Ce s-a întâmplat acum, la turneul Masters 1000 de la Paris, este o confirmare a supremației absolute a jucătorului sârb Novak Djokovic, așa cum recunosc toate publicațiile lumii și specialiștii, care se întrec în a face statistici cu recordurile bătute de Nole. Dacă acum vreo zece ani, când Nole își învingea adversarii iute, era invincibil, îi elimina numai la zero, unu sau doi, număra an de an câte 50 de victorii pe sezon, îl comparam cu Ayriton Senna, celebrul pilot de Formula 1, un as al vitezei, acum, când el se apropie de 37 de ani, nu-l pot compara decât cu un exterminator, ca într-un celebru film de Luis Buñuel.
Cine a văzut meciurile, a putut lesne constata că adversarii lui Nole, deosebit de puternici, au controlat jocul, au avut mereu senzația că vor câștiga meciul, ca la sfârșit, chiar în ultimul ghem, ba la ultimul punct, să fie eliminați. Semnificativă este eliminarea lui Rublev, care a jucat la un nivel incredibil (a atins performanța să-i ia lui Nole un ghem într-un minut și câteva secunde!), când a pierdut la break, iar la ultimul punct nu a mai avut suflu, a făcut o dublă greșeală și a dat cu racheta de pământ! Racheta lui ruptă, făcută țăndări, este imagina cu care Nole și-a exterminat adversarii. Dar aceasta a fost partida de vârf a turneului, adevăratul meci de infarct, de finală, nu finala propriu-zisă, și ea insolită, cu bulgarul Grigor Dimitrov finalist. Finala a fost cel mai ușor meci din turneu al lui Djokovic, fără probleme pentru Nole (6-4, 6-3), deci o finală inedită între doi vecini și prieteni est-europeni! Jocul a fost sub controlul lui Nole, fără nici o surpriză din partea bulgarului, care a avut totuși un parcurs extraordinar, unic în cariera lui.
Djokovic a câștigat de 6 ori acest turneu, dar de data aceasta, victoria sa nu se poate compara cu nimic, cum a spus chiar el. Fiindcă celelalte meciuri le-a câștigat la limită, în setul decisiv (două din trei). A fost ca un acrobat pe sârmă, care se clatină, spui că acum-acum cade, dar reușește să nu cadă și la capătul coardei chiar să alerge. Așa s-a întâmplat în optimi, sferturi și semifinale. Și olandezul Griekspoor a crezut că are meciul în mână, și ambițiosul Rune, deținătorul titlului pe anul 2022, susținut feroce de noul lui antrenor, Borg, dar au ieșit de pe teren învinși, după jocuri foarte lungi, în jur de trei ore. Aceste momente de joc ale lui Nole sunt adevărate perle exterminatoare. Se petrece ceva incredibil. Jocul lui constant, dar chinuit, de până atunci, capătă deodată o strălucire supraomenească. Puterea lui de concentrare îl transformă în supraom, reușind să scoată mingi imposibile și să trimită lovituri imparabile. Aceste momente sunt dincolo de limita umană, îl face un fel de superman, un fenomen în extremis.
Am avut sentimentul că Nole s-a jucat de-a șoarecele și pisica, le-a dat într-adins avantaj adversarilor, le-a dat iluzia că sunt mai buni decât el, mai în formă, că pot învinge un jucător supratitrat, ca la sfârșit să savureze victoria. Îi trata ca pe niște victime. Un fel de sadism superior, blând însă, nonviolent, terminat cu o îmbrățișare a adversarului și cuvinte de laudă. Nole a avut de înfruntat la Paris nu numai adversari „răi”, dar și un public ostil, care l-a fluierat mereu. Mai mult, a avut de înfruntat și natura, care nu i-a dat pace, a avut în toată perioada turneului un virus stomacal, e un coșmar, zicea „am stat mai mult pe toaletă decât pe teren”. Iar în meciul cu Rublev a cerut time-out medical pentru dureri de spate. Și m-am speriat când, după primul ghem al finalei cu Dimitrov, l-am văzut că își pune picături în ochi, nu se poate, deci are probleme și cu vederea?! Și cred că l-a avut adversar și pe Dumnezeu, fiindcă la sfârșitul fiecărui meci câștigat, nu s-a mai închinat, cum făcea de obicei, și nu a mai făcut plecăciuni și săruturi ale terenului, ca musulmanul Salah de la Liverpool, ci saluta publicul în picioare, cu brațele ridicate, fără nici un alt tipic, doar zâmbet pe chip și în priviri.
Nole parcă nu e din lumea aceasta. A dovedit-o atunci când a sfidat Pfizer și OMS, refuzând să se vaccineze, refuzând cacealmaua americană, în pofida faptului că i s-a interzis să intre în Australia și SUA, pentru a juca la turneele de Grand Slam. A avut o răbdare îngerească, a fost singurul superstar al lumii care a demascat astfel cacealmaua americană a vaccinurilor Covid-19. De asemena, în multe ocazii și-a arătat patriotismul fierbinte, culminând cu un mesaj scris pe un monitor TV, după o victorie pe terenul de tenis: „Kosovo e Serbia”.
Când la un recent concert de muzică a fost invitat, el fiind în sală, ca spectator, să spună câteva cuvinte, Nole a luat saxofonul și a cântat la el o melodie! Simțul lui artistic și ludic s-a văzut mai ales în partidele demonstrative pe care le-a realizat cu Federer, amândoi dând dovadă de un umor nebun! Nu mai vorbesc de calitatea lui de familist, când își aduce familia la turnee, să-l vadă copiii lui cum joacă și el să simtă suportul lor, fiidcă atunci când am familia aproape, zice, simt o protecție, un suport benefic. Novak Djokovic este un om universal,este exact Homo Novus din Civitas Innocentiae, cum am numit eu Utopia viitorului. Iar după felul cum arată, Nole pare a ne mai bucura cu prezența lui pe teren cel puțin încă zece ani! Oricum, să ne bucurăm că am putut fi contemporani cu triada de aur a tenisului mondial, Federer-Nadal-Djokovic, jucători care ne-au oferit multe momente de bucurie, care ne-au dovedit frumusețea acestui joc, care au făcut și fac din tenis o artă a sportului.
Grid Modorcea („the great Mitică”–Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”)
Articole asociate
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
