Mulțumesc pentru publicarea articolelor mele.
Rămân tot mai plăcut impresionat de această realizare numită „Jurnalul Bucureștiului”, care este cu adevărat extraordinară și care se detașează tot mai mult față de toate celelalte publicații, inclusiv de cele considerate ca fiind cele mai bine realizate. Numai o minte genială poate realiza ceea ce nu pot face nici cei mai talentați. Cu prețuire,
N. Grigorie Lăcrița. (Juridice – Profesionişti)
Mulțumesc pentru publicarea articolelor mele.
Rămân tot mai plăcut impresionat de această realizare numită „Jurnalul Bucureștiului”, care este cu adevărat extraordinară și care se detașează tot mai mult față de toate celelalte publicații, inclusiv de cele considerate ca fiind cele mai bine realizate. Numai o minte genială poate realiza ceea ce nu pot face nici cei mai talentați. Cu prețuire,
N. Grigorie Lăcrița. (Juridice – Profesionişti)
Primul om făcut din oameni, Cain, a fost și primul criminal din istoria omenirii, care a săvârșit crima chiar prin fratricid, prin a-și omorî pe fratele său Abel (care a fost al doilea om făcut din oameni), fără ca acesta să aibă o vină, fie ea cât de mică. Deci, instinctul ucigaş a fost lăsat omului de la primul om născut din oameni, de la Cain. Imediat după facerea primilor oameni de către Dumnezeu, respectiv a lui Adam și a Evei, „instinctul ucigaş” e existat și s-a manifestat chiar „de la primul om născut din oameni”, respectiv de la Cain.
Pentru a nu exista confuzii și interpretări diferite despre „adevărul biblic” cu privire la „originea divină a crimei”, la „existența unei gene a crimei, a instinctul ucigaş lăsate omului de la Dumnezeu”, conform perceptului biblic care spune că „nimic nu a putut exista, nu poate exista și nu va putea exista vreodată în lume în afara voinței lui Dumnezeu”, abordarea acestor probleme se va face, în acest articol, numai pe baza textelor relevante din Biblie, Vechiul Testament, Cartea „Geneza”, numită și „Facerea”, în care sublinierile îmi aparțin.
1. Primii doi oameni creați de Dumnezeu pe Pământ
Primii doi oameni care au apărut pe Pământ, respectiv Adam și Eva, au fost creați de Dumnezeu, conform relatărilor din Biblie, Vechiul Testament, cartea Geneza, redate mai jos.
Capitolul 1
- „26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.”
- „27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.”
Capitolul 2:
- „7. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.”
- 15. Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.
- 16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
- 17. dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit.”
- „21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei.
- 22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om.”
Din aceste versete rezultă, clar și precis, că primii doi oameni care au apărut pe Pământ, respectiv Adam și Eva, au fost creați de Dumnezeu. Când Adam şi Eva au fost puşi în Grădina Edenului, ei nu erau încă muritori. În această stare „ei nu ar fi avut copii” (2 Cartea lui Mormon 2:23). Din cauză că Eva și Adam au încălcat porunca dată de Dumnezeu de a nu mânca din fructul pomului cunoaşterii binelui şi a răului, Domnul i-a izgonit din Grădina Edenului în lume.
2. Primul om făcut din oameni, Cain, a fost și primul criminal din istoria omenirii
Conform Bibliei, cartea Geneza, Capitolul 4, primul om făcut din oameni, Cain, a fost și primul criminal din istoria omenirii, care a săvârșit crima chiar prin fratricid, prin a-și omorî pe fratele său Abel (care a fost al doilea om făcut din oameni), fără ca acesta să aibă o vină, fie ea cât de mică. În Biblie, cartea Geneza, Capitolul 4, este scris:
- „1. Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată și a născut pe Cain. Și a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”
- 2. A mai născut și pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.
- 3. După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului.
- 4. Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui;
- 5. dar spre Cain și spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața.
- 6. Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața?
- 7. Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.”
- 8. Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieșim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel și l-a omorât.”
Din aceste versete rezultă, clar și precis, că:
- primii doi oameni care au apărut pe Pământ, respectiv Adam și Eva, au fost creați de Dumnezeu
- primii doi oameni „născut din oameni”, respectiv din Adam și Eva, au fost Cain și Abel
- primul om „născut din oameni”, respectiv Cain, a fost și primul criminal din istoria omenirii, care și-a omorât fratele fără ca acesta să aibă o vină, fie ea și cât de mică.
3. Cum a ajuns gena crimei la Cain
Cum copiii moștenesc genele părinților, deducem că și Cain a moștenit genele de la părinții săi, de la Adam și Eva, gene care le-a fost date acestora de Dumnezeu. Altfel spus, gena crimei a lui Cain a fost o moștenire din zestrea genetică de la părinții săi Adam și Eva, genă care le-a fost dată acestora de Dumnezeu. Deci, gena răului, a crimei, a instinctului ucigaş, a fost dată de Dumnezeu lui Adam și Evei, iar de la aceștia s-a transmis la primul lor copil, la Cain, iar de la acesta, la întreaga omenire. Altfel spus, instinctul ucigaş a fost înscris în ADN-ul oamenilor făcuți de Dumnezeu, respectiv al lui Adam și al Evei, după care s-a transmis, prin primul lor copil, prin la Cain, la întreaga omenire. O asemenea interpretare ar putea fi adevărată numai în condițiile în care versetele respective din Biblie ar exprima „adevărul divin”, dacă acestea ar reda, cu adevărat, cuvintele, faptele și voința lui Dumnezeu. Dar multe „Povestiri biblice” sunt considerate ca neadevărate, precum cele câteva exemple prezentate mai jos, dintre foarte multele altele de acest fel din Biblie, care se pot da:
- „L-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Sau” (vezi Geneza, Capitolul 1, versetul 26), ca și când Dumnezeu ar avea o existență fizică, ar avea „un chip”, o înfățișare, un aspect ca al nostru,
- „L-a făcut Dumnezeu pe om din țărâna luată din pământ” (vezi Geneza, Capitolul 2, versetul 7), ceea ce este în contradicție flagrantă cu dovezile științifice despre evoluția vieții și a omului pe pământ,
- „Dumnezeu a luat una din coastele lui Adam și a prefăcut-o în femeie” (vezi Geneza, Capitolul 2, versetul 21), ceea ce ar fi constituit o gravă discriminare a femeii care, prin însăși „creația Divină”, nu a fost și nu este egala bărbatului. Din păcate, sunt numeroase versetele din Vechiul Testament în care femeia este desconsiderată, batjocorită, considerată sclava bărbatului și chiar ucisă de acesta după bunul plac, fără să fie tras la răspundere de cineva (vezi, spre exemplu, Judecătorii 19:29),
- „Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui, dar spre Cain și spre jertfa lui n-a privit cu plăcere” (vezi Geneza, Capitolul 4, versetele 4 și 5), ceea ce l-a făcut pe Cain să se mânie atât de tare încât l-a omorât pe Abel. Este ca și când Dumnezeu ar fi un om obișnuit, care se comportă ca și noi, cu sentimente, cu afinități, cu simpatii, cu plăceri omenești mărturisite etc.,
- că predispoziția spre crimă are o origine divină, că a fost lăsată oamenilor de la Dumnezeu, prin Cain, ceea ce este contrazis de genetică
Și multe altele asemenea așa-zise „adevăruri biblice”, care, în contextul descoperirilor științifice existente până în prezent, nu mai sunt crezute și nu mai sunt de acceptat de către omul zilelor noastre. „Trebuie să punem la îndoială logica poveştii de a avea un atotştiutor şi atotputernic. Dumnezeu care a creat oameni cu defecte şi apoi îi învinovăţeşte pentru propriile sale greşeli.” (Gene Roddenberry)
Dacă versetele din Biblie redau cu adevărat cuvintele, faptele și voința lui Dumnezeu
În legătură cu faptul dacă versetele din Biblie exprimă „adevărul divin”, dacă ele redau cu adevărat „cuvintele, faptele și voința lui Dumnezeu”, se impun următoarele precizări. Începuturile credinţei în Dumnezeu, exprimate prin „canonul biblic oral”, ca autoritate normativă în materie de credinţă, datează înainte de apariţia scrisului, al scrierii, când circulau numai verbal, prin viu grai, ca „tradiţii sfinte orale”, care se transmiteau, de mai multe secole, „cu sfinţenie”, din generaţie în generaţie. Ulterior, odată cu apariţia scrisului, al scrierii, au început să apară şi consemnările în scris ale acestora. Opiniile privind perioada în care a fost scris, de mână, Vechiul Testament începe cu circa 1.500 de ani înainte de Hristos (î.Hr.) şi până cu circa 200 – 400 de ani î.Hr.
Moise, întâiul autor biblic, a relatat evenimentele (credinţei în Dumnezeu) de dinaintea sa cel mai mult pe baza unor „tradiţii sfinte orale”, transmise (posibil de mai multe secole) din generaţie în generaţie și mai puțin pe baza unor documente scrise, de mână, care erau foarte puţine în vremea respectivă. Transmiterea, pe cale orală, a „tradiţiilor sfinte” s-a făcut ca ceva sacru, având o descendenţă destul de exactă, izvorâtă din convingerea că ele nu relatează simple fapte omeneşti, ci evenimente pe care Dumnezeu le-a provocat, sau în care S-a implicat direct. Tradiţiilor sfinte erau recitate public, după un anumit ceremonial, deseori şi ca imnuri liturgice. Aşadar, se consideră că, în momentul în care autorii biblici le consemnau în scris, din forma orală, ele aveau deja învestirea unor texte revelate, care se integrau în structura unei scrieri de inspiraţie dumnezeiască.
Nu există exemplare originale, nici ale primelor scrieri biblice, nici ale consemnărilor lui Moise, și nici a primei forme (care o fi fost asta?!) a Vechiului Testament. A fost nevoie de secole până când autoritatea Bisericii să decidă care anume din mai multele „cărţi biblice” poartă în ele atributul inspiraţiei dumnezeieşti şi pot fi incluse în „cărţile Vechiului Testament”, în cele 39 de așa-zise „cărţi canonice”, care formează „canonul biblic“. În Cuvântul lămuritor asupra Sfintei Scripturi s-a consemnat faptul că, pe lângă cele 39 de cărţi canonice, Vechiul Testament mai cuprinde încă 14 cărți, numite necanonice, acestea fiind oferite numai spre lectura unor texte folositoare şi plăcute, dar fără ca ele să constituie izvoare de credinţă. Musulmanii cred că Biblia este revelată de Dumnezeu, dar a fost coruptă de oameni. Ei cred că numai Coranul este cel care redă cu adevărat „Cuvântul care vine le la Dumnezeu”. În funcție de apartenența la una dintre cele circa 4.300 de religii și de culte religioase (concurente între ele, uneori cu agresivitate), care există azi în lume, fiecare adept alunei religii sau al unui cult religios consideră că numai în ceea ce crede el este religia/credința adevărată.
Problema rescrierii Bibliei, în special a vechiului Testament
Din cauza numeroaselor „povestiri biblice paradoxale”, devin tot mai justificate acele puncte de vedere, tot mai multe și argumentate științific, inclusiv din partea unor capete luminate ale bisericii creștine, care susțin necesitatea rescrierii Bibliei, în special a vechiului Testament, prin afirmații precum, spre exemplu „Papa despre rescrierea Bibliei”, care se poate vedea pe Internet, cu reținerile pe care le consideră fiecare:
- „Biblia este total depășită, are nevoie de o schimbare radicală şi va fi anulată oficial”.
- „Vechiul Testament este total depășit și are nevoie de o schimbare radicală.”
- „Nu putem continua să încercăm să vorbim publicului nostru într-o lume cu totul nouă, cu o carte care are mii de ani. Noi pierdem urmași și trebuie să mergem un pas mai departe în căutarea modernizării bisericii. Să rescrieți Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă numai Vechiul Testament, în care există anumite pasaje, este mai bine să nu se repete”.
Numeroase personalități consideră necesitarea rescrierii Bibliei, în special a Vechiului Testament, ca fiind strict necesară și că trebuie făcută cât mai repede, dacă se vrea ca, mare parte din omenire, să mai citească/însușească Biblia, fie ca un act de cultură generală, fie ca o călăuză (ca un îndrumar în viaţă), fie că simt nevoia de apropiere faţă de Dumnezeu. În condițiile în care s-ar accepta faptul că „crima are o origine divină”, că „există o genă a crimei, a instinctul ucigaş, a războiului, lăsată omului de la Dumnezeu”, atât „criminalii individuali”, cât și „criminalii în masă”, numiți de unii și „marii cuceritori din istoria omenirii”, ar putea fi consideraţi nişte victime ale codului lor genetic lăsat de la Dumnezeu, putând astfel să pretindă că nu sunt răspunzători de acţiunile lor din cauza acestei „predispoziţii genetice lăsate de la Dumnezeu”.
Satan ar fi cel răspunzător de originea crimei
Dumnezeu îl introduce în viața oamenilor și pe Satan, care ar fi „cel de la care a ajuns la om gena crimei, a instinctul ucigaş”, așa după cum se prezintă în cele ce urmează. O descriere a lui Satan este foarte dificilă și controversată, așa după cum se poate constata cu ușurință și din Biblie și din zecile de Site-uri de pe Internet. Totuși, destul de acceptat este faptul că, în creștinism, Satan, reprezintă îngerul Lucifer, care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, fapt pentru care a fost izgonit din Grădina Edenului, după ce i-a ispitit pe Eva și pe Adam să încalce porunca divină. Satana este un demon rebel, dușmanul lui Dumnezeu și al omenirii și întruchiparea răului. Satan mai este cunoscut și ca „diavolul”, „Lucifer”, „Mefistofel”, „Prințul întunericului”. Cum „nimic nu a putut exista, nu poate exista și nu va putea exista vreodată în lume în afara voinței lui Dumnezeu”, este greu de înțeles de ce Dumnezeu îi permite Satanei să ispitească oamenii. Până la căderea în păcat, Adam și Eva trăiau într-o fericire deplină și veșnică, în care nu exista durerea, ura, răutatea și nici moartea.
Satana s-a deghizat în șarpe (a se vedea Biblia, Vechiul Testament, Cartea Geneza, cap. 3 „Căderea omului în păcat”), pentru a-l amăgi pe om, pentru ca acesta să cadă în păcat, și astfel el a vorbit (un șarpe vorbitor?!) Evei, îndemnând-o să mănânce din fructul oprit. Eva, cucerită prin frumusețea și prin vorbele șarpelui (?!), face ce spune acesta, mâncând din fructul oprit. Întreaga Scriptură lămureşte pe deplin faptul că nu şarpele, ca animal, era răspunzător de căderea omului în păcat, ci Satana, deghizat în șarpe. Eva, mâncând din „fructul oprit”, şi făcându-l și pe soțul ei să mănânce din acesta, a călcat porunca dată de Dumnezeu și, totodată, l-a pus pe Satana înaintea lui Dumnezeu şi a ascultat de el mai degrabă decât de Creatorul omului pe Pământ, de Dumnezeu. Încălcarea poruncii date de Dumnezeu a fost ceea care:
- a condus la nenorociri în existenţa omului, la o viaţă de necaz şi de durere a acestuia
- la schimbarea omului din nemurire condiţionată la starea de muritor, destinaţia lui sigură fiind mormântul
- a făcut ca păcatul şi moartea să fie soarta inevitabilă a neamului omenesc
- omul să-şi câştige existenţa în sudoarea feţei sale.
Deci, „gena crimei, instinctul de a ucide” a pornit de la Satan, dar:
- a existat începând cu Eva și cu Adam, dar numai de când aceștia au încălcat porunca divină, și
- s-a manifestat, pentru prima dată, la Cain, adică începând chiar cu „primul om născut din oamenii care au păcătuit”.
În condițiile în care nu se face distincția clară (crucială pentru omenire) care există între
- data până la căderea în păcat a Evei și a lui Adam și
- data după care Satan i-a făcut pe Eva și pe Adam să încalce porunca divină,
nu se va înțelege, din punct de vedere religios, de unde și de când provin numeroasele și gravele nenorociri ale omului pe pământ, inclusiv „gena crimei și a instinctului de a ucide”, care este și subiectul de discuție al acestui articol.
Mai clar spus, diavolul a alterat codul genetic al omului, el este cel care a i-a dat omului gena crimei, a instinctul ucigaş, a războiului. Credincioșii trăiesc cu convingerea că „doar cu ajutorul lui Dumnezeu omul poate învinge păcatul, îndreptându-și și genetica și sufletul” și „cine se smerește se înalță”. Așa după cum am mai arătat, problema este foarte importantă din cauză că, dacă se consideră că „crima are o origine divină”, că „există o genă a crimei, a instinctul ucigaş, a războiului, lăsată omului de la Dumnezeu”, atât „criminalii individuali”, cât și „criminalii în masă”, numiți de unii și „marii cuceritori din istoria omenirii”, ar putea fi consideraţi nişte victime ale codului genetic lăsat lor de la Dumnezeu, putând astfel să pretindă că nu sunt răspunzători de acţiunile lor din cauza acestei „predispoziţii genetice lăsate de la Dumnezeu”. Revin și reamintesc faptul că acest articol este întocmit numai și numai pe baza povestirilor din Biblie, fără a pune problema dacă acestea sunt adevărate sau nu. Așa după cum este cunoscut, și povestirile din Biblie, redate în acest articol, sunt foarte controversate (ca numeroase altele), de tot mai multe persoane (pe măsură ce cuceririle științifice sunt tot mai mari și mai cunoscute), atât din diferite religii, dar cel mai mult din lumea științifică. „Ceea ce se afirmă fără dovezi poate fi respins fără dovezi”. (Christopher Hitchens)
Bibliografie
Biblia. Dintre numeroasele Biblii existente, pe site-ul My bible este postată o Biblie cu comentarii și cu explicaţii foarte importante după (aproape) fiecare verset (deschiderea cu clic pe cele 3 liniuțe din dreapta sus)
Grigorie Lăcrița. De când există omul pe Pământ, în relatările din Biblie și conform descoperirilor științifice
Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița. Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în J urnalul Bucureştiului. Cărți publicate de către autorul Nicolae Grigorie-Lăcriță
Articole asociate
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
[…] Primul om „făcut din oameni” a fost și primul criminal și cel de la care s-a transmis omeniri… […]