Războiul din vecini nu s-a terminat, dar e musai să învățăm ceva din asta. Chiar dacă România face parte din NATO, și asta ne oferă o umbrelă de protecție, trebuie să fim capabili sa ne apărăm singuri pentru o perioadă de timp(poate fi vorba de o rezistență de minim o săptămână). Trebuie să rezistăm până când alianța reușește să aducă suficiente trupe să respingem împreună un atac din partea muscalilor. E clar că va fi nevoie de investiții uriașe în arme, muniții specializate și infrastructură militară plus în capacități de producție locale care să susțină dezvoltarea unor programe militare locale.
Armata română face o trecere inexplicabil de lentă de la echipamente și tehnică de luptă moștenită din vremea comunistă la arme și echipamente la standarde moderne. Să o spunem cinstit, este nevoie de o înlocuire a peste 50-60% din actualele echipamente și tehnica militară a armatei române. Au început câteva programe de înzestrare a armatei…dar se desfășoară foarte lent…sau deloc. Avem atât de mulți generali….dar fără putere de decizie din cauza clasei politice dornică să își îmbogățească doar propriile buzunare fără să se gândească la siguranța națională în adevăratul sens al cuvântului. Politicul decide direct în ceea ce privește programele de achiziții și modernizare ale armatei române. Nu am văzut un program cap coadă să nu fie încetinit sau blocat de eternele contestații prin instanțe.
Prima decizie majoră ar trebuie sa fie reformarea departamentului de înzestrare a armatei și eliminarea unor expresii uzuale din cerințele de dotare cu armament, ca de exemplu:
- Prețul cel mai mic
- Licitație publică
- (Eternele) PDF-uri prin care Ministerul Apărării își anunță, competitorii, ce programe de înzestrare are.
Clar, achizițiile militare sunt foarte scumpe...și în multe cazuri influențate politic(lobby) de către țări partenere. Dar trebuie avute în vedere lipsurile acute ale armatei române și trebuie sărite niste etape (un milion de PDF-uri și un milion de licitații contestate), ajungând la urgentarea unor achiziții prin negocieri G2G (Government to Government: guvern la guvern). Trebuie avut în vedere nu prețul cel mai mic ci costul total al unei arme sau echipament compus din:
- preț
- pregătirea utilizatorului/echipajului
- costuri de exploatare
- costuri de mentenanță
- costuri de reparații
- costuri de depozitare
- costuri de prelungire a resursei de viață)
astfel încât să fie suportabil de către contribuabili și dacă se poate măcar o parte din piese sau subansamble să fie fabricate in țară.
Apărarea antiaeriană este vitală. Radare capabile să avertizeze timpuriu un eventual atac cu rachete de croazieră sau cu aviația de vânătoare! România a achiziționat deja radare AN/FPS-117 și TPS-79 de la firma americană Lockheed Martin. Am început programul de înzestrare Patriot, un sistem complet nou pentru noi (România fiind unul din cei 17 utilizatori ai acestui sistem antiaerian, la nivel global). „Sistemele de rachete sol-aer Patriot achiziționate includ rachete de tip PAC-2 GEM-T, Patriot Advanced Capability-2 missile, destinate combaterii țintelor de tip avion, elicopter, precum și rachete de tip PAC-3 MSE, Patriot Advanced Capability-3 missile, destinat luptei antirachetă. România a achiziționat cea mai recentă versiune de sisteme Patriot aflata în serviciu şi testata în luptă, capabilă să angajeze toate tipurile de amenințări aeriene actuale. Astfel, Forțele Aeriene Române își cresc capacitatea defensivă și de descurajare, asigurându-se o mai bună apărare a spațiului aerian național, parte a spațiului aerian al NATO.”
Două firme românești sunt implicate în tot ce tine de mentenanță ( dar nu știu detalii exacte ce vor face sau când): Romaero Băneasa și Aerostar Bacău (firma asta e o comoară pentru industria militara românească). Acest sistem este „compatibil ” cu o alta achiziție de rachete antiaeriene făcută de Romania, mă refer la sistemul „Hawk”. Și totuși România mai are nevoie de un sistem de apărare antiaeriană cu rază foarte scurtă de apărare. Care trebuie sa fie foarte mobil și ușor de ascuns! Ori găsită o formulă de licență ori o coproducție cu o firmă care are în portofoliu așa ceva. Și dacă tot jucăm pe cartea americană am putea propune americanilor o afacere „Stinger” (că tot am văzut-o în Ukraina). Rachetă ce poate fi lansată de pe umăr sau integrată pe un sistem mobil. Sau de ce nu… Electromecanica Ploiești să intre într-o asociere cu o firmă de profil și să dezvolte un sistem portabil sau integrat(auto/elicopter/avion) pornind de la experiența avută cu licența sovietică Strela care a dus la producția rachetelor CA-94, CA-94M, CA-95M.
Bateriile de coastă/Sisteme de rachete antinavă. Conflictul din Ukraina ne-a arătat cât de greu le este rușilor să facă un desant marin. România are de protejat atât coasta și zona lagunară cât și zona economică exclusivă aflată în Marea Neagră aproape de Ukraina și Rusia (Crimeea). Un sistem pe care România la achiziționat este NSM (NavalStrikeMissile). Sistem cu raza lunga de acțiune (aprox. 180 de kilometri). Va ajunge in România în anul 2024!
România a revenit în liga țărilor care operează Rot-uri (Rachete Operativ Tactice) prin achiziționarea sistemului Himars (High Mobility Artillery Rocket System). Una din variantele de rachete alese de România are raza maximă de acțiune de 300 de kilometri (la câți kilometri se afla Crimeea?). Am achiziționat și se afla încă în desfășurare programul transportorului blindat Piranha 5. Exact 227 de transportoare blindate. Din păcate se derulează greu…și un alt inconvenient transportoarele blindate nu sunt amfibii! Cred că România va trebui sa dezvolte un program integral românesc „Transportor Amfibiu Blindat” (poate pornind de la prototipul SAUR construit in România)
Programul de înzestrare cu autocamioane Astra. Peste 2000 de camioane pentru armata română. Program aflat în derulare. Ar fi trebuit să fie mai implicată industria românească în acest program. Aviația română trece de la bătrânul Mig-21 Lancer la F-16. Operaționalizarea avionului F-16(împreună cu radiolocația și apărarea antiaeriană) va duce la un spațiu aerian sigur, controlat de către forțele militare românești. La nivel de flotila de transport și desant aerian folosim C-130 Hercules americane (Lockheed) și C-27J Spartan (Alenia). E nevoie de elicoptere de atac (AH-64). Iar pentru transport IAR-330 Puma încă are resurse sau o versiune SuperPuma ne-ar fi de folos. Până aici e bine și foarte scump.
Dar sunt o grămadă de lucruri de îmbunătățit și de făcut pentru armată. Programul de achiziționare (construcție în România a platformei de luptă) a corvetelor multirol. Marina română nefiind, la momentul de față, capabilă să răspundă unei agresiuni pe mare din partea rușilor.
Alte programe necesare: artilerie cu muniții cu raza extinsă, artilerie motopropulsata, radare contrabaterie, sisteme de comunicații și informatică de ultimă generație, sisteme de război electronic și contramăsuri, tancuri și MLI-uri, Un sistem de comandă și control integrat (C4I) de origine românească care să poată coordona activitatea trupelor atât pe timp de antrenament cât și pe timp de război.
In urma celor întâmplate în Ukraina, este obligatorie achiziționarea de drone de cercetare și a unor drone de atac!(unele proiecte pot fi făcute în Romania-INCAS poate participa la aceste proiecte legate aerodinamica produselor: drone, componente pentru aviație, rachete sau muniții specializate de artilerie reactivă sau muniții de viteză. Aerostar Bacău, Avioane Craiova și IAR Ghimbav plus Electromecanica Ploiești pot fi parte a acestui program la fel pe parte de sisteme optice avem firme specializate aici în România)
O alta observație in urma războiului din Ukraina. Cât mai multe rachete antitanc. România are deja în dotare rachete antitanc israeliene Spike. Unele surse spun că avem deja 3000 de bucăți. In Romania versiunile aflate în dotare sunt: Spike LR lansate de pe trepied sau de pe mașină de luptă a infanteriei MLI-84M. Raza de acțiune 4 km. Spike ER pe elicoptere IAR 330 Puma SOCAT. Raza de acțiune 8 km Dat fiind faptul că România colaborează intens cu industria de armament israeliană am putea încerca o licență a rachetei Spike!
Tot în urma războiului din Ukraina:
- România trebuie să își revitalizeze industria de armament
- România are nevoie pe lângă armata profesionistă de o structură formată din voluntari și în program de pregătire paramilitară pentru următorii 10-20 de ani!
Lecția dură numită „Ukraina” ne arată de fapt cât de vulnerabili putem deveni în fața unei țări ce își proiectează interesele prin vectori de forță. Lecția asta sper că va mobiliza factorii de decizie din armată să ia decizii care duc la transformarea și modernizarea armatei române!
„Am 43 de ani. Deși sunt ardelean ca pregătire de bază sunt navigator (marinar). Tatăl meu a fost militar la arma auto, în armată română și din acest motiv am locuit în 3 orașe/garnizoane în care tatăl meu a facut serviciul de instructor militar. Am fost pasionat de mic de tehnică cu motor, arme și tehnică de luptă și am avut mereu în jurul meu militari (de carieră). De mai bine de 23 de ani studiez tehnica de luptă rusă versus tehnica de luptă NATO. Studiez conflictele in care a fost implicat URSS și Rusia de după 1991″
Notă. Imagini inedite cu Volodimir Zelenski, Președintele Ucrainei de la colaboratorul nostru Ron Haviv (Photographer & Filmmaker, Founder and Managing Director à Lost Rolls America, Director à Foundry Photojournalism Workshop)
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
[…] Legat de Ukraina, poate tragem niște învățăminte (de la corespondenul nostru Cosmin Bălănean,… […]
[…] Legat de Ukraina, poate tragem niște învățăminte (de la corespondenul nostru Cosmin Bălănean,… […]
[…] Legat de Ukraina, poate tragem niște învățăminte (de la corespondenul nostru Cosmin Bălănean,… […]