Physalis, un fruct–legumă medicament

Scurt istoric. De unde provin aceste fructe?  Mare atenție la varietăți! Unele sunt extrem de toxice!

1. Physalis peruviană originale din Chile și Peru dar pot fi  „aclimatizate” la ghiveci mare. Cunoscută și sub denumirea de Physalis peruviană această plantă seamănă cu o roșie galbenă și mică. Elementul distinct al acestei plante este cupa cu textura de hârtie care înfășoară fiecare astfel de fruct. Fructul are cam 1–2 cm în diametru și conține semințe, exact precum o roșie. Pshsalis are puteri antioxidante și conține de 20 de ori mai multă vitamina C decât o portocală.

În plus previne și îmbătrânirea celulară. Un mod de a consumă physalis este la micul dejun alături de cereale.Această plantă, Physalis peruviană, cunoscută la noi și că lampadarul chinezesc – după formă învelișului, sau chiar cătina încășă, se cultivă în: Chile, Peru, Ecuador, Columbia, Africa de Sud, SUA, Madagascar. Physalis este deci de proveniență sud-americană. Crește în tufe până la 1,5 m înălțime.

2. Physalis Alkekengi crește și la noi, în Moldova în special.

Physalis va transformă grădina dumneavoastră într-una deosebită, datorită aspectului sau, asemenea felinarelor chinezeșți. Ce este interesant la această plantă este aspectul sau aparte, având fructe de culoare galben-portocaliu, învelite într-o membrană cu o consistentă că cea a hartiei creponate, iar frunzele au marginile crestate și cresc în spirală.

 O grădina frumoasă presupune, în afară de timp și răbdare, și imaginație și, de multe ori, un strop de curaj. Cu puțînă dibăcie, acestea pot deveni adevărate oaze de splendoare și culoare. O problema des întâlnită în ceea ce privește grădinile este monotonia, din cauza faptului că oamenii nu sunt suficient de îndrăzneți pentru a experimenta, drept urmare toate grădinile seamănă între ele și sunt populate de aceleași plante.

Physalis va transformă grădina dumneavoastră într-una deosebită, datorită aspectului sau, asemenea felinarelor chinezeșți. Această crește sub formă de tufe, atingând o înălțime maximă de 80 cm. Ce este interesant la această plantă este aspectul sau aparte, având fructe de culoare galben-portocaliu, învelite într-o membrană cu o consistentă că cea a hartiei creponate, iar frunzele au marginile crestate și cresc în spirală.

Notă. Unele specii au fructele comestibile, putând fi consumate că atare sau în salate de fructe, dulcețuri și marmelade. Planta poate fi păstrată inclusiv când este uscată, ca element decorativ, învelișul fructelor păstrându-și culoarea.

Varietăți de Physalis–fructe

1. Physalis Alkekengi este un fruct roșu – orange, cunoscut sub numele de păpălău.

Denumire populară: babunschi, bășicuță de roșeață, beșică, boborea, bobosli, bubuslie, buruiană de buba, buruiană bubei, cireașa evreului, cireașa jidoveasca, curcubetica, dalac, fusui sălbatic, gheorghinar, gogoașe, iarnă bubei, masalare, papală, papalei, pepele, puturoasă, lampion chinezesc, floarea lampion

Păpălaul este o plantă erbacee perenă ce aparține familiei Solanaceae, înalta de 0.5–1 metri, ce crește în flora spontană, din zona de câmpie până în cea montană, în zăvoaie, tufișuri, raristi și tăieturi de pădure. Se cultivă sporadic în scopuri decorative. Are frunze ovale, flori albe-gălbui și fructe roșîi-portocalii, de mărimea unei cireșe. Întreagă plantă este toxică, cu excepția fructelor coapte. Pentru uz extern se mai folosesc și frunzele sau partea aeriană. Planta ajunge la o înălțime de 25-50 cm (poate și mai mult). Crește la câmpie, dar și la poalele munților. Preferă solurile bine drenate și are nevoie de lumina soarelui. Fructul este ascuns într-o pungă (caliciu) de hârtie portocalie roșiatică. Caliciul este toxic și nu trebuie consumat. Fructul este singură parte comestibilă a acestei plante.

Physalis înseamnă vezica. Acest fruct este foarte bogat în vitamina A și C, complexul de vitamine B, fier, acid citric, licopen, potasiu și mulți alți nutrienți (auroxanthin, mutatoxanthin, zeaxanthin). Conține aproximativ 53 de calorii la 100 de grame.

2. Physalis peruviană este plantă care ne interesează pe noi, având fructe galben-portocalii care sunt comestibile și foarte bune la gust. Cireșele de pământ (Physalis Peruviană) au fost cultivate din cele mai vechi timpuri, fiind una din puținele specii cultivate în grădinile regale din cetatea Machu Picchu și care au supraviețuit trecerii timpului. Arealul  de răspândire al acesteia este America de Sud în: Peru, Ecuador, Columbia, Africa de sud, SUA, Madagascar. Physalis sunt niște fructe care seamănă puțon cu cireșele, doar că sunt învelite într-un înveliș care seamănă cu hârtia. Fructele physalis au culoarea portocalie. Numele îi provine de la felinarele chinezeșți pentru că au culoarea și formă asemănătoare.

Când se poate consumă fructul de păpălău–physalis

Fructul de physalis este copt atunci când coajă a devenit de un galben–portocaliu strălucitor. Atunci când coajă este încă puțîn verde, fructele de physalis pot fi măturate la temperatura camerei.

Aclimatizare Physalis

Physalis peruviană crește sub formă de tufă mare și bogat ramificată. A nu se pune ghiveciul direct în soare. Valentin Cucu, un legumicultor din comună Bălțăteșți, județul Neamț, România, cultivă de mai bine de 10 ani în grădina să de 1.000 mp câteva fire de cireșe de pământ Physalis peruviană, pe care le numește „bucuria copiilor”.

Cum trebuie mâncat și ce gust are ?

Se desface învelișul-calyx și se poate consumă că atare sau că ingredient în salată de fructe, gem sau jeleu dar și că deșert, înghețată.
Dacă se usucă fructele acestea se pot consumă că stafidele. Încă de la prima experiență gustativă cu cătina încășilor, legumicultorul din Bălțăteșți s-a arătat cucerit de gustul acestor fructe. „Nu sunt plante foarte pretențioase, în ciuda originii lor. Eu am făcut rost de semințe și când le-am plantat prima dată, am rămas surprins de gustul de care îl au fructele atunci când sunt coapte. Plantă crește în tufe de până la 1,5 m înălțime și are nevoie de susținere și legare. Fructele sunt de culoarea galbenă, asemănătoare cireșelor altoite și conțîn vitaminele C și B12, calciu și zaharuri și au gust de fructe de pădure. Fructele sunt învelite într-o coajă, asemănătoare unui lampion”, a declarat  Vali Cucu, legumicultor și culegător de semințe din comună Bălțăteșți, județul Neamț. Datorită zaharozei, fructele sunt baza unor delicioase dulcețuri în gospodărie, iar în industria alimentară contribuie la gustul sublim al marmeladei și bomboanelor.

Compoziție

Sunt fructe foarte dulci care au foarte multe semințe. Fructe bogate în vitamina C și B12. Principalele elemente care se găsesc, în fructul de Physalis Peruviană sunt: vitamina C în cantitate mare, vitamina B, zaharuri și substanțe amare: fisolina, solanina, alcaloizi, polifenoli, melatonină, carotenoide. Substanțele și oligoelementele care se găsesc în fruct sunt: în cantitate mare vitamina C, vitamina B, mucilagii, zaharuri, substanțe amare fisolina, solanina, alcaloizi, polifenoli, melatonina, carotenoide.
Proprietățile curative sunt date de antioxidanții prezenți în cantitate mare în fruct. Melatonina care este prezența și ea în cantitate mare, ajută la prevenirea bolilor neurodegenerative la persoanele în vârstă. În studii asupra șobolanilor sau găsit proprietăți antihepatotoxice. Mai sunt evidențiate proprietăți antidiabetice, antihipertensiune și antiinflamatorie. În medicină populară, Physalis peruviană este folosită în: tratarea cancerului, leucemiei, reumatismului, malariei, astmului, hepatitei, dermatitei, litiazei renale, gutei.

Producție de 300 fructe pe plantă aclimatizata în România

Productivitatea cireșelor de pământ Physalis peruviană este uimitoare, aproape la fiecare frunză din tufă se dezvoltă câte un fruct. „Este o plantă care se seamănă anual. Se plantează la 1,5 metri distanță între pante și are nevoie de susținere. Nu are nevoie de îngrijiri speciale, nu le stropesc cu nimic, am grijă doar să le leg ramurile, pentru că dacă ajung pe pământ, fructele putrezesc. Pentru a se putea realiza polenizare ai nevoie de cel puțîn două plante. Pentru plantare este indicat să îți faci răsaduri, pe care să le plantezi, pe la sfârșitul lunii aprilie, sau chiar mai dacă temperaturile sunt destul de mici. În general coacerea fructelor are loc după 80 de zile de la plantare. Plantele sunt destul de rezistente la boli și dăunători și au o productivitate incredibilă. Că și producție de pe o singură plantă pot rodi peste 300 de fructe”, a spus micul cultivator de cireșe de pământ.

Florile propriu-zise sunt stelate, mici, albe şi apar pe tot parcursul verii, începând chiar de la mijlocul lunii iunie, dar cei mai mulți dintre oameni o recunosc toamna, atunci când face inconfundabilele sale fructe. Vali Cucu a subliniat că fructele odată ajunse la maturitate se pot păstra în lampioanele lor până prin aprilie-mai într-un loc răcoros. Preferă locurile însorite şi soluri fertile, cu un drenaj bun. Nu este o plantă iubitoare de apă, ba din contră suferă, dacă este udată în exces. Are nevoie doar de o udare atentă şi regulată pe toată perioada înfloririi şi fructificării.

Că plantă de grădină tolerează foarte bine uscăciunea aerului, în schimb, atunci când este cultivată la ghiveci are nevoie de o umiditate atmosferică mai ridicată. Iarnă îţi recomand s-o protejezi cu frunze uscate, pentru a evita eventualele daune provocate de ger.

Atenție! Trebuie să-ţi spun că există doar trei specii de Physalis ce produc fructe comestibile, restul fiind toxice.

Cele comestibile se pot consumă că atare sau în salate alături de alte fructe, dulceţuri, marmelade sau pentru ornarea prăjiturilor, restul speciilor fiind toxice. Pe lângă savoare, acest fruct prezintă şi o serie de efecte terapeutice: antireumatice, laxative, tratarea diferitelor afecţiuni ale pielii.

Întrebuințări multiple

Physalis peruviană a început să se bucure de un succes răsunător, în ultmii ani, astfel că întrebuințările plantei s-au diversificat. „În general, pentru o cocere uniform, recoltez cireșele de pământ aproape de venirea iernii. Atunci capătă gustul cel mai bun. La început, când am plantat prima dată această plantă, le-am consumat în stare proaspătă. După aceea m-am informat și mi-am dat seama că poți faci o mulțime de lucruri din acest fruct. Așa am ajuns acum să facem compot, dulceață, iar o parte din fructe le lăsăm la uscat pentru a face ceai”, a susținut agricultorul din Bălțăteșți, despre întrebuințările multiple ale cireșelor de pământ.

Preparatele din fructe de păpălău (Physalis Alkekengi) diminuează durerile de rinichi și vezica, acționând atât că antiinflamatoare și bactericide, cât și că sedative. Aceste preparate determina eliminarea nisipului din zona rinichilor și a vezicii urinare, fiind un diuretic activ. Papalaul are efect benefic și asupra activității ficatului, revigorând activitatea acestuia. Administrarea preparatelor de păpălău se va face doar sub îndrumarea specialistului.

Indicații terapeutice
Uz intern: guță, litiaza urinară, ascită, edeme, reumatism, anemie, febra. Decoct de păpălău din 20-60 grame bace uscate la 1 litru de apă, se fierbe 5 minute; se lasă 10 minute să infuzeze și se beau 2-3 căni în 24 de ore. Poțiune diuretică din 2 grame extract apos din bace de păpălău și sirop din cinci rădăcini, se consumă 2-4 linguri pe zi

Uz extern: furunculoza. Decoct din fructe și tulpini – se fac spălături și comprese în cazul erupțiilor tegumentare, cu rol calmant și emolient

Atât fruct, cât și legumă

Cireașa de pământ Physalis peruviană este un ingredient foarte versatil în bucătărie: poate fi consumat atât crud, cât și preparat, poate fi utilizat atât că fruct cât și că legumă. Crud, se consumă că atare, că garnitură la alte alimente, în salate de fructe ori legume, sau pentru decorarea altor preparate. Gătit, se poate adăuga în supe, sosuri, ori poate fi conservat sub formă de gem, dulceață, compot. La fel că și în cazul celorlalte plante din familia Solanaceae-lor, conținutul său de pectină este mare, ceea ce îl recomandă pentru prepararea gemurilor și marmeladelor.

Atenție: Învelișul cu aspect de hârtie se numește calyx, este toxic deci nu trebuie consumat. Culoarea fructelor este portocaliu intens, gustul fiind acrișor, cu aromă de struguri-mure. Fructele se păstrează foarte bine în capsulă circa 30-45 zile sau se fac dulcețuri, marmelade. Fructele conțîn vitaminele C și B12, calciu și zaharuri și au gust de fructe de pădure, fiind denumite și „cireșe de pământ“.

Cireșe de pământ (Physalis peruviană) sau fructe de păpălău (Physalis Alkekengi)?

1. Fructe de păpălău Physalis Alkekengi – beneficii pentru sănătate

Fructul de păpălău este foarte eficient în cazurile de pietre la rinichi, probleme ale tractului urinar, guță, febra. Este utilizat cu succes în eliminarea acidului uric (elimina chiar și cristalele de acid uric). De asemenea, este un fruct care ajută în cazurile de prostată, calmează durerile în caz de artrită și reumatism. Este indicat în caz de enurezis (udarea patului), paralizie facială, icter, retenție de urină, dificienta de vitamine, uricemie, nefrita. Se consumă și în caz de voce răgușită, probleme ale laringelui și plămânilor.

Fructul de păpălău are un gust acrișor, puțîn amărui. Fructul de physalis trebuie cules atunci când este complet copt și poate fi consumat proaspăt, sub formă de suc, uscat sau sub formă de dulceață. Aceste fructe, cunoscute și sub numele de lampioane chinezeșți, sunt adesea folosite în bucătărie în diverse salate, mâncăruri, la ornarea tartelor și prăjiturilor. În medicină naturistă, se recomandă contra inflamațiilor renale. Cojile fructelor, după ce au fost folosite le ceai, se pot folosi la vindecarea rănilor.