„Mulțumesc pentru articol. Într-adevăr ne-am bucurat cu toții foarte mult și pentru copii a fost o experiență valoroasă! Vă mulțumesc încă o dată pentru toate lucrurile bune pe care le-ați adus cu acest proiect! (Alexandra Crasovschi, absolventă a Școlii gimnaziale Orizont din București în 1997, stabilită în Japonia, la Tokyo)
„Călătoria este singurul lucru care se poate cumpăra și care te face mai bogat” (Confucius)
Așa cum am mai scris, Proiectul Orizont Eminescu Mihai–Internațional, demarat în anul 2022 de un grup de profesori entuziaști de la Școala Gimnazială Orizont din Drumul Taberei, București, a avut o evoluție spectaculoasă de la an la an. În primul an școlar, 2022/2023, activitatea internațională a constat în participarea unui grup de 2 copii și două cadre didactice la Săptămâna Internațională de Cultură Română de la Hamilton (provincia Ontario, Canada), organizat de Asociația Culturală Română din acest oraș. Apoi, în toamna anului 2023, proiectul a ajuns în Australia și Noua Zeelandă, Asociația Doina din Brisbane (statul Queensland) și respectiv Auckland (Insula de Nord, Noua Zeelandă), devenind parteneri în proiect.
Anul școlar 2023/2024 a fost deosebit de fructuos pentru că, în iulie, proiectul a fost prezentat din nou la Săptămâna Internațională de Cultură Română de la Hamilton prin expoziția Orizont Plastic Eminescian, albumul de artă omonim și e-book-ul proiectului, de către o delegație de trei profesori. Apoi, în cadrul manifestărilor dedicate Zilei Limbii Române, o delegație a echipei de proiect formată din coordonatorul proiectului și profesorul de arte plastice al școlii a fost invitată la Chișinău pentru a prezenta proiectul la Congresul Mondial Eminescologic organizat de Centrul Academic Mihai Eminescu, inițiat și coordonat de unul din cei mai mari eminescologi în viață-academicianul Mihai Cimpoi.
Aici am montat expoziția Orizont Plastic Eminescian, am prezentat în fața Congresului albumul omonim precum și proiectul printr-un PowerPoint realizat de doamna Sabina Luminița Cozma-profesor de arte plastice la Școala Orizont și de cooronatorul proiectului. Dar nu ne-am oprit aici și încă din debutul anului 2024 am realizat un parteneriat cu Ambasada României la Tokyo prin intermediul Doamnei Cristina Caprini, secretar II, care ne-a ajutat cu angrenarea unui grup de copii români din Tokyo care au trimis desene pentru expoziția plastică amintită. Aceste desene au participat atât la expoziția din Canada, cât și la cea din Chișinău și au fost inculse în albumul amintit.
Cu ocazia unei deplasări cultural-turistice în Japonia a coordonatorului de proiect, parteneriatul amintit s-a finalizat prin organizarea unei expoziții de artă plastică la sediul Ambasadei României în Japonia. La această expoziție, pe lângă desenele copiilor din Japonia, am expus și ilustrații ale unor copii români din Marea Britanie, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Polonia, Republica Moldova, România și Turcia. Am avut onoarea și bucuria ca la acest eveniment să expunem și reproduceri ale unor picturi având ca subiect Luceafărul Culturii Române ale cunoscutului pictor, sculptor si grafician Valentin Tănase, cu amabilul acord al Dânsului, ca un model de urmat pentru viitorii artiști plastici în devenire. Menționăm în acest sens faptul că doi dintre elevii expozanți din București sunt actualmente elevi ai Liceului de Artă „Nicolae Tonitza”, anume Theea-Nicola Badea și Sibel Suliman. În realizarea și montarea acestei expoziții am beneficiat de sprijinul competent al doamnei Ștefana Mărmureanu, referent în cadrul Institutului Cultural Român de la Tokyo, precum și al doamnei Anca Apostol din București care, în calitate de membră în echipa de proiect, a avut rolul de a antrena elevi români din Istanbul la POEM-I.
La acest eveniment au participat o parte dintre copiii respectivi și familiile lor. Cu această ocazie, E.S. Dr. Ovidiu Alexandru Raețchi a înmânat diplome de participare la expoziție și cadouri elevilor, spre marea lor bucurie, mîndrie și încântare. De asemenea, coordonatorul proiectului le-a înmânat diplomele de participare la expoziția din Canada precum și Albumul Plastic eminescian–produsul proiectului. A fost o întâlnire deosebit de emoționantă și foarte placută, fiind primiți cu atenție si multă căldură. Familiile copiilor implicați în POEM-I s-au bucurat nespus de participarea la expoziție și la ceremonia de înmânare a diplomelor de participare în proiect și a cadourilor menționate. Copiii au fost fericiți și foarte încântați de recompensele primite.
Așa cum spunea marele învățat chinez Confucius: „Oriunde te duci, du-te cu toată inima ”, ne-am dus cu toată inima, am fost primiți cu toată inima deschisă dar am primit și un cadou extraordinar de la Dumnezeu pentru munca entuziastă a echipei de proiect de la Școala Gimnazială Orizont-anume mama elevilor Anna și Teodor Kang, doamna Alexandra Crasovschi, a fost eleva școlii noastre. Absolventă a Școlii Orizont în 1997, a urmat studiile universitare la ASE–Facultatea de Comerț, pe care le-a finalizat în Japonia la Universitatea Tohoku–Facultatea de Economie, acum fiind expert la o celebră firmă de consultanță economică. A fost pentru noi o mare bucurie și satisfacție, ca o confirmare a pasionantei munci de educație a copiilor pentru a-i pregăti pentru viață, în vederea integrării armonioase și eficiente în societetea viitorului.
Aceste rezultate remarcabile nu ar fi fost posibile fără implicarea entuziastă a tuturor membrilor echipei de proiect și cu sprijinul unor oameni de omenie. De aceea, în încheiere, menționăm câteva persoane cheie care au contribuit la succesul acțiunii, acesta fiind încă un mod de a le mulțumi. În primul rând, le menționez pe doamna profesoară Iuliana Matrosenco–managerul general de proiect, profesoarele Daniela Ioniță și Andreea Cososchi–secretare de proiect, respectiv, Sabina Luminița Cozma–artist plastic și profesor de Arte plastice. Un sprijin deosebit am primit din partea Comitetului de părinți, în mod special al doamnelor Renata Roșu–tehnoredactorul Albumului Plastic Eminescian și Simona Prunaru, care a tipărit gratuit cele 100 de albume necesare, la un nivel calitativ apreciat ca excelent de partenerii internaționali din proiect.
Un sprijin indirect, dar de mare calitate, l-am primit din partea Agenției Paralela 45 care ne-a asigurat organizarea deplasării în Japonia prin intermediul unui ghid de excepție–doamna Oana Rotaru, cu foarte mare pofesionalism în turism, dublat de un foarte bun specialist în antropologie culturală, bun cunoscător al culturii japoneze, fiind absolventă a unui stagiu de 6 luni de cercetare a populației ainu din insula Hokkaido. Nu în ultimul rând, aducem mulțumirile noastre E.S. Dr. Ovidiu Alexandru Raețchi–proaspătul ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Japoniaal, pentru deschiderea și căldura cu care i-a primit pe toți participanții la acțiune.
Imagini foto și video de la eveniment
Nota redacției. Hachikō (1923–1935), cunoscut în japoneză și ca chūken Hachikō („credinciosul câine Hachikō”), a fost un câine din rasa Akita Inu născut la o fermă din apropierea orașului Ōdate, prefectura Akita, rămas în memoria umanității pentru devotamentul față de stăpânul său chiar și la mulți ani după decesul acestuia. Începând din 1924 Hidesaburō Ueno, profesor la catedra de agricultură a Universității din Tokio, l-a ținut pe Hachikō ca animal de companie. Pe durata vieții stăpânului său, Hachikō îl însoțea dimineața la Gara Shibuya urmând ca la întoarcerea acestuia de la serviciu să-l aștepte în același loc din apropierea gării și să se întoarcă împreună acasă. Cei doi și-au continuat rutina zilnic până în 21 mai 1925, când Ueno nu s-a mai întors seara din obișnuita sa călătorie cu trenul deoarece suferise un atac cerebral la universitate în acea zi. Profesorul a murit și nu s-a mai întors niciodată în gara unde prietenul său îl aștepta și unde a continuat să-l aștepte, prin mulțimea călătorilor, timp de nouă ani. Hachikō a intrat în posesia altor proprietari, dar a evadat cu obstinație, apărând mereu la vechea sa casă unde fusese crescut de profesorul Ueno. În cele din urmă, a realizat că profesorul Ueno nu mai locuia acolo așa că s-a dus să îl caute în gara unde îl însoțise de atâtea ori înainte. În fiecare zi, Hachikō a așteptat întoarcerea stăpânului său, dar niciodată nu și-a mai văzut prietenul printre călătorii coborâți din tren. Prezența sa zilnică și privirea fixă asupra trenului a atras atenția celor care călătoreau frecvent (navetiști) și care văzuseră anterior câinele alături de profesorul Ueno. Aceștia i-au adus alimente și l-au hrănit pe durata așteptării sale. Situația a continuat timp de nouă ani, Hachikō apărând zilnic în gară exact în momentul în care trenul sosea în gara Shibuya. Hachikō a murit pe 8 martie 1935. Trupul său a fost găsit pe o stradă din Shibuya. După decenii de zvonuri, în martie 2011, cercetătorii s-au decis asupra cauzei decesului lui Hachikō. Câinele suferea de cancer terminal, inima sa era infectată cu viermi filiformi, iar în stomac s-au găsit patru bețișoare yakitori (bețișoare în care se pun frigăruile), dar betișoarele nu au deteriorat stomacul și nici nu au cauzat decesul acestuia. Corpul său împăiat și bunurile (zgarda) sunt păstrate la Muzeul Național de Științe al Japoniei din Ueno, Tokio.
Constantin Hărăbor Profesor de matematică, gradul I la Școala Gimnazială Orizont din Drumul Taberei, București, coordonator al POEM -I
Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…