1.jpg)
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events. The principles that will be at the basis of this publication are: a) Democracy cannot exist without opposition, b) Elected representatives are our representatives and not our masters, c) Criticism fosters progress, d) Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Unde ești „Simo”? Unde ești „Sori”? Le-a eclipsat Gabriela Ruse. Dar nu numai pe ele, ci întreg Grand Slam-ul american, fiindcă o fată atât de frumoasă nu mai defilează pe terenurile de la Flushing Meadows. Și ce costum de serafim are, bleumarin cu o bandă albă pe umeri, care îi dă aripi, o face să lovească mingea perfect, așa cum a lovit-o în meciul cu Krejcikova, steaua Cehiei, recentă câștigătoare a Wimbledon, pe care a trimis-o frumos la plimbare, printr-un joc impecabil, cu servicii și schimburi de mingi ca la carte, parcă era un metronom al perfecțiunii. Nici când a pierdut un serviciu în setul 2, și era 5-3 pentru adversară, nu s-a clătinat, îngerul din ea i-a dat forța necesară și a câștigat următoarele patru ghemuri , și meciul! Ce frumos merge Gabriela, ce alură sportivă și feminină, o minune să-i privești spctacolul corporal și aerian, tenismatic.
Poate doar Osaka să o concureze, fiindcă nipona a apărut cu un costum exagerat, extravagant, cum numai în Teatrul Kabuki se mai poate vedea, un costum de ykebana, ca a unei gheișe, foarte colorat, cu o geacă în faza de încălzire foarte bufantă, cu o fundă albă enormă la spate. Când și-a scos această învelitoare, a apărut în costumul de joc, mai ușor, iar marea fundă de la spate s-a transformat într-o fundă mai mică, dar era tot acolo, la spate. Și tot albă. Simbolul îngeresc. Și jocul ei a fost ca și costumul ei, ca și frumusețea ei. Până și încălțările ei aveau sclipiri neobișnuite. A eliminat-o jucându-se pe Ostapanko, renumită că a apărut în cel mai urât costum care s-a văzut vreodată pe un teren de tenis.
Dacă nu suntem la Wimbledon, unde regula este îngerească, obligația ca toți jucătorii să fie echipați în alb, dacă la celelalte turnee domină costumele tărcate, măcar jucătorul să fie atent la cum se prezintă. Fetele sunt mult mai cochete, ele își aranjează și coafurile să fie cât mai originale. Sigur, coafura lui Naomi e de neconcurat. Ca o căpiță de fân pe o pajiște japoneză. Secretul este să fii sex-apeal de la natură. Ca Naomi și Gabriela. Dar când nu ești? Oricât te-ai împodobi și machia, tot strâmbă apari, ca multimilionara Jessica Pegula. Sau japoneza Ena Shibahara, complet caraghioase. Multe jucătoare sunt cioplite de natură cu strâmbătățuri, și nu au talentul să și le acopere, dimpotrivă, și le descoperă, ca Pegula. Sau apar într-o postură țepănă, se mișcă ca un robot, cu aceleași ticuri mecanice, precum Iga Swiatek, sau, la băieți, Daniil Medvedev, modelul lovirii mingii ca un robot, care confundă racheta cu o bâtă de basseball. Nici după zece ani de tenis profesionist, el nu știe cum se primește o minge sau cum se dă un lob sau o scurtă, are aceleași ticuri mecanice, un joc de o uniformitate crasă, îi face de rușine și pe ruși, adică e antipatic de la rădăcină. Nu știu pentru cine mai joacă el, fiindcă nu mai reprezintă pe nimeni. Dacă se reprezintă doar pe el însuși, atunci e de plâns, fiindcă nu știe să se facă simpatic. Nici nevasta lui care e mereu în tribună, nu știe să-l educe. Adesea el jignește publicul prin gesturi nepotrivite, e fluierat, dar nu se lasă, parcă ar fi la granița din Donbas. Ceilalți ruși din turneu, și sunt mulți, își văd de treabă, sunt modești, știu că sunt tolerați în tenisul mondial. E păcat că, datorită politicii nefaste din țara lor, ei au o condiție izolaționistă.
Naomi Osaka, care a uluit tribunele, a fost numită de organizatori „Regina Modei”. De, e și deținătoarea a patru Grand Slam. Iar acum Naomi e încurajată să-și revină, fiindcă asta și este mare ei dorință. Dar organizatorii ar fi trebuit să se uite cu atenție la Gabriela Ruse. Care este un model de frumusețe. La fel de frumoase sunt și Ana Bogdan, și Jaqueline Cristian. Poți fi mândru că ești român când privești asemenea exemplare. Româncele sunt de invidiat. Chiar dacă unele sunt eliminate repede, din prima rundă, nu contează, important este că participă, că sunt acolo, că frumusețea lor nu poate fi trecută cu vederea. Sunt și civilizate, și morale.
Cu greu le pot concura alte jucătoare, din alte țări. Americancele sunt preocupate de joc, sunt sobre, costumul cel mai spectaculos l-a avut Sofia Kenin, dar și Coco Gauff. Chiar că la Coco a fost o surpriză, a venit cu o rochie gri, pliată, cu voaluri la spate, foarte scurtă, care a transformat-o într-o fată sexy, fiindcă trupul ei este ca abanosul, de o frumusețe rară. Atleta prin excelență. Dar se vede că nu e obișnuită cu acest statut de vedetă sexy, de aceea era cam stângace în mișcări. Jocul ei e băiețos, sobru, îl concurează pe Tiafoe, cel mai sobru jucător american, dar și foarte spectaculos, uneori îmi aduce aminte de Kyrgios, față de frumușeii Korda și Fritz, foarte mândri în tot ceea ce fac. Marii campioni, Sinner, Alcaraz și Djokovic nu sunt preocupați de modă, ei sunt îmbrăcați simplu, fără farafastârcuri și stridențe, poate Carlito e mai lejer, dovadă că și jocul lui e neglijent (a fost deja eliminat în turul doi!), dar modelul absolut al normalității este Nole, jucătorul total.
Tenisul nu este numai un spectacol al mingii, ci și al modei. Marile case de modă se întrec să le îmbrace pe sportive, mai ales, așa cum o cere competiția, care este și o competiție a luxului, a modei, a extravaganței. Și felul cum se îmbracă un jucător, trădează felul cum joacă. Și haina îl face pe un om, nu numai omul face haina. Cine își respectă condiția, vine cu o haină potrivită. După cum se îmbracă, un jucător poate fi ghicit cum joacă. Să urmărim mai departe turneul, să vedem ce surprize „modiste” ne mai oferă!
Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte)
- Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului
- Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
- Grid Modorcea filmografie
- Grid Modorcea IMDB
Articol asociat
Promovarea online a instituțiilor, jurnalelor și articolelor academice
Lucrări intelligence
„Puterea de la Puterea informațiilor la Puterea în Intelligence”(Tiberiu Tănase-coordonator, autori Ovidiu Boureanu și Petru Ștețcu, Editura Concordia, Arad, 2024)
Recenzie. Noua carte apărută la editura Concordia reprezintă un amplu proiect documentar și documentat asupa unui subiect prezent în viață, în societate și istoria umanității și anume „Puterea” privită din mai multe puncte de vedere. Aceasta se bazează pe o amplă documentare și bibliografie privind puterea–pornind de la termenul, concept semnificații și domenii în care este prezentă dar și modalitați de raportate privind importanța acesteia în diverse domenii și situații. Pe parcursul celor XV capitole autorii de prezintă multe și intresante noutăți privind termenul și conceptul de putere pornind de la Introducere (p. 13), la definiții–care încep cu clasica întrebare „Ce este puterea?” cu raspuns pornind de la Dex la conceptul puterii, fețele puterii, dar și la puterea ca decizie sau puterea ca preluare a controlului.
Sunt prezentate și fețele puterii, care sunt sunt autoritatea și legitimitatea. Foarte interesanta lucrare debutează cu un prim capitol unde în Secțiunea a 3-a avem informații documentate despre „Putere” versus „Autoritate”, „Ce este puterea?”„Care este autoritatea?” Dar și diferența dintre putere și autoritate. De menționat tot aici în Secțiunea a 4-a se fac referirila la Dominație versus Autoritate iar în Secțiunea a 5-a unde sunt prezentate Puterea, politica și statul. Sunt importante raspunsurile la întrebarile cum ar fi Ce este puterea politica?.De mare interes este și Secțiunea a 9-a, al aceluiaș prim capitol care tratează Analiza Puterii și se referă la Analiza SWOT (slăbiciuni, oportunități și amenințări). Urmează un important capitol și anume cel referitor la Puterea Mondială ce conține referiri puterea mondială și scopul acesteia, Guvernul Mondial,Organizarea Piramidei Puterii la p.81.
Întalnim și alte capitole foarte importante cum este cel referitoar la „Puterea informației” (p. 129), și în mod deosebit la conceptul de informație, dar și considerații despre puterea informației, precum și despre puterea informației într-o societate liberă. Importante sunt referințele la „Puterea militară” (p. 255) în ceea ce privește evoluţia marilor puteri. Astfel, Secțiunea a 2-a tratează un aspect absolut de interes pentru puerea statelor și anume despre țările cu cele mai mari armate din lume și despre cele mai mari puteri militare din lume. Important este și capitolul ce prezintă „Puterea Economică” (p. 279) cu referiri la „Puterea pieței” legate de noțiunile „Ce este puterea de piață?” Înțelegerea puterii pieței cu exemplu de putere de piață și structurile de putere ale piețelor până la prezentarea conceptele de putere și emergență.
De subiniat capitolele ce urmează despre „Puterea politică” (p. 307) pornind de la definiția puterii politice. Ce este politica și cum funcționează? Conceptul de putere politică puterea alienată și conținut și trăsături ale puterii politice și Autoritatea și Legimitatea politică. Cel de–al X–lea Capitol se referă la „Puterea Mass-Media” pornind de la definirea presei, evoluția presei în decursul timpului., funcțiile presei. Presa, a patra putere în stat, „Comunicarea politică”, și când puterea ascultă de presă, dar și despre libertatea presei. Acest capitolul este urmat de alte capitole de mare interes și anume „Puterea organizației” și foarte important „Puterea intelligence”-ului. Aici se fac referiri la „Ce este Intelligence?” Dar și la Puterea în intuiție și decizie în activitatea de intelligence.
Trebuie menționat că importanţa activităţii intelligence pentru orice stat-naţiune este în mod direct legată de ameninţările şi vulnerabilităţile la nivel local, regional şi global, de rolul aspectelor politico-militare şi economice pe scena internaţională, precum şi de atitudinile liderilor faţă de structurile de intelligence şi securitate naţională. Unele din cele mai importante aspecte şi tendinţe care vor caracteriza şi influenţa mediul şi organismele de intelligence ale statelor-naţiune în secolul XXI ar putea fi „Forța cunoaşterii”, prioritară, dar și esentială și se va baza pe informații. În prezent cunoaşterea are valoare, iar intelligence adică informația strategică este putere. Cunoaştere fără intelligence nu poate exista, la fel cum un intelligence calitativ nu poate să se manifeste fără cunoaştere. Deoarece cunoaşterea este astăzi cel mai important şi util element al competitivităţii la nivel global şi devine cea mai importantă resursă a unei naţiuni, am putea afirma că se naşte o nouă componentă, anume „intelligence-ul cunoaşterii”, care devine astfel elementul complementar al domeniului intelligence-ului și esențial puterii. Deci, putem afirma că „Puterea” se mută acum dinspre state-naţiune, spre state-piaţă şi mai nou spre state-reţea. Adică dinspre state spre grupuri unite în reţele, dinspre legile fizicii şi puterea fizică spre legile cibernetice şi puterea creierului („brain power”), iar paradigma „cine are informaţia deţine puterea”
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, “Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet (“Volpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
