La Kulterra, încet, dar sigur, se instalează Kitsch-ul (Corespondență de la marele intelectual contemporan Grid Modorcea – scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului)

Luni, 4 decembrie 2023, în cadrul Galei Premiilor revistei teatrale „Rinocerul” 2023, organizată de Fundaţia „Spirit Românesc Pro–Arte şi Caritate” Bucureşti, în parteneriat cu Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” Bucureşti, se va acorda marelui intelectual contemporan Grid Modorcea (scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață), membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului premiul pentru Critică și Istorie literară pentru cartea „Istoria Literaturii Neînregimentate”.

Lansarea cărții „Istoria literaturii neînregimentate” – cel de-al 120-lea volum al scriitorului și cineastului Grid Modorcea (Dr. în Arte – SUA, New York, corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului) de către Fundația Culturală „Șansă & Egalitate”

Rinocerul: „Batalionul de elită din Istoria literaturii neînregimentate a celui mai prolific scriitor român ‒ Grid Modorcea” (corespondent permanent și membru al Staff-ului Jurnalului Bucureștiului)

Una dintre cele mai bune galerii din București, care m-a impresionat prin spiritul ei deschis către nou, Kulterra, a ajuns să expună kitsch-uri. Adică să intre în normalitate, fiindcă aceasta este normalitatea: arta kitsch. În cartea Dicționar Utopic, arăt în amănunțime de ce kitsch-ul s-a instalat la putere în arta americană, pe linia deschisă de Andy Warhol cu pop-art. În Anexa I și II a cărții, prezint o serie de galerii mari care s-au axat pe arta kitsch. Această tendință devenită realitate a fost inevitabilă întrucât toată lumea vrea să facă artă, amatorismul a devenit dominant, datorită și faptului că valorile de prim rang au cam dispărut, lumea artei nu mai prea cunoaște genii, iar talentele sunt pe toate drumurile.

Un altfel de București. „Dicționar Utopic” – a 123-a carte a marelui intelectual Grid Modorcea (Dr. în arte, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Așa este și în România, o țară plină de talente, care fac ca și arta, înțepenită până mai ieri, să se miște. Amatorismul însă este dominant. Rar găsești artist care să aibă un catalog, mulți nici măcar nu-și pun titlul la lucrări. Artiștii au talent, dar sunt lipsiți de viziune, n-au idei. Și chiar dacă au, nu au materiale (adică bani) cu care să le dea viață și nici cui să le arate. Un recent sondaj realizat de agenția de știri News arată că în România „cultura e la pământ” (idem), 78,5% din cei chestionați spun că nu au mers la nici un muzeu în ultimele 6 luni, că nu au citit nici o carte, să n-au fost la un spectacol de teatru sau la un concert simfonic. Sondajul se adaugă la cel făcut anul trecut de Eurostat, care arăta că 93, 5 % dintre români nu cumpără nici măcar o dată pe an o carte! Nu-i de mirare dacă kitsch-ul va triumfa total cât de curând. Ultimele expoziții de la Kulterra au impus tocmai această realitate, prin expozițiile lui Cristian Munteanu, Miruna Cojanu și Atoma, recent vernisată. 

Miruna Cojanu, cum am scris anterior, ne-a arătat cum pictează ea covoare țărănești, dar epata cu portrete-kitsch ale femeii-prostituată. Cristian se juca sisific cu bibelouri adunate de prin tomberoane, pe care le transforma în personaje americane, precum Darth Vader al lui George Lucas. Iar Atoma face saltul de la jucăriile lui Cristian la pastilele medicale consumate. Ea creează Omul-Bulină, omul îndopat cu medicamente. Pe pardoseala galeriei, la colțuri, vedem grămezi de pilule colorate, pe care omenirea le ia în draci. Omul a ajuns ființa care înghite pastile. Iar viitorul va fi al pastilelor, care vor ține loc de mâncare. Deși lucrările au titluri în engleză, de parcă am fi în America, nu există un catalog, o listă de titluri măcar, nici pe internet, nici fișa artistei, să știi de unde s-o apuci, în ce loc a văzut lumina zilei, dacă e tânără, e bătrână, că de lungă e destul de lungă, am văzut-o în direct, e cam cât Mașa, pe care am măsurat-o la US Open, la Flushing Meadows. De altfel, ca o caracteristică generală, artiștii și galeriștii români nu au cultul criticii, îi ignoră pe critici (câți or mai fi), nici nu le pasă de ei, ba îi urăsc, fiindcă le fixează locul în istoria artei, iar dacă îi critică, e vai de ei!

Nici Atoma nu face excepție, ea nu are nici un pliant și nici o fișă pe internet, iar lucrările expuse, dacă vrei să le vezi, nu apar pe internet, nu poți să cumperi nimic, pe motivul că ar fi la prima expunere! Bunul simț elementar era să existe și un bilețel măcar din care să aflăm numele formației care a cântat, fiindcă în timpul vernisajului, în fundul sălii mari, erau câțiva instrumentiști care cântau la instrumente tradiționale (ex. caval) și creau o atmosferă de vis, ceva plutitor și hedonic. Nu știu cum de nici ei, acești instrumentiști, nu și-au pus firma. Au vrut să fie anonimi, ca muzica lor în surdină? Poate că aceasta și este marea noutate a galeriei, să promoveze anonimatul. Numai Brâncuși a mai spus că ar vrea ca lucrările lui să fie puse prin parcuri, să se joace copiii peste ele și nimeni să nu știe cine le-a făcut! Idealul artei și al artistului din viitor este Anonimatul. Ca Marele Anonim, de care vorbea Blaga. 

Bine că am fost la vernisaj, ca să mai aflu ce noutăți ne oferă Kulterra. Și Atoma (oare care o fi numele ei real?) este o noutate. Mă opresc acum nu la pardoseală, ci la personajele de pe pereți. Aflate în tablouri de mici dimensiuni, cu excepția unui „polaroland” central. Fel de fel de oameni frumos desenați, ca bătrâna care și-a luat permisul de conducere la 86 de ani, dar a fost prinsă făcând o greșeală de viraj și i s-a confiscat permisul, dar pe care nu poți să-i privești, fiindcă nu au ochi. Privirea definește un om, un portret. Un portret fără privire nu e artă, fiindcă nu e uman, e experiment. Iar aici, varii personaje au pe ochi, în dreptul ochilor, o bandă, ca în cazul fotografiilor unor infractori protejați, cărora trebuie să nu li se vadă ochii. În loc de ochi, ce vedem? Pilule, tuburi răsturnate de medicamente, fiole de injecții consumate, tuburi de cosmetice sau pastă de dinți consumate sau benzi de plastic, ca un fel de ochelari, cum poartă schiorii, săritori de la trambulină. Ba un personaj are pe față o placă de computer, cu tot felul de conectori. Așadar, omul nu mai vede, nu mai are ochii deschiși spre realitate. El nu mai vede lumea, în locul lui văd pilulele, fiolele, tuburile goale. Oamenii sunt ca și drogați. Sunt fantome, sunt în ceață. Sau contorsionați, ca în Angoasa, sălbăticiți, ca în Spleen. Sunt normali? Sau sunt bolnavi? Până și bulinele sunt goale, prafurile din ele mâncate, boala se numește consumerism. În acest fel, dispare complet emoția estetică, nu mai aveam decât niște caricaturi de care trebuie să râdem.

Să râdem cu Atoma. Nume care amintește de celebrul poet comunist Alexandru Toma, evreu (nume real Solomon Moscovici), membru PCR din ilegalitate, simbol al proletcultismului. Dar Atoma, când am întrebat-o, nu știa de A. Toma, nu auzise de asemenea orătănii pe ulița noastră, importate prin KGB. A.Toma era dat mereu ca pildă de urmat. Groaznic să fii contemporan cu un asemenea scriitor, care a introdus realismul socialist și stalinismul în cultura română, și să fii obligat să-l concurezi! Dar fiecare epocă cu privirea ei. Atunci, pe vremea lui A.Toma, privirea era astupată de politica mioapă, Kag-bistă, imprimată din fosta URSS. Acum, ne spune Atoma, privirea ne este astupată de pilule, droguri și defecțiuni de comunicare (mobilurile). Păi cum era mai bine, în epoca lui A.Toma sau acum, în epoca în care trăiește Atoma? Două epoci oarbe. Bine că totuși Atoma ne arată o realitate fictivă. Și o face uneori cu umor. Chiar din titlul expoziției: „Sevrajă” (de la sevraj=privare a unui toxicoman de drog, dar și încetarea alăptării unui sugar!), titlu care poate fi descifrat și ca  „ce vrajă!”. Ce vrajă, ce vrăjeală ne mai aruncă în ochi Kulterra?! Însă nu toți oamenii sunt dependenți de pastile și ochelari de plexiglas, dar în epoca lui Alexandru Toma, toți oamenii erau dependenți de PCR/KGB. Eu prefer privirea artistului liber, neînregimentat. Așa cum am arătat în albumul de artă Privirea lui Gopo, în care reproduc 500 din desenele necunoscute ale lui Ion Popescu-Gopo, mare cineast și grafician, artistul care l-a lansat pe Omulețul cu floarea, pe care o plantează peste tot, pe pământ, ca și pe alte planete.

Grid Modorcea („the great Mitică” – Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”)

Articole asociate

Galeria Kulterra. „Un Moulin Rouge ca-n Tahiti”. Autobiografie – Grid Modorcea („the great Mitică” – Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”) membru permanent al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Expoziția artistului Ciprian Antoci la Kulterra Art Gallery (Corespondență de la poeta Carla Francesca Schoppel)

„Un artist de viitor: Ciprian Antoci” (Corespondență de la marele intelectual Grid Modorcea, Dr. în arte, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului)

Un altfel de București. „Dicționar Utopic” – a 123-a carte a marelui intelectual Grid Modorcea (Dr. în arte, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Teribilism „second hand” (Corespondență de la marele intelectual Grid Modorcea – Dr. în arte, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului)

O nouă geneză într-un „Gaudeamus” îndoliat în contextul „idealelor din teoria inelelor” (Corespondență de la marele intelectual contemporan Grid Modorcea – scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului)

„Vânturarița. O nouă geneză – Pelerinaj în Rai”, a 124-a carte a marelui intelectual contemporan Grid Modorcea (scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română), „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Nota redacției

Ziua Națională a României moderne (Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România – Proclamația de la Alba Iulia) și „Bătălia pentru Moldova” (cu Zurab Todua – scriitor, publicist, politolog din Republica Moldova)

In memoriam Acad. Prof. Paul Popescu – Neveanu. Psiho(socilogia) matematică – aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal (Mathematical psycho(sociology) – applications to the study of criminal behavior/Psycho(sociologie) mathématique – applications à l’étude du comportement criminel)

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului