„Lecții de viață”. Viața și fericirea noastră! Eseu filozofic (partea VIII). Corespondenţă de la H. E. HRH Lord Sir Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (Naţiunile Unite – Ecosoc)

Ce faci, tati?

Bine, după câte vezi în birou, scriu În loc de concluzii, cum se numește epilogul la Raportul Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului privind starea națiunii pe anul 2021, raport care urmează a fi înaintat Națiunile Unite și distribuit instituțiilor din România.

Te rog, vrei să mai scriem o pagină despre filosofia de a-ți face propria viață cât mai fericită?

Da fata mea, cu mult drag. Chiar azi mă gândeam să încep să îți spun câte ceva despre omul în structura lui de ființă umană. Aș începe cu o metaforă frumoasă, spunându-ți că  omul este întocmai ca o floare: oricât de frumos colorată este, fără parfumul pe care-l emană ar fi o plantă oarecare. La fel și omul, cu cât are sufletul mai frumos, cu atât mai multă empatie și frumusețe transmite celor din jur.

Ce îți place ție, tati, la oameni?

Draga mea, să știi că îmi plac oamenii care vorbesc trei limbi: una–să îți vorbească în față, nu să te bârfească pe la spate, a doua limbă–să fie direcți, nu învăluitori și alunecoși, iar a treia limbă– să fie sinceri, ca să te poți baza pe adevărul spuselor lor.

În altă ordine de idei, să știi că iubesc oamenii care ne spun ce gândesc, nicidecum cei care caută prin cuvinte frumos ticluite să denatureze adevărul. Dar cel mai mult îmi plac oamenii care fac ceea ce spun, care sunt corecți cu ei înșiși, iar pe cale de consecință, corecți cu cei din jur. Ferește-te de cei care una spun și alta fac, pentru că, demascați fiind ulterior, vor invoca „lipsa de discernământ”, afirmațiile lor, chipurile, fiind făcute sub influența unui pahar din licoarea lui Bachus!

Draga tatii, să nu cauți niciodată la oameni perfecțiunea dacă vrei să nu ai dezamăgiri, căci asemenea oameni nu există. E adevărat, sunt unii care–așa cum spune înțelepciunea populară, omul cât trăiește, invață, caută să se perfecționeze permanent, dar nimeni nu atinge perfecțiunea. Tu Rebecca să cauți întotdeauna bunătatea și sinceritatea la oameni, aceștia putând să te facă fericită.

Ce este de fapt viața în aceste condiții, tati?

Fata mea, aș spune că viața este ca un fluviu care curge când lin, când învălurit, ocolește obstacole, formează meandre și apoi iar pornește lin la vale. Așa este și viața omului, are și sare și piper, când liniștită, când tumultuoasă. Vei vedea că pentru orice moment de cumpănă vei avea nevoie de timp pentru a găsi rezolvarea, care trebuie înțeleasă și corect deslușită. Să știi, copilă dragă, că totul se poate concentra într-un moment unic, de care depinde tot ce trebuie să înfăptuiești. De multe ori vei constata că un simplu „Da”, sau un „Prea Devreme”, ori „Prea Târziu”, pot avea un impact crucial în existența ta, pot deveni momente irepetabile și ireversibile în viața și destinul tău.

Tati, aud deseori în jurul meu oameni care se plâng de dureri fizice. Oare chiar sunt reale, ori sunt imaginare, sau poate traume psihice?!

Da, fetița mea, oamenii mereu să plâng de de tot felul de dureri, dar :

•  nu spatele îi doare, ci povara pe care o poartă pe umeri, îndatoririle și obligațiile pe care și le-au asumat;
• nu ochii îi dor, ci nedreptatea pe care sunt puși să o vadă sau chiar trebuie să o vadă;
• nu capul le dă dureri, ci probabil noianul de gânduri care îi macină zilnic;
• să știi că de regulă nu gâtul doare, cred că de fapt suntem marcați de ceea ce vrem să transmitem, cum ne raportăm la ce spunem: indignați, agitați, furioși;
• de cele mai multe ori stomacul nu ne doare din cauza alimentelor pe care le  consumăm, ci pentru că rănile sufletului blochează digestia;
• nu ficatul doare, ci faptul că nu poate procesa toată furia noastră acumulată în el.

Și, în final, să știi copilă dragă că nu inima te doare! Unii chiar pretind că inima e o pompă, fără nervi, uitând de fapt că în ea sălășluiește harul dat de Bunul Dumnezeu. Da, nu inima doare, ci absența dragostei și a iubirii doare, căci ea, Iubirea este cel mai puternic medicament din lume pentru fiecare dintre noi!

Sunt din nou la întâlnirea săptămânală cu fiica mea, Rebecca-Alexia, de curând beneficiara diplomei de bacalaureat și a înscrierii în primul an la Facultatea de Drept, cu perspectiva unui viitor jurist de carieră. Felicitări, draga mea, și succese în continuare în viață, însoțită mereu de dragoste și credință față de Bunul Dumnezeu, căci nimic din viața ta, a mea, a noastră, nu se face fără El. Și sigur vor exista situații când vei greși, dar să știi că acestea tot cu voia lui Dumnezeu se întâmplă, ca să te încerce cât poți să reziști rigorilor vieții.

Mulțumesc pentru felicitări, tati, te iubesc! Din cele de mai sus să înțeleg că nimic nu se poate fără Dumnezeu? Așa este?

Da, Rebecca, așa este. Tu trebuie să-ți amintești mereu și mereu de Bunul Dumnezeu, căci de la El primești încercările vieții, dar și  puterea, înțelepciunea, sănătatea, succesul și toate reușitele pe care le-ai avut și urmează să le ai. Fără Dumnezeu nu ai fi decât o frunză în vânt. Dumnezeu ne-a dat viață și noi pornim într-o călătorie care nu știm niciodată când se termină. Pentru unii călătoria durează o perioadă mai mare sau mai mică de timp, iar pentru alții călătoria este foarte scurtă. Ce știm cu certitudine este faptul că noi nu avem puterea de a schimba durata existenței noastre pe pământ, dar atât cât ne este dată, depinde numai de noi să o trăim demn, frumos, cu bucurie, satisfacții și multe clipe fericite.

Există, tati, viață perfectă sau aproape de perfecțiune?

Să știi draga mea că eu cred, din vasta mea experiență, că nimeni nu are o viață perfectă. Sigur, depinde de ce anume îți dorești de la ea, la ce nivel de inteligență, pregătire  și educație te afli, la anvergura și destinul fiecăruia dintre noi. De altfel, uitându-ne la oamenii din jurul nostru, vedem cât de diferiți sunt, nimeni nu este la fel, tot așa cum, din cele 5 degete de la o mână, niciunul nu seamănă cu celălalt, sau cum, din cele peste 7 miliarde de ființe umane, nu există două persoane care să aibă aceeași amprentă digitală. Și uite cum, fata mea, unora le lipsește sănătatea, altora le lipsesc banii, unii sunt bogați dar bolnavi, alții sunt săraci dar sănătoși tun. Unii sunt norocoși, alții, dimpotrivă, plini de ghinion. Unora le lipsește iubirea și atenția oamenilor din jurul lor. Unii oameni sunt foarte activi, plini de energie, în timp ce alții sunt mai puțin rezistenți, se epuizează repede. Unii s-au născut cu un har de la Dumnezeu și sunt talentați–oameni de știință, artiști, compozitori, alții pictează, sculptează, cântă, scriu, dansează, ajung actori de renume, în timp de alții au harul și chemarea lui Dumnezeu să se pună în slujba religiei, școlii, arhitecturii, desingului, sau aleg cariera militară. Din nefericire însă, există o categorie de oameni care își duc o viață infracțională, sortiți să stea cu sabia lui Damocles deasupra capului în orice moment. Acesta este motivul pentru care unora le este frică de repercusiunile faptelor lor.

Altor oameni, draga mea, să știi că le este greu. Împovărați de ani și neputință, se simt singuri, părăsiți și uitați prin sate și cătune, ori pe la căminele de bătrâni. Sunt alții care se simt descurajați sau trădați. Este un sentiment pe care l-am trăit și eu atunci când am fost trădat și nu am mai putut să-mi înfăptuiesc visul din tinerețe, de a ajunge cu vaporul în lumea liberă după ce societatea comunistă m-a dezamăgit total. Trădarea a existat de când e lumea și pământul, în toate culturile și societățile, deci inclusiv la poporul român, așa că mare atenție.

În concluzie, noi, ființele umane, nu știm niciodată prin ce îi este dat omului să treacă în viață și de aceea, uneori, ca să-și ascundă dezamăgirile și suferința, mai și zâmbește. În sufletul fiecăruia dintre noi se pot ascunde multe lacrimi, motiv pentru care ar trebui să fim mai buni, mai înțelegători unii cu ceilalți. E bine, de regulă, să mângâiem înainte de a lovi, să ascultăm și să înțelegem, în loc să acuzăm și, desigur, ar trebui să-i corectăm cu vorbe blajine pe oameni, în loc să-i judecăm. Cam așa este viața, draga mea, uneori tare complicată și imprevizilă!

Din nou, te întreb, ce faci, tati?

Eu, deși sunt în vacanță, parcă nu am astâmpăr, și asta pentru că mă gândesc că cititorii  noștri așteaptă noi sfaturi pe care mi le dai prin dialogul nostru, dar și pentru că mă simt puțin dată peste cap după zilele agitate din timpul vacanței. De aceea te întreb: cu ce ai începe noul nostru dialog?

Desigur, cu un gând bun, care sună cam așa: după ce ți s-a împlinit visul așteptat de 19 ani de a lua cu brio Bacalaureatul și a intra la Facultatea de Drept, eu, tatăl tău, îți urez să plouă încet deasupra ta cu stropi de fericire, visul tău să fie un zbor de împlinire, povara vieții să-ți fie un bagaj de sănătate, sufletul să-ți să fie permanent scăldat cu raze de bunătate, iar pe drumul vieții tale cerul să fie senin, să ai lângă tine oameni iubitori, cu inimă mare și, nu în ultimul rând, îngerul tău păzitor să nu te părăsească niciodată.

De ce spui mereu că timpul te face mai puternic?

Păi, draga mea, cu timpul, vei învăța să „citești” oamenii mai bine, chiar vei învăța dincolo de poveștile lor reale sau închipuite, ba caraghioase câteodată prin cosmetizarea realității din dorința  de a se prezenta în ochii celorlalți așa cum ar vrea ei să pară. Odată cu trecerea timpului o să înveți să zâmbești înainte să te agiți și să faci fel de fel de scenarii apocaliptice, să îi lași pe unii să spună orice aberație, tâmpenie sau minciună, pentru că, în timp, vei vedea că vei ști  să discerni adevărul  de impostură.

Ce schimbări aduce timpul în viața oamenilor, tati?

Oamenii, dragă Rebecca, realizează în primul rând că zilele, lunile și anii zboară pe lângă ei cu viteza luminii fără să-și dea seama și constată cât de puțin au trăit, timp în care au învățat și au muncit pentru te miri ce scopuri, însă, concomitent, nu li s-a schimbat doar înfățișarea, ci și speranțele lor, regretând atâtea oportunități ratate sau dorințe neîmplinite, amânate repetitiv pentru „altădată”. Și uite cum, la vârste înaintate, toți acești nefericiți de viața lor, încearcă să recupereze măcar o parte din bucuriile pierdute.

În sensul celor de mai sus, îți spun o pildă celebră. Marele filozof grec, Socrate, ajuns la vârsta senectuții–era octogenar, și-a chemat argatul și i-a cerut să-i aducă o scripcă (instrument uzical asemănător cu vioara, dar cu o singură coardă). Slujbașul, uimit de această cerere, îl întreabă pe marele înțelept: dar pentru ce, Maestre? Socrate i-a răspuns simplu, pe un ton calm: ca să învăț să cânt. Următoarea întrebare a venit spontan: Bine, maestre, dar acum? Răspunsul primit a rămas celebru peste veacuri: Dacă nu acum, când?

Filozofia, Știința, Religia și Politica – Socrate, Platon (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Sau iată câteva versuri frumoase care sună cam așa: Dacă n-oi trăi acum, atunci când să trăiesc?/Dacă n-oi iubi acum, atunci când să iubesc?/Că altă viață, încă o viață, nu-mi dă nimenea! Ce trebuie să înțelegi din pildele de mai sus este faptul că una îți dorești, fata mea, la 19 ani, vârsta pe care o ai și tu acum,  și ai să vezi că altceva îți dorești la 25 de ani, la 35 de ani, și tot așa până la final de viață, dar, indiferent de vârstă, împlineșteți toate dorințele atâta timp cât ai potența să o faci!

Poți, tati, să fii puternic toată viața?

Rebecca, indiferent cât de puternici am fost ori suntem, în viață fiecăruia există și un moment când realmente obosim ori suntem doar dezamăgiți de atitudinile unor indivizi asociali,cu o moralitate mai mult decât îndoielnică. Noi, oamenii, nu știm să punem punctul pe „i”, să spunem ce ne obosește de fapt, suprasolicitarea fizică, psihică, poate ne obosește lipsa omeniei, sau poate gândurile, dorul de ceva sau de cineva!?! Toți, dragă copilă, ne dorim acea liniște sufletească generată de faptul că cineva ne poartă în gândurile și viața lui.

Tată, ce să înțeleg, că gata, totul s-a terminat, nu mai e nimic de făcut?

Nu, iubita mea, tu, la fel ca mine, avem datoria să ne ghidăm viața pe formula după care, orice am întâlni în existența noastră, nu avem altă șansă decât să mergem mai departe. Altfel te transformi într-un învins, un om care și-ar rata propria existență.

Vreau să-ți mai spun ceva, iubitul meu tată, știu că persoanele speciale sunt puține în lumea asta, dar tu ești una dintre ele și îți doresc tot binele din lume și o viață lungă și plină de satisfacții! Să știi că ești pe locul întâi în preferințele mele!

Îți mulțumesc, fata mea dragă, pentru gândul tău bun. Acum hai să punem punct dialogului de azi, nu înainte de a-ți da un ultim sfat: indiferent ce faci în viața ta, fă-o pentru ce-ți dorești, pentru fericirea și liniștea ta, și niciodată pentru fericirea altora.

Pași prin istorie, călător prin timp – Socrate (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator și eseist, Grecia – Atena)

Și din nou împreună, tati, după zilele de caniculă de la malul mării, din stațiunea Mamaia, cândva Perla Mării Negre, unde m-am distrat de minune cu prietenele și prietenii mei.

Tati, de ce, în mod repetat, atunci când am câte o inițiativă, invariabil sunt sfătuită să am răbdare, că dacă e să se întâmple ceva, mai devreme sau mai târziu se va întâmpla?

Draga mea, atunci când ai răbdare, se pot întâmpla penntru tine lucruri minunate. Să știi că atunci când lupți constant pentru ceva ce-ți dorești cu adevărat, vei primi uneori chiar mai mult decât ce ai visat. Și, ca să fiu mai explicit, eu, tatăl tău, sunt un bun exemplu pentru tine. La vârsta de 30 de ani am pierdut tot, chiar și viața, dar și confiscarea totală a averii fiind condamnat politic de două la moarte pentru complot în vederea trădării, subminării și sabotării societății comuniste din Republica Socialistă România. Ia gândește-te, Rebecca, ce înseamnă: Să ai 30 de ani și să te aștepți ca, Dintr-o clipă în alta, să se deschidă o ușă, Care pentru tine nu înseamnă „afară”, Ci „dincolo”, Adică dincolo de marginea propriei tale existențe, Dincolo de propria-ți viață….Cum să aștepți un asemenea moment? Unde să găsești tăria de a rezista? Unde să cauți împăcarea, cui să te mărturisești? Ca să nu mai vorbesc de visele ce ți-au fost spulberate, De dragostea care, la vârsta când trebuie împărtășită, Îți rămâne aproape întreagă, urmând să pleci cu ea cu tot,  În moarte. Poți oare să-ți imaginezi ce înseamnă să stai 5 ani în închisorile terorii și exterminării comuniste cu lanțuri de 28 kg la mâini și picioare, dintre care 2 (doi) ani am trăit alături de alți 10 condamnați la moarte pentru crime oribile, premeditate, timp în care eu am fost dus de două ori în fața plutonului de execuție, iar toți ceilalți au fost executați! Am stat alți doi ani singur într-o celulă de 2×4 m.p. și 7 metriînălțime! O fi ușor?

Dar am avut răbdare și putere să rezist până în ziua de 22 decembrie 1989, când am fost eliberat de armată din închisoarea Aiud și adus în prima conducere a statului democrat ca Președinte al Comisiei legislative, juridice și drepturile omului, al 4-lea om ca putere în stat, după Ion Iliescu, Dumitru Mazilu și Petre Roman. Primele legi emise au fost, oarecum, creația mea. M-a ajutat Bunul Dumnezeu să trec peste această mare cumpănă și să pot să ajung ce am ajuns. Ori, crede-mă iubita tatii, din marele trădător, hulitul și inamicul nr.1 al României comunisto-securiste, să ajung să fac parte din prima conducere a noului stat din România, a fost o schimbare uriașă, incredibilă, pe care nici nu am realizat cum a fost posibilă!

Nici în cele mai frumoase vise ale vieții mele de condamnat la 25 de ani închisoare, cu lanțuri la mâni și picioare, nu puteam să gândesc că viața mi se poate schimba într-o clipă. Numai răbdarea, speranța, dar și faptul că nu am renunțat nicio clipă să cred în destinul meu și soartă, mi-au adus succesul. Să poți deschide granițele unui stat totalitar, să legalizezi avorturile, să schimbi Constituția unei țări– desigur, nu singur, chiar nu este orice! Dar să știi, fata mea, că nerăbdarea e caracteristică tuturor celor de vârsta ta. Nici eu când eram tânăr nu am prea avut răbdare. Faptul că am reușit să ajung cel mai tânăr Comandant de cursă lungă din lume, la numai 26 de ani, spune tot!

Însă faptul că mai bine de 12 ani mi-am petrecut viața mai mult pe mare, m-a ajutat– vrând-nevrând–să învăț și să înțeleg cu adevărat ce înseamnă răbadarea! Închipuieți că plecam cu vaporul din Portul Constanța cu destinația Portul Londra, pe Tamisa, drum care era estimat la 14 zile, ceea ce ar fi fost ideal dacă ar fi fost ideal dacă vremea ar fi fost constant bună și marea liniștită. Dar dacă în acest drum se iscau furtuni pe mările prin care treceam, începând cu Marea Neagră, continuând cu mările Marmara, Egee, Mediterană, apoi Oceanul Atlantic și Golful Biscaya, recunoscut ca un loc al marilor dezastre maritime, călătoria putea să dureze chiar și o lună, timp în care, dacă nu aș fi avut răbdare și speranță, sigur aș fi eșuat în viața mea de marinar și azi eram o amintire.

O vorbă din bătrâni spune că pentru orice dorință, dacă vrei să reușești, este nevoie de răbdare și tutun!  Cum nu am fumat niciodată (și mi-a fost foarte bine fără gudronul din țigări, ceea ce ți-aș recomanda și ție), am rămas cu răbdarea care, într-adevăr, mi-a adus satisfacții nebănuite și bucurii cu adevărat minunate. În încheiere, să știi fata mea, că atâta timp cât vom avea amintiri, ziua de ieri rămâne vie. Și atâta timp cât vom avea răbdare și speranță, ziua de mâine asteaptă la rând!

Corespondenţă de la Lordul, Prof. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite

Notă. A se vedea și celelate articolele ale autorului din ciclul „Lecții de viață”. 

„Lecții de viață”. Viața și fericirea noastră! Eseu filozofic (partea VII). Sfaturile & Regulile Lordului Florentin Scaletchi (integral). Corespondenţă de la H. E. HRH Lord Sir Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (Naţiunile Unite)

„Lecții de viață”. Viața și fericirea noastră! Eseu filozofic (partea VI). Corespondenţă de la H.E. HRH Lord Sir Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (Naţiunile Unite)

Notă. Articolele Lordului Florentin Scaletchi  în  Jurnalul Bucureştiului, Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)

Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)

Nota redacției

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului