New Life in You (You died for me so I reign) by Indiggo Twins (Gabriela & Mihaela Modorcea)
May our new composition „New Life in You” lift all your pain to reign in Christ always! Sing along with us and open up the door to freedom:
- You can throw me down to lions/I won’t lose my courage/You’re with me (You’re with me)
- You can have me fight giants/I will fight with words of wisdom/You’re with me (You’re with me)
- You give me ropes to mount the wall/You give me strength to flee the hole/And open up the door to freedom
- When I am down You are there/Lifting up all my pain/You have died for me so I reign/Then I die with you so I gain/New Life in You/New Life in You
- Every time I say a prayer/You open up a window I see You/You you you
- Every time I cry/You send a rainbow (rainbow)/The stars align/I read I love You too/I love You/I love You/I love You
- When I am down You are there/Lifting up all my pain/You have died for me so I reign/I have died with You so I gained/New Life in You/New Life in You
La lansarea cărții mele (volumul 120) la 16 Club București, a fost prezentă multă lume, cu câteva excepții, cum ar fi Horațiu Mălăele, comentat vârtos de mine în carte în două texte, prin care îi elogiez harul literar și artistic. I-au compensat însă din plin „prezența prin absență” mari surprize, ca explozivul jurnalist de investigație Thomas Csinta (prof. univ. dr. în matematici aplicate în științe socoio-judiciare la Paris), redactorul șef și directorul publicației cultural-științifice și educaționale „Jurnalul Bucurețștiului, Teșu Solomovici din Tel Aviv, scenaristul Ioan Șerban de la New York, mare, mare surpriză, apoi scriitori argeșeni, ca Mona Maria Vâlceanu, dramaturgul Dinu Grigorescu, artizanul revistei „Rinocerul”, singurul scriitor din România înzestrat cu harul de a împăca extremele, Ion Pecie, petrolistul umorist, mereu surprinzător, care pe lângă spiritul umoristic moromețian a adăugat și cântece de lume (alături de Lucian), apoi multă lume din breasla cerească, adică neînregimentată, necunoscută sau mai puțin cunoscută, ca Daniela Lungu, scriitoare, artist plastic, cineast, care a descoperit că are și ea vocație de neînregimentată, deși e angajată la B1TV.
Dar e loc pentru toți inocenții în „Clubul neînregimentaților”, găzduit acum cu mult suflet de artiștii Ilka Melinescu și Nic Melinescu. Au fost prezente peste 50 de persoane, valori, oameni de elită, personalități discrete, care nu bat toba, care nu ies în față la ospețele puternicilor zilei, ființe din rădăcina neînregimentată a spiritului cu adevărat românesc. Și cel mai mult m-a bucurat prezența tinerilor, mulți, chiar și a copiilor. Așa a fost și surpriza numită Kethy Hardton, o tânără cântăreață, cu al cărei recital s-a încheiat evenimentul, care a durat 3h30. Și echipa care a filmat tot ce mișcă, inclusiv pe Mel, primul cititor al Istoriei, este tânără și luminoasă. A fost o lansare neînregimentată, fără nici o regulă impusă. Fiecare a spus ce a vrut și a adus ce a dorit. Eu am primit un buchet mare de flori, de la familia Opriș, și două cărți, Pasiuni, de la Mihaela Muraru-Mândrea, și Colonia cu demoni, de la Daniela Lungu, care vor face obiectul unor cronici aparte. Orice carte, ca să iasă în lume, să capete viață, are nevoie de spectacol. M-am bucurat să descopăr aici, în schimbul de opinii cu unii tineri, că noua generație nu stă numai cu gândul la fuga de acasă, cum se spune, ci este dornică să afle lucruri noi și să ne continue ștacheta. Pentru tineri am scris Istoria, pentru ei cred că este necesară asanarea găștilor din cultura română, pentru a lăsa noii generații terenul curat, neviciat de nici un virus alogen.
Lansarea mi-a confirmat încă o dată că neînregimentatul este un Homo Novus, iar în ziua de azi, în Lumea I în care trăim, a fi neînregimentat este o artă sau o activitate de kamikaze, de sacrificiu. A fost aplaudat sacrificiul meu. Am invitat și trei mitomani, unii cu panaș la pălărie, au și ei rolul lor, nu se spune că România e țara mitomanilor?, dar s-au ascuns, nici nu cred că realizează ce au pierdut, un pas pe treapta purificării, dovedindu-mi cât sunt de înregimentați în interese de gașcă.
Toți artiștii adevărați trebuie să se implice în această muncă grea de asanare a mlaștinii, să pună sufletul să edificăm Civitas Innocentiae, să dovedească faptul elementar că sunt conștienți de necesitatea acestei schimbări radicale de macaz. Dar bucuria mare a fost să fie prezente trei dintre minunatele poete incluse de mine la loc de cinste în carte: Elena Armenescu, Mihaela Muraru-Mândrea și dr. Cristina Marin. Le-am prezentat cum merită și ele au citit câte o poezie sau două din opera lor.
- Elena Armenescu este o clasică. Ea continuă romantismul lui Eminescu și modernismul lui Blaga, Voiculescu și Arghezi. Dar izvorul puternic vine din Biblie, de aceea am și numit-o „o mare poetă creștină”. Are talent mistic, rafinament biblic, emană din versurile ei o trăire pură a credinței ortodoxe. Biserica ar trebui să o ia de model, să-i recite la slujbe din versuri, care sunt mai substanțiale decât predicile ei.
- Mihaela Muraru-Mândrea vine din altă lume, din hinduism, izvorul ei este mistica budistă. În cartea mea, locul ei este fără de asemănare, în Lumea II, singura poetă din România care are o viziune utopică, respectiv o viziune avatară. Și dă explicație existenței noastre și sens. Ea îl contrazice pe Schopenhauer, care nu găsea nici un sens existenței, ea se consideră un avatar al lui Krishna, zeul hindic al frumuseții și cântecului, avatar al lui Vishnu, cu speranța că viața este o plămadă avatarică, fiecare ființă fiind un avatar reîncarnat al unei Pandore arhaice, așa cum ar spune James Cameron, consideră că energiile increate ale universului nu se termină odată cu moartea fizică a omului, ci se continuă în lanțul avataric infinit.
- Mihaela Muraru-Mândrea este o voce aparte în lirica românească. Eminescu a deschis această cale în poezia și proza sa, în special prin Avatarii faraonului Tlà și Arhaeus, dar poeții mari care i-au urmat, cu Blaga și Arghezi în frunte, nu au continuat această cale, s-au molipsit puternic de sursa biblică, de psalmii creștini. Toată poezia română a devenit creștină. Sau ironică și ludică, pe linia deschisă de Ion Barbu și continuată șugubăț de Marin Sorescu, Nichita Stănescu sau Mircea Dinescu. Mihaela Muraru-Mândrea face altceva. I-am găsit atingeri cu poeziile eminesciene Demonism și Rugăciunea unui dac. Oferă replici puternice, luminoase, acestei viziuni eminesciene, malefice, profund fataliste. Am analizat poezia ei și am găsit că se poate face o punte necesară între creștinism și hinduism.
În fine, marea mea descoperire se numește dr. Cristina Marin, care chiar face parte din Civitas Innocentiae. În Istoria mea, criteriul moral, psihic și estetic pe care l-am urmărit și cu care am operat selecțiile, a fost inocența. Dostoievski și alți scriitori au văzut salvarea omului în iubire. Iubirea ca suport al supraviețuirii umanității. Dar în volumul meu Filmul erotic, am arătat pe larg că această direcție a iubirii a fost compromisă, totul a degenerat în probleme de sex și pornografie, nici un artist nu s-a ridicat la ideea că dragostea adevărată începe acolo unde se termină sexul. Omenirea este fatalmente dependentă de sex.
Dar omul are o forță uluitoare, pe care a neglijat-o. El se naște inocent. Nu se naște cu iubirea în el. Iubirea nu este o calitate naturală, ci o invenție a omului. Cea mai frumoasă și magică invenție a sa. Soluția supremă în fața fatalismului existențial. Este un ideal, greu de atins. Însă Inocența nu este inventată de om, este o calitate nativă. Dar pe parcursul vieții, omul își pierde inocența, din momentul în care vine în contact cu societatea coruptă și perversă. Puțini sunt cei care luptă să-și păstreze inocența, care luptă să nu-și piardă copilăria, cum spunea Brâncuși. Numai Poetul e în stare să permanetizeze această stare, să ofere lumii soluția nativă, fără de moarte, a inocenței.
În textul Viziune de paradis demonstrez că tocmai acest lucru face poeta Cristina Marin, care are o vocație nativă spre soluția paradisiacă a existenței. E formidabilă! Toate poeziile ei sunt modele de soluții ale Inocenței, de vindecare sufletească pe calea inocenței, a evadării în paradisul spiritual, pe care îl purtăm și pe care putem să-l conservăm în noi. Iată, trei poete, ca o sfântă treime a poeziei românești, care au realizat această minune utopică, dar care există practic în poezia lor. Cum a fost posibil așa ceva? Simplu, fiindcă au fost și sunt neînregimentate. Inspirația lor a fost liberă, din ființa lor curată. Poezia este pentru ele un modus vivendi. Nu au fost influențate de nimeni și nu au trebuit să practice nici un fel de ploconeli în fața intereselor de gașcă. Au fugit de orice înregimentare, nu aparțin nici unei grupări oficiale, de aceea sunt mai valoroase pentru mine decât toate poetele și poeții onorați de găști și premiați de ele. Iată calea poeziei curate, adevărate, model pentru poezia viitorului, pentru poeții de mâine ai României.
Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte, cel mai prolific autor român în viață, SUA–New York)
- Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului
- Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
- Grid Modorcea filmografie
- Grid Modorcea IMDB
Articol asociat
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
