1.jpg)
Emil Boc este primarul de facto al Clujului de peste 20 de ani. Acum a obținut o nouă „victorie”, luând 46% din voturile exprimate de clujeni (rezultatele după numărarea a peste 90% din buletinele valide). Pare că Boc va fi „primar pe viață”, un fel de Mic Putin de pe Someșul Mic, ceea ce nu e o dovadă de sănătate a democrației. Însă scorul obținut de contracandidatul său, fostul coleg din PNL, Sabin Sărmaș, care a fost ales de 32% dintre concetățeni, demonstrează că victoria lui Boc este o înfrângere și reprezintă o rază de speranță. Sărmanul Sărmaș, ca și sărmana democrație mioritică, a fost o victimă sigură a aranjamentelor electorale și a sistemului electoral actual, cu un singur tur de scrutin, care favorizează în mod clar „incumbenții”, adică edilii aflați în funcție. Acest mod de a vota este profund nedemocratic.
Puțină lume își mai amintește că Boc a câștigat primul mandat doar după un al doilea tur de scrutin, cățărat pe valul Alianței „DA” (Alianța Dreptate și Adevăr), când l-a înfrânt în 2004 pe Ioan Rus cu 56.25% din voturi. Dar Boc a primit în primul tur puțin peste 33% din voturi, adică tot cam atâtea câte a primit acum contracandidatul său. Incontestabil, conform reglementărilor în vigoare, Boc a câștigat aceste alegeri. Dar, așa cum ar fi fost mod normal, acolo unde locul nu era câștigat cu majoritate simplă (50 plus 1 la sută), sistemul electoral ar fi trebuit să prevadă un alt doilea tur de scrutin. Și atunci victoria lui Boc s-ar fi transformat într-o adevărată înfrângere. Dacă la Cluj opoziția politică față de „administrația Boc” ar fi fost reală, Sărmaș ar fi avut o șansă – cu 10% voturile maghiarilor, cu 5,5% voturile candidatului USR și cam 5% voturile PSD, azi Sărmaș era noul primar al Clujului.
Adevărata înfrângere, însă, decurge din atitudinea clujenilor față de actualul edil. Dacă în 2016 Boc a fost ales primar cu 64,76% din voturile exprimate, în 2020 el a fost votat de aproximativ 75% dintre clujenii care au mers la urne. Azi, cu o prezență de numai 46%, adică mai puțin de jumătate dintre alegători (sub nivelul prezenței la vot la nivelul județului), actualul primar a obținut voturile a aproximativ 45% dintre participanții la alegeri, adică mai puțin de jumătate din cei aproximativ 127 de mii de alegători. Deci cam 51 de mii de oameni au decis soarta orașului. În condițiile în care Sabin Sărmaş a candidat ca „independent”, acesta a reușit un rezultat remarcabil, unul din trei clujeni l-au considera o alternativă reală. După șase mandate (plus unul mandat al marionetei iubitoare de lubeniță, Sorin Apostu), Emil Boc a câștigat primăria, dar a pierdut. Cel puțin față de alegerile din 2020, Boc a pierdut aproape 20% dintre votanții săi „fideli”.
Cum se explică această victorie ca o înfrângere a lui Boc și înfrângerea victorioasă a lui Sărmaș? Poate că, pentru că numai Nicolae Ceaușescu a mai stat în funcție la fel de mult ca și Emil Boc, factorul oboseală a cetățenilor a reprezentat un motiv. În fond, după încheierea acestui mandat și dacă va termina și metroul clujean, comparația dintre Nicolae Ceaușescu și Boc va fi și mai puternică. Doar doi oameni în istoria României sunt creatori de metrouri în patria noastră metrou-litică. La fel de neschimbat din fotoliu ca și omul sub al cărui regim și-a început cariera fostul membru (unii spun că a fost chiar vicepreședinte) al Uniunii Asociației Studenților Comuniști din universitatea Babeș-Bolyai (UASCR), Boc reprezintă fața întunecată a democrației, perpetuarea pozițiilor de putere, care aduce cu sine perpetuarea sistemelor de interese.
Poate că ascensiunea lui Sărmaș demonstrează și o mutație a interesului românilor către independenți. Ca și Nicușor Dan la București, dar și ca o anticipare a venirii lui Mircea Geoană în campania pentru Președinție, poziționarea contracandidatului lui Boc în postura de independent pare să fi fost o carte câștigătoare. Românii s-au săturat de aceleași figuri ale tristei politici, de la șoferi transformați în premieri, la diverși „moș Teacă” deveniți eroi al luptelor de la Termopane. Dar Sărmaș a știut să facă o campanie dinamică, a fost o prezență reală, a dus o luptă pentru un oraș „fără frică”. El denunțat dur falsa democrație din „Clujenistan”, modul cum sunt distribuite fondurile locale, felul cum se aprobă proiectele imobiliare și a arătat cât de mari sunt nemulțumirile unui grup extrem de mare de oameni din acest oraș. Cu imagini „virale” de pe podul de la intrarea în oraș, unde ambuteiajele de dimineață dinspre Florești sunt coșmarul a zeci de mii de oameni, cu atitudinea relaxată în stil Steve Jobs, cu soluții pragmatice, mai ales centurile de acces auto, însoțit de teckelul Vintilă și cu mesaje de tipul „Bate palma cu Sabin”, campania creativă a lui Sărmaș a fost un factor important.
Doru Pop este profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Master în Jurnalism și Comunicare de la Universitatea Chapel Hill, Carolina de Nord, în 2002, și un Doctorat în Filosofie obținut la Universitatea Babeș-Bolyai în 2003, susținând o teză despre filosofia culturii vizuale. A fost bursier Fulbright și Ron Brown în 1995-96 respectiv 2000, și a predat cursuri de film românesc și european la Bard College din New York în 2012 și visiting professor la Universitatea Columbus, Georgia în 2017. Cea mai recentă carte este Romanian New Wave Cinema (McFarland, 2014).
Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră, Ne…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
