1.jpg)
Prin 1866, Eminescu urca pe dealul Hula, ca să privească panorama Blajului şi, impresionat de priveliște, avea să rostească un mic poem, un adevărat haiku, câteva vorbe inspirate, al căror ecou continuă să se rostogolească peste aceste spații mioritice: „Te salut din inimă Romă mică”. La Blaj, loc binecuvântat din Dumbrava Maicii Domnului, a văzut lumina tiparniţei, după un veac de așteptare, în 1795, neasemuita tălmăcire a Sfintei Scripturi, cunoscută sub numele de Biblia lui Clain (Biblia lui Bob) sau Biblia de la Blaj, prin truda cărturarului care semna: „Samuil Clain, din Mănăstirea Sfintei Troiţă de la Blaj”.
Nota redacției. La marginea nordică a oraşului, în apropierea şoselei ce duce spre Târnăveni, se află Teiul lui Eminescu, declarat monument al naturii.În primăvara anului 1866, marele poet a străbătut lungul drum, care lega Bucovina de cetatea culturii transilvanene. El dorea să vadă Blajul, despre care i-a vorbit atât de frumos profesorul său de limba română Aron Pumnul. Ajuns dupa un drum greu pe Dealul Hula, Eminescu s-a oprit la umbra acestui tei şi văzând oraşul şi-ar fi ridicat pălăria în semn de omagiu, exclamând cu entuziasm „Te salut din inima, Mică Romă!”.
Limba veche românească fusese pusă la grea încercare. Cuvântul Domnului, căutând să-și facă un lăcăș și în limba noastră, cunoscuse un alt fel de Golgotă, chinuit de alfabetul chirilic și de traducerile stângace ale predecesorilor: de la Nicolaus Spatharius (Nicolae Milescu Spătaru), până la frații Radu și Șerban Greceanu și alți câțiva „oamenii ai locului”. Acum, în Biblia de la Blaj, după o îndelungată și smerită confruntare cu rostirile sacrosante, Cuvântul Domnului fu îmbrăcat în straie de sărbătoare, iar limba veche românească ieși primenită, lămurită, sfințită. Pentru Cuvântul Domnului fusese însă un nou calvar, început prin 1661; o ciudată Golgotă, care nu se va încheia nici în 1688, ci abia la Blaj, în 1795; o rătăcire sau un periplu simbolic, care pare a se fi întrupat într-o treime misterios sugerată, deofiinţă, prin cele trei tălmăciri românești ale Bibliei. Astfel, așa a fost să fie, din nou, ca limba românească să-și ctitorească identitatea și la Blaj.
Simetric și complementar, se poate afirma că Biblia de la Blaj face parte din lupta de emancipare a românilor din Transilvania, o „corolă de minuni”, formată din Supplex Libellus Valachorum (1791), din Adunarea Naţională de la Blaj (1848), din Proclamatia de la Blaj, numită, de fapt, „Petiția națională adoptată de Adunarea de la Blaj, prin care sunt exprimate revendicările românilor transilvani”; din Pronunciamentul de la Blaj (1868)[1]; din Memorandum (1892), care a marcat apogeul luptei de emancipare a românilor din Transilvania secolului al XIX-lea. Mişcarea memorandistă va deveni, astfel, cea mai importantă acţiune naţională, care pregăteşte Marea Unire de la 1918. Este important, cred eu, să observăm, să admirăm, să studiem cu responsabilitate și acribie academică această splendidă arhitectură a istoriei noastre[2].
Doar în felul acesta, îmi permit să cred, vom putea înțelege vizionarismul contemporanilor noștri de odinioară-Simion Bărnuţiu, Andrei Şaguna, August Treboniu Laurian, George Barițiu și mulți alții -, care vor rămâne contemporanii noștri, atât timp cât vom fi în stare să le întreținem focul sacru; voința de libertate, unire și identitate. Doar în felul acesta, sper, am putea cuprinde logica progresivă și unitatea acestor evenimente istorice, care sunt și evenimente ale conștiinței noastre politice și identitare. Prima adunare politică a românilor din Transilvania, condusă de Alexandru Papiu-Ilarian şi de Simion Bărnuţiu, a avut loc pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, pe 30 aprilie 1848. Era o zi sfântă, Duminica Tomii. Cei peste 40 000 de oameni, ţărani, intelectuali, clerici, orăşeni, mici nobili, de pe întregul teritoriu al Transilvaniei, se adunaseră aici, pentru că de mai bine de o lună citeau și reciteau Proclamaţia preotului greco-catolic Simion Bărnuțiu către români, redactată la Sibiu în 12/24 martie 1848 și diseminată înaintea Marii Adunări de la Blaj, prin care îi îndemna să militeze pentru drepturile lor ca naţiune. Venise timpul. Clopotele chemau oamenii pe Câmpia Libertății. Crăișorul munților, Avram Iancu avea să cucerească mulțimea adunată, vorbindu-le pe limba lor și îndemnându-i subtil la luptă: „Uitaţi-vă pe câmp, românilor! Suntem mulţi ca cucuruzul brazilor! Suntem mulţi şi tari”. La care cele peste 40 000 de suflete chinuite i-au răspuns într-un glas: „Noi vrem să ne unim cu Ţara!”
Acești oameni vor acorda un vot asumat, responsabil, cu valoare simbolică exemplară, celor 16 „punturi ale naţiunii române transilvane”. Voi da citire numai primului punct din această Petiție, care este încă vie, actuală și ilustrează geniul vizionar al liderilor români: „Națiunea română, răzimată pe principiul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, pretinde independenţa sa naţională în respectul politic ca să figureze în numele său ca națiune română, să-și aibă reprezentanții săi […] în proporțiune cu numărul său, să-și aibă dregătorii săi în toate ramurile administrative, judecătorești și militare în aceeași proporțiune, să se servească cu limba sa în toate trebile ce se ating de dânsa, atât în legislățiune, cât și în administrațiune”. Cred că singurul autor care a reușit să pătrundă profunzimile sufletului românesc din acel moment astral, numit Blaj, și a reușit să transcrie drama și speranțele acelor oameni, care continuă să fie exilați din manualele și cărțile de istorie, este Simion Bărnuţiu. La 14 mai 1848, ține un discurs, puțin spus, memorabil; un discurs epocal, în Catedrala din Blaj. Iată, câteva fragmente ca omagiu adus acelor oameni, care nu mai sunt, deși ar fi meritat să fie veșnici. Nădăjduiesc, totuși, că au rămas geniile tutelare ale neamului și Țării noastre…
„Care naţiune de pe pământ nu s’ar ridica de la mic până la mare, când îşi vede numărate zilele vieţii? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă; ce preţ mai are viaţa lui după ce şi-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ? […] Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii aşa de uşor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, cari urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor împreună cu aceştia; nu vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei; cugetaţi că alte popoare s-au luptat sute de ani pentru libertate.[…]. Aşa Fraţilor! Aduceţi-vă aminte atunci că vor striga din mormânt străbunii noştri: Fiilor! Noi încă am fost nu odată în împrejurări grele, cum sunteţi voi astăzi; noi încă am fost înconjuraţi de inamic în pământul nostru, cum sunteţi voi astăzi, şi nu de multe ori am suferit doară şi mai mari rele decât voi; fost-am cu Goţii, dar nu ne-am făcut Goţi; fost-am cu Hunii, dar nu ne-am Hunit; fost-am cu Avarii şi nu ne-am Avarit; fost-am cu Bulgarii şi nu ne-am Bulgărit; cu Ruşii şi nu ne-am Ruşit; cu Ungurii şi nu ne-am Ungurit; cu Saşii şi nu ne-am Nemţit; ci ne-am luptat ca Români, pentru pământul şi numele nostru ca să vi-l lăsăm vouă împreună cu limba noastră cea dulce ca cerul sub care s’a născut; nu vă nemţiţi, nu vă ruşiţi, nu vă unguriţi nici voi, rămâneţi credincioşi neamului şi limbii voastre; apăraţi-vă ca fraţii cu puteri unite în pace şi în răsboi; vedeţi cum ne-am luptat noi pentru limba şi Romanitatea noastră; luptaţi-vă şi voi şi le apăraţi ca lumina ochilor voştri, până la voi senatul şi poporul Roman pe Traian cu legiunile peste Dunăre, ca să vă încoroneze cu laurul nemuririi pentru constanţa şi bărbăţia voastră! Dixi et salvavi animam meam.”[3]
Aceste învățături, actuale și proaspete, ale lui Simion Bărnuțiu către fiii lui din viitorul Țării, au fost-de-a lungul istoriei noastre zbuciumate, ca toate istoriile popoarelor -, când uitate, când interzise, când repuse la loc de cinste, în pridvorul sufletului, când transformate în rugăciune, ascunse sub obroc sau asumate cu vocea și inima dârză. Aceste rostiri au binemeritat jertfa celor care și-au închinat viața idealurilor noastre naționale. Aceste rostiri, luminate de Duhul Sfânt, vor dispărea odată cu ultimul român, cu ultimul susur de izvoare, cu ultimul dor de la marginea mării, cu ultimul suspin al Anei lui Manole. Adică, niciodată!
- [1]Simion Retegan: Pronunciamentul de la Blaj. „Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, IX (1966), pp. 127–142.
- [2]Teodor V. Păcăţian. Cartea de aur sau luptele politice-naţionale ale românilor de sub coroana ungară, volumul I, ediţia a II-a, Sibiu, Tipografia Iosif Marschall, 1904.
- [3]Simion Bărnuțiu, Discursul ținut în catedrala din Blaj la 2/14 maiu, 1848. București. Editura Librariei Socec &Co. 1909.
Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră, Ne…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
