Acasă Editorial Jurnalul Bucureștiului Istoria artei ca un roman – „Vizitatorul” (roman) cel de-al 122-lea volum...

Istoria artei ca un roman – „Vizitatorul” (roman) cel de-al 122-lea volum al marelui intelectual Grid Modorcea (Dr. în arte, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață), corespondent permanent și membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

De către

Thomas Csinta, Chief Editor J-B (Journal of Bucharest), Private investigator & Press attached OADO (Organization for Human Defence-United Nations-Ecosoc) Paris

7 septembrie 2023

647

Vizitatorul, cartea cu numărul 122 a celui mai prolific scriitor român în viață, Grid Modorcea, care a scris cărți de toate genurile, este al 32-lea roman al său. Un roman elitist, pentru cei inițiați în artă, fiindcă romanul face o istorie a artei într-un mod ingenios, derulând aprig, polemic, pe aripi de savantă cultură, povestea unui scriitor care a visat să se facă pictor și își imaginează ucenicia sa la unii dintre marii artiști ai lumii. Cu suportul nativ al Vizitatorului, un personaj din lumea în care ar vrea să trăiască, spațiul și timpul sunt abolite și va reuși să ajungă în atelierele acestor mari artiști mult visați.

O carte de înțelepciune, cu întâmplări semnificative din viața unor genii ca Michelangelo, Leonardo, Bosch, Van Gogh, Cézanne, Picasso, Dali, Brâncuși, Frida Kalho, Georgia O’Keeffe sau a românilor Victor Brauner, Jacques Hérold, Marcel Iancu, Jules Perahim, Mircea Ciobanu, Ion Grigore, Adrian Ghenie, Corneliu Vasilescu și mulți alții. De altfel, paginile dedicate suprarealiștilor, și avangardiștilor în general, sunt cele mai dense și spectaculoase. Un loc aparte ocupă Andy Warhol, fondatorul pop-art. De asemenea, nu lipsesc poveștile colecționarilor, culisele de la marile case de licitații, Christie’s și Sotheby’s.

Viața artiștilor și culisele artei sunt la fel de interesante și misterioase ca și opera lor. Însă a privi opera prin prisma vieții este o cale literară seducătoare, plină de surprize neașteptate. Istoria artei ca un roman? Iată un pariu câștigat. Călătoria Ucenicului vrăjitor, vizitat de o călăuză supranaturală, este de natură fantastică și este redată în stilul „dialogurilor” lui Platon, excelând dialogul autorului cu personajul său. Vizitatorul îl ajută pe Ucenic să-și împlinească visul într-un viitor îndepărtat, unde pictopoezia este rege, deși din capul locului își dă seama că scrisul este un fel de pictură, după cum pictura este un fel de scriere.-Redacția Editura Scriitorilor

Galeria Kulterra. „Un Moulin Rouge ca-n Tahiti”. Autobiografie – Grid Modorcea („the great Mitică” – Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”) membru permanent al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Notă. Autobiografie Grid Modorcea („the great Mitică”-Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”, un Honoré de Balzac al românilor)

* Sunt cel mai prolific autor în viață din România. Am 121 cărți publicate, de toate genurile.

* Am realizat 47 de filme de lung metraj și seriale, genul docudrama (sunt singurul autor de docudramă din România).

* Opera mea e ca un cosmos cu sute de fațete, nu poate fi cunoscută de un muritor. Am atins toate substraturile românismului și am pus o pecetă originală asupra țărilor în care am călătorit, adică am scris cărți despre SUA (19 volume), Franța, Anglia, Spania, Italia, Israel, Turcia, Grecia, Athos, etc.

* L-am bătut pe Sadoveanu, care a avut doar 117 cărți publicate. Numai Iorga mă întrece, el este cotat cu 300 de cărți, dar majoritatea lor sunt broșuri. Tatăl lui i-a lăsat moștenire o tipografie și orice articol și-l edita într-o broșură. Nu are cărți de literatură monumentale, cum am eu, multe de peste 500 pagini. El trebuie asimilat cu cultura română ca istoric sau ca om politic, nu ca scriitor. Ca scriitor nu poate fi luat în seamă decât cu câteva cărți de memorialistică. A scris puțină poezie, doar o piesă de teatru și proză mai deloc, poate cărțile lui de istorie să fie considerate proză.

Dar e Iorga. Eu îl respect. Însă ca scriitor sunt înaintea lui. Și nu mă refer aici la cantitate. Mai cunosc unii cu multe cărți. Dar sunt veleitari, nu scriitori. Eu mă refer la calitate și diversitate. Am scris cărți de toate genurile și foarte apreciate. Am o natură experimentală, nu mă repet, mereu inovez și îmi place să stau numai cu față spre viitor.

* Am note superlative de la peste 500 de nume, personalități literare și artistice, de la patriarhi ca Șerban Cioculescu și D. I. Suchianu la mai tineri ca George Pruteanu. Fiecare pas din carieră mea a avut, că să spun așa, magna cum laude.

* Am publicat peste 5.000 de articole. Cred că nimeni în istoria presei române nu a publicat atât, de peste 50 de ani.

* Sunt doctor în arte, fiindcă sunt stăpân pe următoarele domenii:

– istoria filosofiei

– istoria estetciii

– istoria artelor plastice

– istoria literaturii

– istoria muzicii

– istoria teatrului

– istoria filmului

* Sunt ceea ce se poate spune un renascentist, singura șansă în zilele noastre să fii așa cum spui tu despre mine „cel mai”, „cel mai”, și cum ai spus azi, dragul meu prieten Thomas Csinta, lângă Buturugă, „cel mai valoros din toate timpurile”.

Și mă gândesc acum la America (SUA). Am trăit 18 ani în mediul select american. Am fost prieten cu Oliver Scott, criticul number one de la „The New York Times”, cu mulți artișți plastici de mare calibru, dar nu m-am simțit niciodată complexat, dimpotrivă, după ce am publicat la ei „Fine Arts in America” , am simțit că aș putea fi number one și acolo. Așa spunea un mare regizor și artist plastic despre mine, Ion Truică, iar unul dintre marii oameni de cultură americani, muzicianul Richard Owen, dirijor, profesor și organist, fondatorul celebrei formațîi simfonice „Camerata New York”, a scris: „„I was impressed by the volumes History of „George Enescu” Festival and The critical esprit. În them I came across many musicians, writers and American actors. I also know the book „The American film”, but also his novels about America. I do not know another foreign writer who has written so many pages, books and articles about America like Grid Modorcea. I do not want to upset anyone, but it’s possible that we show and remain în history aș he sees us. And it’s good to follow his courses at the University of Enthusiasm if we want to get to Civitas Innocentiae (M-au impresionat volumele Istoria festivalului „George Enescu” și spiritul critic”. În ele am dat peste mulți muzicieni, scriitori și actori americani. Știu și volumul „Filmul American”, dar și romanele lui despre America. Nu cunosc un alt scriitor străîn care să fi scris ca Grid Modorcea atâtea pagini, cărţi şi articole, despre America. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar e posibil că noi să arătăm și să rămânem în istorie așa cum ne vede el. Și e bine să-i urmăm cursurile de la Universitatea de Entuziasm, dacă vrem să ajungem în Civitas Innocentiae“.

Cel mai mult îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu am ambiții deșarte, că nu am fost avid după bani, că nu sunt megaloman și mitoman, dovadă că mă bucur să trăiesc, cât oi mai avea de trăit, ca un eremit într-o chilie și să am drept curte un parc. Îmi place să dăruiesc cărți. E gestul meu de bunătate fără de lumea asta rea. Mă consider realizat și ca familist. Nu cred că există om mai invidiat decât mine, mai blestemat, căruia să i se dorească numai răul (și chiar moartea). Ceea ce mă întristează, este faptul că fetele mele din America de la Indiggo Twins (Gabriela & Mihaela Modorcea) sunt la fel de invidiate pentru realizările lor (vezi pe YouTube) și că nu cunosc oameni de valoarea lor. Noi nu trebuie să avem nici un complex față de americani sau occidentali, avem talente și forță, uneori, mai mare decât a lor.

Calitatea mea supremă este umorul. Am un „umor atroce”, cum spune Horațiu Mălăele, simțul umorului mă ridică deasupra marasmului existențial și mă face să accept lumea strâmbă în care trăim. Sunt moral până în măduva oaselor, cinstit, curat până la Dumnezeu, dovadă că am câștigat toate procesele care mi-au fost intentate de ofticați ca Adrian Păunescu, Vadim, Daneliuc, Sanda Vișan (directoare la TVR) și alții. Vezi „Teroriștii din Turn” și „Citația”. Nu mă consider disident, deși o perioada din viață am fost persecutat fiindcă nu eram membru de partid din cauză că eram nepot de preot (unchiul meu, pr. Vasile Modorcea). Sunt de la natură neinregimentat, ca și tine, dragul meu prieten Thomas Csinta, un rebel sui generis, un incomod, care am refuzat mereu să mă inregimentez. Posed arma cea mai puternică din lume: Spiritul Critic. Sunt religios, l-am inventat pe Deus Disidentum, care m-a dus la Cetatea Inocenței și la Homo Novus. Da, sunt Inocent, ca Iisus Hristos. Am înființat în America la un teatru de pe Broadway-Universitatea de Entuziasm. Nu am avut tentația titlurilor si premiilor, am refuzat întotdeauna premii mai ales când am mirosit că sunt aranjate. Am ales Opera. Să am o operă, mi-am zis, decât să mă bat, să-mi pierd timpul să am premii sau titluri. (Vezi în „Istoria Literaturii neînregimentate” cazul Dumitru „Puși” Dinulescu, care îmi spunea ce calvar este să obțină un premiu al USR. Îți pierzi ani de zile. Premiile și titurile nu înseamna nimic. Opera rămâne, nu titlurile sau premiile, care au numai o valoare personală, îți aduc beneficii doar cât trăiești. Dar țin de partea efemeră, muritoare a vieții. De nemurire ține numai opera, dacă există, dacă este valoroasă). Și mai spun și secretul carierei mele ca scriitor neînregimentat: nu am scris niciodată pentru bani! Să nu scrii niciodată pentru bani! Atunci inspirația ta va fi liberă! Restul îl găsiți în cartea mea autobiografică, în care îmi judec toate păcatele, Îngerul Rebel.

Nota redacției

Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024

„Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” într-un „triunghi al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și restabilirea adevărului istoric (Partea 1)

Drama de pe Bulevardul La Défense de la Nanterre (Métropole du Grand Paris). Moartea adolescentului franco – algerian Nahel (Naël) Merzouk – o crimă (asasinat) cu caracter rasial (conform organizațiilor musulmane și ale drepturilor omului) sau legitimă apărare din parte polițistului – motociclist Florian Menesplier (conform sindicatelor de poliție și organizațiilor de extremă dreaptă)? Consecințele evenimentului dramatic. În căutarea adevărului istoric.

Accesul în sistemul (ultra)elitist francez napoleonian de Înalte Studii „Grandes Ecoles” (științifico – inginerești, economico – comerciale, medico – farmaceutice, social – politice, literar – artistice, judiciare, militare, etc.) – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învățământul superior francez de sute de ani! (Corespondență de la prof. univ. dr. Thomas CSINTA – Paris)

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra