi se va părea ciudată și poate glumeață, ceea ce nu este; dimpotrivă este foarte serioasă. Pentru mine elementul decisiv al succesului în viață este: „acceptă-ți mediocritatea”. Îndată ce ai făcut asta te vei simți eliberat de stres, ceea ce îți va permite să urmărești în pace ocupațiile tale favorite fără frică de eșec. Nu interpretați asta ca un îndemn să abandonați efortul de a vă îmbunătății. Eu, deși am acceptat totdeauna că am fost și continui să fiu mediocru în tot ce fac, nu las o zi fără să încerc să mă îmbunătățesc. Dar e bine să știți că orice realizați, sunt mulți care au realizat mai mult, lucruri mult mai mari în domeniul vostru; că în mod foarte probabil, nu veți ajunge niciodată să fiți în „topul” niciunui domeniu. Deoarece în mediocritatea se recunosc mulți dintre noi de îndată ce își vor accepta starea vor găsi și calea de a ajunge la țintă și restul vieții lor va fi numai plăcere și pace sufletească.

•  Ce rol are atitudinea în reușita antreprenorului?

Eu nu am fost niciodată antreprenor (am fost leader într-o întreprindere internațională) dar sunt destul de conștient de ce atitudini are el nevoie:

1. El sacrifică în mare măsură viață „normală” pentru a atinge țelul său de business
2. El este determinat să nu se dea bătut sub nici o condiție
3. Pentru el realizarea obiectivelor antreprenoriale este , în majoritatea cazurilor, mai importantă decât relațiile interpersonale (romantice, familiale, amicale, etc.)

Din cauza faptului că eu nu accept condițiile (1) și (3) eu am ales să fiu leader, dar să nu fiu antreprenor.

•  În ce constau planurile dvs de viitor?

În esență planul meu este „să mor în picioare”. Prin asta înțeleg că vreau să fac lucruri grele și serioase până când Dumnezeu mă va cheamă la el. În mod concret, vreau să scriu următoarele 5 volume ale romanului meu, „Dracula Chronicles”. Pe urmă vreau să scriu un ultim roman saga despre viața din România între Al 2 lea război mondial și revoluția din ’89. Naturalmente, un asemenea roman va avea elemente autobiografice, dar nu numai. Între timp mă pregătesc să parcurg pe jos lungimea zidului lui Hadrian din Anglia, o lungime de vreo 135 Km, pe care o voi face de unul singur în 7 zile. Voi face în asa fel să ajung la capătul drumului pe 1 septembrie 2026, când împlinesc 80 de ani. După aia, mai vedem.

Ovidiu-Cristian Dinică poet, scriitor și fotograf,membru al UZPR (n. 1963, absolvent al Facultății de Studii Economice din Craiova în 1987, debut în 1977 în revista „Cutezătorii”, sub girul lui Ovidiu Zotta; în 1983 în volumul „Andra”, Mihai Stoian i-a publicat prima poezie. Volume de autor: „Roșu Alternativ”, 2012; „Amintirile toamnei”, 2014;  „Vitrina cu Vise”, 2018; „Nevoia de a fi Blând”, 2019) cofondator al ziarului Clipa Literară, al Revistei Mirajul Oltului și al cenaclului cu același nume.

Articole asociate

Interviul poetului și prozatorului Cristian – Ovidiu Dinică cu poetul, eseistul, editorul și traducătorul trilingv Dr. Christian W. Schenk (membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), corespondenți permanenți ai Jurnalului Bucureștiului. Ein rumänischer – „Trambahn 13”. „Secretul unilinței”

Interviul poetului, prozatorului și fotografului Cristian – Ovidiu Dinică cu poetul, sriitorul și traducătorul Adrian Grauenfels – Editura Saga (Israel)

Interviul poetului, prozatorului și fotografului Cristian – Ovidiu Dinică cu scriitoarea Rodica Bretin

Fenomenul și concursul – festival (internațional) de book-trailere „Boovie®” (Interviul corespondentului nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu – Cristian Dinică cu profesoara Amalia Istrate de la Colegiul „Alexandru N. Lahovari l Național” din Râmnicu Vâlcea)

Notă. Alte articole ale autorului Cristian-Ovidiu Dinică în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției

Remember. „Asociații” mei Michel Ardouin („Porte–Avions ”) și Charlie Bauer (revoluționarul „Robin Hood”) – asociații lui Jacques Mesrine („inamicul public n°1 al societății civile”), autori de pagini remarcabile în istoria criminală franceză contemporană. Mon „associé” Michel Ardouin („Porte–Avions ”) l’associé de Jacques Mesrine (L’ennemi public n°1) et Charlie Bauer (révolutionnaire d’extrême gauche) auteurs des pages remarquables dans l’histoire de la grande criminalité française contemporaine

Intelligence-ul românesc de la tradiție la modernitate (Romanian intelligence from tradition to modernity) – Intelligence Info (partener media al Jurnalului Bucureștiului)

Simpozionul internațional „Lucian Blaga” – Ediția a II-a – Satul românesc izvor de spritualitate și inspirație. „Conceptul marelui anonim și dialogul cu transcendentul. Pledoarie pentru o disciplină centrată pe opera lui Lucian Blaga” (Lucrarea prof. dr. Narcis Zărnescu, membru al Academiei Germano-Române și al Academiei Oamenilor de Știință din România, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului, membru titular al CRIFST – Comitetul Român pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii al Academiei Române, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”)

Prezentarea (recenzia) cărții „Analiza geopolitică și securitară a Orientului Mijlociu. Studiu științific.” – autor Alba Iulia Catrinel Popescu (prof. dr. Narcis Zărnescu, critic și istoric literar, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului, redactor șef al Revistei „Academica” și redactor șef adj. al revistelor „Cunoașterea științifică”, „Intelligence Info”, „Studii și Comunicări” și „Noesis” ale CRIFST al Academiei Române, membru al Academiei Germano – Române și al Academiei Oamenilor de Știință din Româmia, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța)

„Etică și Intelligence” – lucrare prezentată la Sesiunea Anuală a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Germania) de către corespondentul nostru permanent prof. dr. Narcis-Stelian Zărnescu (redactorul șef al Revistei Academiei Române „Academica”, secretar științific al Secției X – Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR – Academia Oamenilor de Știință din România), membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Conferința CRIFST (Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii) a Academiei Române. „Impactul AI, din perspectiva binomului foucaultian episteme – techne” (Prof. dr. Narcis Zărnescu, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului, membru titular al CRIFST, redactor șef al revistei „Academica”, redactor șef Adjunct al revistei de Sudii și comunicări și al revistei Noesis al CRIFST, secretar științific al Secției X– Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR–Academia Oamenilor de Știință din România, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”)

„Viitorul cărții și al suporturilor de carte” la CRIFST (Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii) – DIS (Divizia de Istoria Științei) de Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de autori

Scurtă incursiune în Istoria detectivismului (Partea 2). Corespondență de la Maria Bumbaru președinta ANDR (Asociația Națională a Detectivilor din România)

Scurtă incursiune în Istoria detectivismului (Partea 1). Corespondență de la Maria Bumbaru președinta ANDR (Asociația Națională a Detectivilor din România)

„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π)– mituri și realități”. Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 2 (Activitatea și „costul” real al unui ∏)

Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră, Ne…